Marcu 7
7
Fariseii și tradiția din bătrâni
(Matei 15:1‑20)
1Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s‑au#Mt. 15:1. adunat la Isus. 2Ei i‑au văzut pe unii dintre ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3Însă fariseii și toți iudeii nu mănâncă fără să‑și spele mâinile după rânduială, ținând tradiția din bătrâni. 4Și, când vin de la piață, nu mănâncă decât după ce s‑au îmbăiat. Și multe altele le‑au primit ei ca să le păzească, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor#7:4 În perioada intertestamentară, rabinii au elaborat un sistem amplu de reglementări menite să asigure puritatea rituală a obiectelor din sfera domestică. Prescripțiile privind puritatea rituală au fost adunate în Tohoroth, ultima secțiune a Mișnei. Aceasta reprezintă o amplă colecție de norme și tradiții rabinice a cărei codificare s‑a realizat în preajma anului 200 d.Hr.. 5Iar fariseii și cărturarii L‑au întrebat#Mt. 15:2.: „De ce nu trăiesc ucenicii tăi după tradiția din bătrâni, ci prânzesc cu mâinile necurate?” 6Isus le‑a răspuns: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris:
Poporul #
Mt. 15:8. acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lor este departe de Mine!
7 În zadar Mi se închină ei,
dând învățături care nu sunt decât porunci omenești. # 7:7
Is. 29:13.
8 Voi lepădați porunca lui Dumnezeu și țineți tradiția oamenilor, [precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri ca acestea].” 9Și le‑a mai zis: „Frumos dați voi la o parte porunca lui Dumnezeu ca să țineți tradiția voastră. 10Căci Moise a zis: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta#7:10 Ex. 20:12. Dt. 5:16. și: Cine blestemă pe tatăl lui sau pe mama lui să fie pedepsit cu moartea.#7:10 Ex. 21:17. Lev. 20:9. 11Voi însă ziceți: «Un om îi poate spune tatălui său ori mamei sale: ‘Este korban#Mt. 15:5; 23:18.’ – adică dăruit lui Dumnezeu – ‘ceea ce îți pot da’»; 12și nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui. 13Ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția pe care o transmiteți. Și multe ca acestea mai faceți!”
Ce îl spurcă pe om
14Și#Mt. 15:10. chemând din nou mulțimea la Sine, a zis: „Ascultați‑Mă toți și înțelegeți! 15Nimic din ce este în afara omului nu poate să‑l facă necurat, intrând în el. Dar ce iese din om, aceea îl face necurat. 16[Dacă#Mt. 11:15. are cineva urechi de auzit, să audă.]” 17După ce#Mt. 15:15. a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat cu privire la pilda aceasta. 18El le‑a zis: „Și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din afară nu‑l poate face necurat? 19Aceasta pentru că nu intră în inima lui, ci în pântec și apoi iese afară, în hazna”, curățind astfel toate bucatele. 20El le‑a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl face necurat. 21Căci#Gen. 6:5; 8:21. Mt. 15:19. dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, 22adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, invidia#7:22 Lit. „ochiul rău”., blasfemia, trufia, nechibzuința. 23Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om necurat.”
Femeia siro‑feniciană
(Matei 15:21‑28)
24Isus#Mt. 15:21. a plecat de acolo și S‑a dus în ținutul Tirului [și al Sidonului]. A intrat într‑o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n‑a putut să rămână ascuns. 25Ci, îndată, o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre El și a venit și I‑a căzut la picioare. 26Femeia aceasta era vorbitoare de limbă greacă, de obârșie siro‑feniciană. Ea L‑a rugat să scoată demonul din fiica ei. 27Isus i‑a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței!” 28„Da, Doamne”, I‑a răspuns ea, „dar și cățeii mănâncă sub masă din firimiturile copiilor!” 29Atunci Isus i‑a zis: „Pentru cuvântul acesta, du‑te; a ieșit demonul din fiica ta.” 30Când s‑a dus femeia acasă, a găsit copila culcată în pat, iar demonul ieșise din ea.
Vindecarea unui surdomut
31Isus#Mt. 15:29. a părăsit iarăși ținutul Tirului și a venit prin Sidon către Marea Galileei, în ținutul Decapole. 32I‑au#Mt. 9:32. Lc. 11:14. adus un surd care era și gângav și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el. 33El l‑a luat deoparte din mulțime, apoi Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul#Mc. 8:23. In. 9:6. Său#7:33 Lit. „Și‑a pus degetele în urechile lui și, după ce a scuipat, i‑a atins limba”.. 34Și‑a ridicat#Mc. 6:41. In. 11:41; 17:1. ochii spre cer, a suspinat#In. 11:33,38. și a zis: „Effata”, care înseamnă: „Deschide‑te!” 35Îndată#Is. 35:5,6. Mt. 11:5. i s‑au deschis urechile, i s‑a dezlegat limba și vorbea foarte deslușit. 36Isus le‑a#Mc. 5:43. poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai stăruitor, cu atât Îl vesteau mai mult. 37Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „Cât de bine le face pe toate! Chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească!”
Selectat acum:
Marcu 7: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.