Daniel 8:1-8 - Compară toate versiunile

Împărtășește

În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia și a ajuns puternic. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.

În al treilea an al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s-a arătat o vedenie, după cea care mi se arătase înainte. În vedenia aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam. Am mai văzut în vedenie că eram pe malul râului Ulai. Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. Am văzut cum berbecul împungea spre vest, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic. În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri, iată că a venit un țap din vest, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi. A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, și s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec și s-a înfuriat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului. Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru direcții ale cerului.

În al treilea an al guvernării regelui Belșațar, eu – Daniel – am avut o altă viziune. În ea am văzut că eram în capitala Susa, în provincia Elam; și stăteam pe malul râului Ulai. Am privit; și am observat că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Acele coarne erau lungi; dar unul era mai lung decât celălalt. Acel corn mai lung crescuse ultimul. Am văzut cum berbecul împungea spre Vest, spre Nord și spre Sud. Niciun animal nu i se putea opune; și nimeni nu putea scăpa de autoritatea lui. El făcea ce dorea; și a ajuns să aibă o mare forță. În timp ce doream să înțeleg aceste lucruri, am observat că a venit un țap din Est. El parcursese toată suprafața pământului, dar fără să îl să atingă. Acel țap avea un corn impunător între ochi. A mers până la acel berbec cu două coarne pe care l-am văzut stând lângă râu. S-a dus spre el cu mare determinare și foarte supărat împotriva lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec într-un mod foarte violent. Apoi l-a lovit cu mare forță și i-a rupt cele două coarne. Berbecul nu a avut forța care să îi permită să i se opună. Țapul l-a trântit pe pământ și l-a călcat cu picioarele lui. Și nu a fost nimeni care să poată salva berbecul de forța acelui țap. Apoi țapul a continuat să aibă o forță din ce în ce mai mare. Dar când a ajuns la forța lui maximă, i s-a rupt acel corn mare. În locul lui au apărut alte patru coarne impunătoare, orientate spre cele patru vânturi ale cerului.

În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar o viziune mi-a apărut mie, Daniel, după cea care mi-a apărut la început. Și am văzut în viziune; și s-a întâmplat, când am văzut, că eu eram la Susa în palat, care este în provincia Elam; și am văzut în viziune și eram lângă râul Ulai. Atunci mi-am ridicat ochii și am văzut și, iată, un berbece, care avea două coarne, stătea în picioare în fața râului; și cele două coarne erau înalte; dar unul era mai înalt ca celălalt și cel mai înalt a ieșit ultimul. Am văzut berbecele împungând spre vest și spre nord și spre sud; încât nicio fiară nu putea sta înaintea lui, nici nu era vreunul să elibereze din mâna lui; iar el a făcut conform voii lui și a devenit mare. Și pe când priveam cu atenție, iată, un țap a ieșit dinspre vest peste fața întregului pământ și nu a atins pământul; și țapul avea un corn însemnat între ochii lui. Și a venit la berbecele care avea două coarne, pe care l-am văzut stând în picioare în fața râului și a fugit spre el în furia puterii lui. Și l-am văzut apropriindu-se de berbece și a fost împins de amărăciune împotriva lui și a lovit berbecele și i-a rupt cele două coarne ale lui; și nu era putere în berbece să stea în picioare înaintea lui, ci l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare; și nu era nimeni să scape berbecele din mâna lui. De aceea țapul a crescut foarte mare; și când a fost puternic, marele corn a fost rupt; și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate spre cele patru vânturi ale cerului.

În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o nouă vedenie, după cea care mi se arătase mai înainte. În vedenia aceasta, se făcea că eram în cetatea Susa, din provincia Elam, și mă aflam aproape de canalul Ulai. Mi-am ridicat ochii și iată că un berbec stătea în picioare în fața canalului. Avea două coarne mari: unul era mai mare decât celălalt, dar cel mai mare era ultimul care crescuse. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; niciun animal nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu avea scăpare dinaintea lui; făcea ce voia și ajunsese puternic. Apoi, am băgat de seamă că dinspre apus venea un țap, cutreierând toată fața pământului, fără să atingă pământul; țapul acesta avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul cu două coarne pe care-l văzusem stând în fața canalului și s-a repezit asupra lui cu mare mânie. L-am văzut apropiindu-se de berbec și aruncându-se furios asupra lui. L-a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se poată împotrivi. L-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, astfel încât berbecul n-a mai avut scăpare. Țapul însă a ajuns foarte puternic. Dar, când a ajuns puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare, iar în locul lui au crescut alte patru coarne mari, spre cele patru vânturi ale cerurilor.

În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, în afară de cea pe care o avusesem mai înainte. Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram în capitala Susa, în ținutul Elam, și în timpul vedeniei mele mă aflam lângă râul Ulai. Am ridicat ochii, m-am uitat, și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia și a ajuns puternic. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit berbecul și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat berbecul din mâna lui. Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.

În anul al treilea al domniei lui Baltazár, regele, mi s-a arătat o viziune mie, Daniél, după viziunea pe care am avut-o la început. Priveam în viziune și în timpul viziunii eu eram în fortăreața Súsa din provincia Elám. În timpul viziunii eram pe malul [râului] Ulái. Mi-am ridicat ochii, am privit și, iată, un berbec stătea pe mal: avea două coarne, unul mai înalt decât celălalt; iar [cornul] mai înalt apăruse la urmă. Am văzut că berbecul împungea spre vest, spre nord și spre sud: niciun animal nu putea să stea înaintea lui și nici să scape de el. Făcea ce-i plăcea și a devenit mare. Eu mă uitam cu atenție și, iată, un țap venea de la apus pe suprafața întregului pământ și nu atingea pământul! Țapul avea un corn impunător între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând pe mal și a alergat împotriva lui în mânia sa aprinsă. L-am văzut apropiindu-se de berbec și s-a avântat împotriva lui: l-a lovit pe berbec, i-a frânt cele două coarne și berbecul nu mai avea nicio putere să stea înaintea lui; l-a aruncat la pământ și l-a călcat în picioare și nu era cine să-l scape de el. Țapul a devenit foarte mare; când a devenit puternic, i s-a frânt cornul cel mare, dar au crescut în locul lui patru [coarne] impunătoare, către cele patru vânturi ale cerurilor.

Trei ani făcut-a Belșațar, Pe tron, ca împărat, când iar, Eu – Daniel – am căpătat Un vis care n-a semănat Cu cel dintâi ce l-am avut În vremea de la început. În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat. Atunci, ochii mi-am ridicat Și într-un râu eu am văzut Că un berbece a șezut. Berbecu-acela se vădea Precum că două coarne-avea. Înalte-au fost coarnele-acele, Însă când m-am uitat la ele – Așa după cum am văzut – Unul, mai mare, a crescut. Cu coarnele, el împungea Către apus și-asemenea Spre miazăzi și, negreșit, Spre miazănoapte. N-am zărit Vreo fiară care ar putea Ca împotrivă să îi stea, Iar cei ce-n mână i-au căzut, Să scape, nu au mai putut. Acel berbece nu făcea Decât așa precum voia, Din pricina puterii care I se făcuse foarte mare. Pe când atent eu am privit, Un țap iată că a venit, Din partea de către apus. Pe-ntreg pământul el s-a dus Apoi, și l-a cutreierat, Umblând pe el, în lung și-n lat. Dar de berbecele acel, Însă nu s-a atins defel. Țapul acele am văzut Cum că un corn mare-a avut, Chiar între ochi. El a venit Pân la berbecul amintit, Berbec cari două coarne-avea Și-n apa râului ședea. Asupra lui s-a aruncat, Cu toată forța lui, de-ndat’. Eu l-am văzut cum a venit Și-n urmă cum s-a repezit Peste berbec, cari nu putea Ca împotrivă să îi stea. A frânt și coarnele pe care Le-avea berbecu-acela mare. Jos, la pământ, l-a aruncat Și în picioare l-a călcat, Căci pe berbece nu putea Să îl mai scape nimenea. Puternic, țapul s-a făcut, Dar când putere a avut Și-a frânt cornul acela mare. După această întâmplare, În locul lui, eu am văzut Că patru coarne i-au crescut. În patru vânturi îndreptate, Sunt coarnele noi, arătate.