Geneza 8:1-14

Și Dumnezeu și-a adus aminte de Noe și de fiecare viețuitoare și de toate vitele care erau cu el în arcă; și Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ și apele s-au retras; De asemenea fântânile adâncului și ferestrele cerului au fost închise și ploaia din cer a fost oprită; Și apele se retrăgeau de pe pământ continuu și după ce s-au sfârșit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuținat. Și arca s-a așezat în a șaptea lună, în a șaptesprezecea zi a lunii, pe munții Ararat. Și apele au scăzut continuu până în luna a zecea: în luna a zecea, în prima zi a lunii, s-au văzut vârfurile munților. Și s-a întâmplat, după ce s-au sfârșit patruzeci de zile, că Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse, Și a trimis înainte un corb, care a ieșit și a mers încolo și încoace, până când au secat apele de pe pământ. De asemenea a trimis de la el un porumbel, să vadă dacă apele s-au retras de pe fața pământului; Dar porumbelul nu a găsit odihnă pentru talpa piciorului său și s-a întors la el în arcă, pentru că apele erau pe fața întregului pământ; atunci a întins mâna și l-a luat și l-a dus la el în arcă. Și a mai stat alte șapte zile și din nou a trimis porumbelul afară din arcă; Și porumbelul a venit la el seara și, iată, în ciocul lui era o frunză de măslin proaspăt ruptă, așa că Noe a cunoscut că apele s-au retras de pe pământ. Și a mai stat alte șapte zile și a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el. Și s-a întâmplat în anul șase sute și unu, în prima lună, în prima zi a lunii, apele au secat de pe pământ; și Noe a ridicat acoperișul arcei și a privit și, iată, fața pământului era uscată. Și în a doua lună, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul a fost uscat.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Geneza 8:1-14