Daniel 8:1-8

În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar o viziune mi-a apărut mie, Daniel, după cea care mi-a apărut la început. Și am văzut în viziune; și s-a întâmplat, când am văzut, că eu eram la Susa în palat, care este în provincia Elam; și am văzut în viziune și eram lângă râul Ulai. Atunci mi-am ridicat ochii și am văzut și, iată, un berbece, care avea două coarne, stătea în picioare în fața râului; și cele două coarne erau înalte; dar unul era mai înalt ca celălalt și cel mai înalt a ieșit ultimul. Am văzut berbecele împungând spre vest și spre nord și spre sud; încât nicio fiară nu putea sta înaintea lui, nici nu era vreunul să elibereze din mâna lui; iar el a făcut conform voii lui și a devenit mare. Și pe când priveam cu atenție, iată, un țap a ieșit dinspre vest peste fața întregului pământ și nu a atins pământul; și țapul avea un corn însemnat între ochii lui. Și a venit la berbecele care avea două coarne, pe care l-am văzut stând în picioare în fața râului și a fugit spre el în furia puterii lui. Și l-am văzut apropriindu-se de berbece și a fost împins de amărăciune împotriva lui și a lovit berbecele și i-a rupt cele două coarne ale lui; și nu era putere în berbece să stea în picioare înaintea lui, ci l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare; și nu era nimeni să scape berbecele din mâna lui. De aceea țapul a crescut foarte mare; și când a fost puternic, marele corn a fost rupt; și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate spre cele patru vânturi ale cerului.