Și Siria și Israel au stat trei ani fără război.
Și s-a întâmplat în al treilea an, că Iosafat, împăratul lui Iuda, a coborât la împăratul lui Israel.
Și împăratul lui Israel a spus servitorilor săi: Știți că Ramot în Galaad este al nostru și noi am tăcut și nu l-am luat din mâna împăratului Siriei?
Și i-a spus lui Iosafat: Vei merge cu mine la luptă la Ramot-Galaad? Și Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Eu sunt precum tu ești, poporul meu ca poporul tău, caii mei precum caii tăi.
Și Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Întreabă, te rog, cuvântul DOMNULUI astăzi.
Atunci împăratul lui Israel a adunat pe profeți, cam patru sute de bărbați și le-a spus: Să merg împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să îl las în pace? Iar ei au spus: Urcă-te; fiindcă DOMNUL îl va da în mâna împăratului.
Și Iosafat a spus: Nu mai este aici un profet al DOMNULUI în afară de aceștia, ca să îl întrebăm?
Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Este încă un bărbat, Micaia, fiul lui Imla, prin care noi putem întreba pe DOMNUL; dar îl urăsc, pentru că nu profețește binele referitor la mine, ci răul. Și Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.
Atunci împăratul lui Israel a chemat un ofițer și a spus: Grăbește aici pe Micaia, fiul lui Imla.
Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe tronul său, îmbrăcați cu robele lor, într-un loc gol la intrarea porții Samariei; și toți profeții profețeau înaintea lor.
Și Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse coarne de fier; și spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei mistui.
Și toți profeții au profețit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad și prosperă, pentru că DOMNUL îl va da în mâna împăratului.
Și mesagerul care mersese să îl cheme pe Micaia i-a vorbit, spunând: Iată acum, cuvintele profeților declară binele împăratului cu o singură gură; să fie cuvântul tău, te rog, ca și cuvântul unuia dintre ei și vorbește ceea ce este bine.
Și Micaia a spus: Precum DOMNUL trăiește: ce DOMNUL îmi va spune, aceea voi vorbi.