Proverbele 18
18
1Cine vrea să se despartă caută prilej#Jud. 14:4. de ceartă#18:1 Lecțiune critică: lǝ-ṯōˀanā „pretext” (vezi Jud. 14:4), „scuză”, după Septuaginta. TM are lǝ-ṯaˀawā „dorință”.
și răbufnește împotriva oricărui sfat bun.
2Prostul nu-și dorește pricepere,
ci vrea să arate el ce știe.
3Când vine nelegiuirea, vine și disprețul,
și, odată cu rușinea, vine și ocara.
4Cuvintele gurii unui om sunt o apă#Pr. 10:11; 20:5. adâncă;
izvorul înțelepciunii este un torent#Ps. 78:2. curgător.
5Nu#Pr. 24:23; 28:21. Lev. 19:15. Dt. 1:17; 16:19. se cade să-i ții partea celui vinovat,
ca să-l nedreptățești la judecată pe cel nevinovat.
6Buzele prostului îl bagă în certuri
și gura lui îi atrage biciuiri.
7Gura#Pr. 10:14; 12:13; 13:3. Ecl. 10:12. prostului este ruina lui
și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
8Cuvintele#Pr. 12:18; 26:22. bârfitorului sunt ca prăjiturile:
alunecă până în fundul măruntaielor.
9Cine se lenevește în lucrul lui
este frate#Pr. 28:24. bun cu cel ce nimicește.
10Numele DOMNULUI este un turn#2Sam. 22:3,51. Ps. 18:2; 27:1; 61:3,4; 91:2; 144:2. tare;
cel drept aleargă la el și găsește ocrotire.
11Averea#Pr. 10:15. este o cetate întărită pentru cel bogat;
în închipuirea lui, ea este ca un zid înalt,
12Înainte#Pr. 11:2; 15:33; 16:18. de pieire, inima omului se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea slavei.
13Cine răspunde fără#In. 7:51. să fi ascultat
face o neghiobie și își trage rușinea.
14Duhul#18:14 Ebr. ruaḥ, aici „moralul”, „starea de spirit”, „curajul”. omului îl sprijină la boală,
dar duhul doborât de întristare cine-l va ridica?
15O inimă pricepută dobândește cunoștință,
și urechea înțelepților caută știință.
16Darurile#Pr. 17:8; 21:14. Gen. 32:20. 1Sam. 25:27. unui om îi deschid uși,
îl fac să capete trecere înaintea celor mari.
17Primul împricinat pare să aibă dreptate,
dar vine celălalt și-l ia la întrebări.
18Sorțul pune capăt neînțelegerilor
și hotărăște între cei care se ceartă#18:18 Emendare a TM: ebr. ˁoțəmim „litiganți” în loc de ˁațumim „puternici”..
19Un frate nedreptățit este mai ferecat decât o cetate;
certurile sunt ca zăvoarele unui castel.
20Din rodul#Pr. 12:14; 13:2. gurii lui își hrănește omul pântecul;
din recolta buzelor lui se satură.
21Moartea#Mt. 12:37. și viața sunt în puterea limbii;
oricine o iubește îi va mânca roadele.
22Cine#Pr. 19:14; 31:10. găsește o soție găsește fericirea#18:22 Ebr. ṭoḇ „bine”. Același termen se folosește în Gen. 2:18, verset care anunță crearea femeii. Portretul soției care asigură fericirea domestică va fi descris în Pr. 31:10-31.;
este o favoare de la DOMNUL.
23Săracul face rugăminți,
dar bogatul răspunde cu#Iac. 2:3. asprime.
24Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui#18:24 Joc de cuvinte între ebr. hiṯraˁôṯ „a-și face prieteni, a se ține de prieteni, a face pe prietenul”, hiṯroˁāˁ „a chiui, a hăuli” și hiṯroˁēaˁ „a se distruge reciproc, a se face bucăți”.,
dar un prieten drag#Pr. 17:17. poate fi mai apropiat decât un frate.
Selectat acum:
Proverbele 18: EDCR
Evidențiere
Împărtășește
Compară
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține Societății Biblice Interconfesionale din România.
Află mai multe despre Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024