Faptele apostolilor 4
4
1Și pe când vorbeau ei poporului, preoții și căpetenia templului și saducheii au venit peste ei,
2Fiind mâhniți că ei învățau poporul și predicau prin Isus învierea dintre morți.
3Și au pus mâinile pe ei și i-au închis până a doua zi; fiindcă era deja seară.
4Dar mulți dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; și numărul bărbaților era aproape cinci mii.
5Și s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii lor și bătrânii și scribii,
6Și Ana, înaltul preot, și Caiafa și Ioan și Alexandru și atâția câți erau din rudenia înaltului preot, s-au adunat împreună la Ierusalim.
7Și după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau în numele cui ați făcut aceasta?
8Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi conducători ai poporului și bătrâni ai Israelului,
9Dacă suntem cercetați astăzi pentru fapta bună făcută omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos;
10Să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor al lui Israel că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-ați crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți, prin el omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos.
11Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi constructorii, care a devenit capul colțului temeliei.
12Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvați.
13Și, când au văzut cutezanța lui Petru și Ioan și au înțeles că erau oameni fără carte și needucați, s-au minunat; și i-au recunoscut că fuseseră cu Isus.
14Și, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
15Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei,
16Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; și nu îl putem nega.
17Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi amenințăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om.
18Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu învețe în numele lui Isus.
19Dar Petru și Ioan au răspuns și le-au zis: Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu.
20Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit.
21Și după ce i-au mai amenințat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.
22Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.
23Și după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor și au povestit tot ce le-au spus preoții de seamă și bătrânii.
24Și când au auzit și-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând și spuneau: Doamne, tu ești Dumnezeu, care ai făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ele;
25Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii și popoarele își închipuie deșertăciuni?
26Împărații pământului s-au ridicat în picioare și conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Cristosului său.
27Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod și Pontius Pilat cu neamurile și poporul lui Israel,
28Pentru a face atâtea câte mâna ta și sfatul tău au hotărât înainte să fie făcute.
29Și acum, Doamne, privește amenințările lor; și dă servitorilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanța,
30Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; și semne și minuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.
31Și după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; și ei toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanță.
32Și mulțimea celor care au crezut erau într-o singură inimă și într-un suflet; și niciunul nu spunea despre cele ce le avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.
33Și cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus; și mare har era peste ei toți.
34Fiindcă nu era niciunul între ei care să ducă lipsă; căci câți erau proprietari de pământuri sau case, le vindeau și aduceau prețurile lucrurilor vândute.
35Și le puneau jos, la picioarele apostolilor; și împărțirea se făcea fiecărui om după cum avea nevoie.
36Și Iose, care a fost supranumit de apostoli Barnaba, (care este, fiind tradus, Fiul mângâierii,) un levit din țara Ciprului,
37Având pământul lui, l-a vândut și a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Selectat acum:
Faptele apostolilor 4: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.