1 Împărați 20
20
Biruința lui Ahab
1Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a strâns toată oștirea – avea cu el treizeci și doi de împărați, cai și care. S-a suit, a împresurat Samaria și a început lupta împotriva ei. 2A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Așa vorbește Ben-Hadad: 3«Argintul și aurul tău sunt ale mele, nevestele și cei mai frumoși copii ai tăi sunt tot ai mei.»” 4Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.” 5Solii s-au întors și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadad: «Am trimis să-ți spună: ‘Să-mi dai argintul și aurul tău, nevestele și copiii tăi.’ 6De aceea îi voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îți vor scormoni casa ta și casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump și vor lua.»” 7Împăratul lui Israel i-a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: „Vedeți bine și înțelegeți că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele și copiii, argintul și aurul, și n-am zis că nu i le dau.” 8Toți bătrânii și tot poporul i-au zis lui Ahab: „Nu-l asculta și nu te învoi!” 9Și el le-a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneți-i domnului meu, împăratul: «Voi face tot ce ai trimis să-i ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.»” Solii au plecat și i-au dus răspunsul. 10Ben-Hadad a trimis să-i spună lui Ahab: „Să#Cap. 19:2. mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!” 11Și împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!” 12Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut#Vers. 16 cu împărații în corturi și le-a zis slujitorilor lui: „Pregătiți-vă!” Și ei s-au pregătit de năvală împotriva cetății. 13Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Vezi toată această mulțime mare? O voi da#Vers. 28 astăzi în mâinile tale, ca să cunoști că Eu sunt Domnul.»” 14Ahab a zis: „Prin cine?” Și el a răspuns: „Așa vorbește Domnul: «Prin slujitorii mai-marilor peste ținuturi.»” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Și el a răspuns: „Tu.” 15Atunci Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ținuturi și s-au găsit două sute treizeci și doi; și după ei a numărat tot poporul, pe toți copiii lui Israel, și erau șapte mii. 16Au făcut o ieșire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea și se îmbăta#Cap. 16:9. Vers. 12 în corturile lui cu cei treizeci și doi de împărați care-l ajutau. 17Slujitorii mai-marilor peste ținuturi au ieșit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat și i-au spus astfel: „Au ieșit niște oameni din Samaria.” 18El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeți-i vii; și chiar dacă ies pentru luptă, prindeți-i vii!” 19Când au ieșit din cetate slujitorii mai-marilor peste ținuturi și armata care-i urma, 20a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, și sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu niște călăreți. 21Împăratul lui Israel a ieșit, a lovit caii și carele și le-a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.
A doua biruință asupra lui Ben-Hadad
22Atunci prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel și i-a zis: „Du-te, întărește-te, cercetează și vezi ce ai de făcut, căci la anul#2Sam. 11:1. împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta!” 23Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei! 24Fă și lucrul acesta: scoate-l pe fiecare din împărați de la locul lui și înlocuiește-l cu căpetenii; 25și fă-ți o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâția cai și tot atâtea care! Apoi să ne batem cu ei în câmpie, și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei!” El i-a ascultat și a făcut așa. 26În anul următor Ben-Hadad i-a numărat pe sirieni și s-a suit la Afec#Ios. 13:4. să lupte împotriva lui Israel. 27Copiii lui Israel au fost numărați și ei; au primit merinde și au ieșit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în fața lor ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau țara. 28Omul lui Dumnezeu s-a apropiat și i-a zis împăratului lui Israel: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că sirienii au zis: ‘Domnul este un dumnezeu al munților, și nu un dumnezeu al văilor’, voi da#Vers. 13 toată această mare mulțime în mâinile tale și veți ști că Eu sunt Domnul.»” 29Au stat tăbărâți șapte zile unii în fața altora. În ziua a șaptea au început lupta, și copiii lui Israel le-au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestrași într-o zi. 30Ceilalți au fugit în cetatea Afec și a căzut zidul cetății peste douăzeci și șapte de mii de oameni care mai rămăseseră.
Ahab îi dă drumul lui Ben-Hadad
Ben-Hadad fugise și el în cetate și umbla din odaie în odaie. 31Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împărații casei lui Israel sunt niște împărați miloși: să ne încingem deci coapsele#Gen. 37:34. cu saci, să ne punem funii pe capete și să ieșim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viață.” 32Și-au pus saci împrejurul coapselor și funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel și au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: «Lasă-mă cu viață!»” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viață? Este fratele meu!” 33Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca un semn bun și s-au grăbit să-l ia pe cuvânt și să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Și el a zis: „Duceți-vă și aduceți-l!” Ben-Hadad a venit la el, și Ahab l-a suit în carul lui. 34Ben-Hadad i-a zis: „Îți voi da înapoi cetățile#Cap. 15:20. pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău și-ți vei face ulițe în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Și eu”, a răspuns Ahab, „îți voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el și i-a dat drumul. 35Unul din fiii#2Împ. 2:3,5,7,15. prorocilor i-a zis tovarășului său, după porunca#Cap. 13:17,18. Domnului: „Lovește-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. 36Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Și când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu#Cap. 13:24. și l-a omorât. 37A găsit un alt om și i-a zis: „Lovește-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit și l-a rănit. 38Prorocul s-a dus și s-a așezat în drumul împăratului și s-a legat la ochi. 39Când a trecut împăratul#2Sam. 12:1., prorocul a strigat și i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei și iată că un om se apropie și-mi aduce un alt om, zicând: «Păzește-l pe omul acesta; dacă va fugi, viața ta va răspunde pentru viața#2Împ. 10:24. lui sau vei plăti un talant de argint.» 40Și pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îți este osânda; tu însuți ai rostit-o.” 41Îndată prorocul și-a scos legătura de la ochi, și împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci. 42El i-a zis atunci împăratului: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că#Cap. 22:31‑37. ai lăsat să-ți scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viața ta va răspunde pentru viața lui, și poporul tău, pentru poporul lui.»” 43Împăratul lui Israel s-a dus#Cap. 21:4. acasă trist și mânios; și a ajuns la Samaria.
Selectat acum:
1 Împărați 20: EDC100
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
© Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2023
© copyright British and Foreign Bible Society and the Interconfessional Bible Society of Romania 1924, 2023