Iov 24
24
1De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
19Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit.
20Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
Selectat acum:
Iov 24: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
Iov 24
24
1De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
19Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit.
20Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.