1 Cronici 21:4-30 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Și Ioab a plecat și a străbătut tot Israelul, apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să scoată sabia. Între ei n-a numărat și pe Levi și Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urâciune. Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. Și David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei urgii; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’” Gad s-a dus la David și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Primește: sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi și atins de sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și ciuma să fie în țară și îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ținutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.’” David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” Domnul a trimis ciuma în Israel și au căzut șaptezeci de mii de oameni din Israel. Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim ca să-l nimicească și, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat și I-a părut rău de răul acesta, și a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ți mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, Iebusitul. David a ridicat ochii și a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ și cer și ținând în mână sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci, David și bătrânii, înveliți cu saci, au căzut cu fața la pământ. Și David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!” Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. Ornan s-a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat și a zărit pe David, apoi a ieșit din arie și s-a închinat înaintea lui David, cu fața la pământ. David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia de deasupra poporului.” Ornan a răspuns lui David: „Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic.” Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul și Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborât din cer pe altarul arderii-de-tot. Atunci, Domnul a vorbit îngerului, care și-a vârât iarăși sabia în teacă. Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. Dar locașul Domnului, făcut de Moise în pustie, și altarul arderilor-de-tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului. David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.

Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas neschimbată. Prin urmare, Ioab a plecat și a călătorit prin tot Israelul. Apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab i-a dat lui David rezultatul de la numărătoarea poporului: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbați capabili să mânuiască sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să meargă la război. Pe cei din Levi și Beniamin nu i-a numărat între aceștia, căci porunca regelui a fost disprețuită de Ioab. Lucrul aceasta a fost considerat rău de către Dumnezeu, astfel că El l-a lovit pe Israel. David I-a zis lui Dumnezeu: „Am comis un mare păcat prin ceea ce am făcut. Însă acum îndepărtează, Te rog, nelegiuirea slujitorului Tău, căci m-am purtat întru totul ca un nebun“. DOMNUL i-a vorbit lui Gad, văzătorul lui David, zicând: „Du-te și spune-i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și-ți voi face întocmai»“. Gad a venit la David și i-a zis: ‒ Așa vorbește DOMNUL: „Ce alegi? Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea dușmanilor tăi și să fii atins de sabia vrăjmașilor tăi sau trei zile în timpul cărora sabia DOMNULUI și molima să fie în țară, iar Îngerul DOMNULUI să aducă distrugere în tot teritoriul lui Israel?“. Vezi acum ce trebuie să-I răspund Celui Ce m-a trimis! David i-a zis lui Gad: ‒ Mă aflu într-un mare impas. Mai bine să cad în mâna DOMNULUI, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor! DOMNUL a trimis molima în Israel și, astfel, au murit șaptezeci de mii de oameni din Israel. Dumnezeu a trimis Îngerul la Ierusalim ca să-l distrugă. În timp ce îl distrugea, DOMNUL S-a uitat, I-a părut rău pentru acel dezastru și I-a zis Îngerului Care distrugea: „Destul! Retrage-Ți mâna!“. Îngerul DOMNULUI Se afla lângă aria iebusitului Ornan. David și-a ridicat ochii și L-a văzut pe Îngerul DOMNULUI stând între pământ și cer și având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrânii, acoperiți fiecare cu o pânză de sac, s-au aruncat cu fața la pământ. Și David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit și a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, DOAMNE, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“. Îngerul DOMNULUI i-a zis lui Gad să-i spună lui David să se ducă să-I ridice DOMNULUI un altar pe aria iebusitului Ornan. David s-a dus acolo, ascultând de cuvântul rostit de Gad în Numele DOMNULUI. În timp ce treiera grâul, Ornan s-a întors și a văzut Îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s-au ascuns. Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat și l-a văzut pe David. El a ieșit din arie și s-a plecat cu fața la pământ înaintea lui David. David i-a zis lui Ornan: ‒ Dă-mi locul ariei ca să zidesc pe el un altar DOMNULUI; dă-mi-l la prețul lui deplin în argint. Astfel, urgia care s-a abătut asupra poporului va fi oprită. Ornan i-a zis lui David: ‒ Ia-l! Stăpânul meu, regele, să facă ceea ce crede că este bine. Iată, dau și boii pentru arderi-de-tot, iar uneltele de treierat vor fi pentru lemne. De asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau totul! Însă regele David i-a zis lui Ornan: ‒ Nu, ci trebuie să-l cumpăr la prețul lui deplin în argint, căci nu voi oferi DOMNULUI ce este al tău și nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic. Astfel, David i-a plătit lui Ornan pentru acel loc șase sute de șecheli de aur. David a construit acolo un altar DOMNULUI și I-a adus arderi-de-tot și jertfe de pace. L-a chemat pe DOMNUL, și El i-a răspuns cu foc din ceruri pe altarul arderii-de-tot. Apoi DOMNUL i-a vorbit Îngerului și Acesta Și-a pus sabia înapoi în teacă. De atunci, de când David a văzut că DOMNUL i-a răspuns în aria iebusitului Ornan, a adus jertfe acolo. Tabernaculul DOMNULUI, pe care Moise îl făcuse în deșert, și altarul arderilor-de-tot se aflau, în perioada aceea, pe înălțimea de la Ghivon. David nu putea să meargă înaintea acestuia ca să-L caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia Îngerului DOMNULUI.

Dar regele nu și-a modificat porunca dată lui Ioab. În consecință, Ioab a plecat și a călătorit prin tot teritoriul locuit de poporul Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab i-a dat lui David numărul bărbaților poporului. În tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbați capabili să participe la război; iar în teritoriul numit Iuda existau patru sute șaptezeci de mii de bărbați apți pentru război. Leviții și beniamiții nu au fost numărați între aceștia, pentru că Ioab a desconsiderat ordinul regelui. Și acest ordin (al lui David) nu a plăcut lui Dumnezeu. Atunci El a lovit poporul Israel. David I-a zis lui Dumnezeu: „Am comis un mare păcat când am făcut acest recensământ. Dar acum Te rog să ierți păcatul (grav) făcut de sclavul Tău; pentru că am lucrat exact ca un nebun!” Iahve i-a vorbit lui Gad – cel care vedea ce revela El – zicându-i: „Du-te și vorbește-i lui David: «Iahve îți spune: ‘Îți prezint trei dezastre! Alege unul dintre ele; și te voi lovi cu el!’»” Gad a venit la David și i-a zis: „Iahve îți spune: «Ce alegi? Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fie exterminat poporul de dușmanii tăi și lovit de sabia lor, sau trei zile în timpul cărora sabia lui Iahve și epidemia să acționeze împotriva țării prin îngerul Lui care va aduce dezastrul în teritoriul poporului Israel?» Acum decide ce trebuie să răspund Celui care m-a trimis!” David i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare dificultate. Oricum, mai bine să acționeze Iahve – pentru că mila Lui este nelimitată – decât să ajung la discreția oamenilor!” Iahve a trimis epidemia în Israel; și astfel au murit șaptezeci de mii de israelieni. Dumnezeu trimisese îngerul la Ierusalim, ca să îl distrugă. În timp ce îl distrugea, Iahve a privit, a regretat acel dezastru și i-a zis îngerului care-l punea în aplicare: „Suficient! Retrage-ți mâna!” Îngerul lui Iahve stătea lângă terenul iebusitului Ornan. David a privit și a văzut îngerul lui Iahve stând între pământ și cer având în mână sabia scoasă și îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David și cei care formau consiliul bătrânilor, acoperiți cu saci, au căzut cu fața spre pământ. David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare nu eu am ordonat să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit și a făcut acest rău! Dar oare ce au făcut aceste oi? Doamne – Dumnezeul meu – Te rog să faci ca mâna Ta să acționeze numai împotriva mea și împotriva familiei mele; și astfel nu lăsa poporul Tău să suporte acest dezastru!” Îngerul lui Iahve i-a vorbit lui Gad spunându-i să îi ceară lui David să se ducă și să construiască lui Iahve un altar pe proprietatea iebusitului Ornan. David s-a dus și a făcut exact cum îi cerea mesajul proclamat de Gad în numele lui Iahve. În timp ce treiera grâul, Ornan s-a întors și a văzut îngerul (acolo). Atunci cei patru fii ai lui care erau cu el, s-au ascuns. Când a ajuns David la Ornan, el a privit și l-a văzut pe rege. Apoi a ieșit din acel teren agricol și s-a aplecat cu fața spre pământ înaintea lui David. El i-a zis lui Ornan: „Dă-mi suprafața în care treierai grâul, ca să construiesc aici un altar lui Iahve! Vinde-mi-l la prețul lui real – pentru ca astfel să înceteze dezastrul care a venit împotriva poporului!” Ornan i-a zis lui David: „Poți să îl iei! Regele – cel care este stăpânul meu – să facă ce vrea cu el! Să știi că dau și vitele pentru arderi integrale; iar uneltele de treierat vor fi folosite ca lemne (pentru foc). Voi oferi și grâul care va fi folosit ca dar de mâncare (ars pe altar). Voi da tot (ce este nevoie)!” Regele David i-a zis lui Ornan: „Nu așa! Vreau să îl cumpăr la adevăratul lui preț – pentru că nu voi aduce lui Iahve ce este al tău; și nu voi oferi o ardere integrală care să nu mă coste nimic!” Astfel, David i-a plătit lui Ornan pentru acel teren șase sute de șecheli de aur. David a construit acolo un altar pentru Iahve; și I-a oferit pe el arderi integrale și sacrificii de pace. L-a invocat pe Iahve; și El i-a răspuns trimițând foc din cer pe altarul arderii integrale. Apoi Iahve i-a vorbit îngerului; și el și-a pus sabia în teacă. Din momentul în care David a văzut că Iahve i-a răspuns când era pe proprietatea iebusitului Ornan, a început să Îi ofere sacrificii acolo. Tabernacolul lui Iahve pe care îl făcuse Moise în deșert și altarul arderilor integrale, erau atunci pe înălțimea de la Ghivon. David nu a mai putut să meargă acolo să Îl caute pe Dumnezeu, pentru că îl speriase sabia îngerului trimis de Iahve.

Totuși cuvântul împăratului a învins împotriva lui Ioab. De aceea Ioab s-a depărtat și a mers prin tot Israelul și a venit la Ierusalim. Și Ioab a dat lui David suma numărului poporului. Și toți cei din Israel erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați care să tragă sabia; și Iuda era patru sute șaptezeci de mii de bărbați care să tragă sabia. Dar pe Levi și Beniamin nu i-a numărat printre ei, căci cuvântul împăratului îi era urât lui Ioab. Și Dumnezeu a fost nemulțumit cu acest lucru; de aceea a lovit pe Israel. Și David i-a spus lui Dumnezeu: Am păcătuit mult făcând acest lucru, dar acum, te implor, îndepărtează nelegiuirea servitorului tău; căci m-am purtat foarte prostește. Și DOMNUL a vorbit lui Gad, văzătorul lui David, spunând: Du-te și spune-i lui David, zicând: Astfel spune DOMNUL, îți ofer trei lucruri, alege-ți unul dintre ele, pe care să ți-l fac. Astfel Gad a venit la David și i-a zis: Astfel spune DOMNUL: Alege-ți. Ori trei ani de foamete; sau trei luni să fii nimicit înaintea dușmanilor tăi, timp în care sabia dușmanilor tăi să te cuprindă; sau altfel trei zile sabia DOMNULUI, ciuma în țară și îngerul DOMNULUI nimicind prin toate ținuturile Israelului. Acum de aceea gândește-te ce cuvânt să duc înapoi la cel ce mă trimite. Și David i-a spus lui Gad: Sunt într-o mare strâmtoare, lasă-mă să cad acum în mâna DOMNULUI, căci foarte multe sunt îndurările lui, dar nu mă lăsa să cad în mâna omului. Astfel DOMNUL a trimis ciuma peste Israel; și au căzut din Israel șaptezeci de mii de bărbați. Și Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim să îl nimicească; și cum îl nimicea, DOMNUL a privit și s-a pocăit de rău și a spus îngerului care nimicea: Este destul, oprește-ți mâna. Și îngerul DOMNULUI a stat lângă aria de vânturare a lui Ornan iebusitul. Și David și-a ridicat ochii și a văzut pe îngerul DOMNULUI stând între pământ și cer, având o sabie scoasă în mâna lui întinsă peste Ierusalim. Atunci David și bătrânii Israelului, care erau îmbrăcați în pânză de sac, au căzut cu fețele lor la pământ. Și David i-a spus lui Dumnezeu: Nu sunt eu cel care a poruncit să fie numărat poporul? Chiar eu sunt cel care a păcătuit și într-adevăr am făcut rău, dar cât despre aceste oi, ce au făcut ele? Lasă mâna ta, te rog, DOAMNE, să fie asupra mea și asupra casei tatălui meu, dar nu asupra poporului tău, pentru a fi măcelărit. Atunci îngerul DOMNULUI a poruncit lui Gad să spună lui David, ca David să urce și să așeze un altar DOMNULUI în aria de vânturare a lui Ornan iebusitul. Și David s-a urcat la spusa lui Gad, pe care a vorbit-o în numele DOMNULUI. Și Ornan s-a întors înapoi și a văzut îngerul; și cei patru fii ai lui, cu el, s-au ascuns. Și Ornan vântura grâul. Și cum David venea la Ornan, Ornan a privit și a văzut pe David, și a ieșit din aria de vânturat și s-a prosternat lui David, cu fața sa la pământ. Atunci David i-a spus lui Ornan: Dă-mi locul acestei arii de vânturat, ca să zidesc pe ea un altar DOMNULUI; să mi-l dai pentru prețul întreg, ca plaga să fie oprită de la popor. Și Ornan i-a spus lui David: Ia-ți-l și să facă domnul, împăratul meu, ceea ce este bine în ochii lui; iată, îți dau de asemenea boii pentru ofrande arse și uneltele de vânturat pentru lemn și grâul pentru dar de mâncare, dau totul. Și împăratul David i-a spus lui Ornan: Nu, ci cu adevărat îl voi cumpăra pentru prețul întreg, căci nu voi lua ceea ce este al tău pentru DOMNUL, nici nu voi oferi ofrande arse care nu mă costă. Astfel David i-a dat lui Ornan pentru loc șase sute de șekeli de aur cântăriți. Și David a zidit acolo un altar DOMNULUI și a oferit ofrande arse și ofrande de pace și a chemat pe DOMNUL; iar el i-a răspuns din cer prin foc peste altarul ofrandei arse. Și DOMNUL a poruncit îngerului; iar și el și-a pus sabia, din nou, în teacă. În acel timp când David a văzut că DOMNUL i-a răspuns în aria de vânturare a lui Ornan iebusitul, atunci a sacrificat acolo. Fiindcă tabernacolul DOMNULUI, pe care Moise l-a făcut în pustiu și altarul ofrandei arse, erau în acel timp pe înălțimea Gabaonului. Dar David nu a putut merge înaintea lui să ceară sfat de la Dumnezeu, fiindcă s-a temut din cauza sabiei îngerului DOMNULUI.

Dar regele s-a arătat neclintit în porunca dată lui Ioab, așa că Ioab a ieșit și a străbătut tot Israelul, după care s-a întors la Ierusalim. Ioab i-a dat lui David numărul poporului: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbați care scoteau sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați care scoteau sabia. Dar în numărul acestora Ioab nu-i socotise pe Levi și pe Beniamin, fiindcă porunca regelui i se părea o urâciune. Porunca aceasta nu I-a plăcut lui Dumnezeu, care l-a lovit pe Israel. David I-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat făcând acest lucru! Acum, binevoiește și iartă fărădelegea robului Tău, căci m-am purtat în totul fără minte!” Atunci DOMNUL i-a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: „Du-te și spune-i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Îți pun înainte trei nenorociri; alege una dintre ele, și te voi lovi cu ea!’»” Gad s-a dus la David și i-a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Alege: ori trei ani de foamete, ori trei luni în care să te urmărească dușmanii și să te ajungă sabia vrăjmașilor, ori trei zile în care sabia DOMNULUI – adică molima – să fie în țară și îngerul DOMNULUI să aducă nimicirea între hotarele lui Israel. Acum, vezi ce trebuie să-I răspund Celui ce m-a trimis!»” David i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Mai bine să cad în mâinile DOMNULUI, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” DOMNUL a trimis molima în Israel și au căzut din Israel șaptezeci de mii de oameni. Dumnezeu a trimis la Ierusalim un înger ca să-l nimicească. Dar, pe când acesta începuse nimicirea, DOMNUL S-a uitat și S-a căit de răul acela; și i-a zis îngerului nimicitor: „Destul! Acum trage-ți mâna!” Îngerul DOMNULUI se oprise lângă aria lui Ornan, iebusitul. David a ridicat ochii și l-a văzut pe îngerul DOMNULUI stând între pământ și cer, cu sabia scoasă împotriva Ierusalimului. David și bătrânii, îmbrăcați în saci, au căzut cu fața la pământ, și David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare nu eu am poruncit numărarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut acest rău, dar oile acestea ce au făcut oare? DOAMNE, Dumnezeul meu, Te rog, întinde-Ți mâna împotriva mea, împotriva casei tatălui meu, dar să nu mai bântuie molima în poporul Tău!” Îngerul DOMNULUI l-a trimis pe Gad să-i spună lui David să se suie și să ridice un altar pentru DOMNUL în aria lui Ornan, iebusitul. David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele DOMNULUI. Ornan, care se afla la treieratul grâului, văzuse îngerul și se ascunsese împreună cu cei patru fii ai lui. David a ajuns la Ornan, iar Ornan, când s-a uitat și l-a văzut pe David, a ieșit din arie și s-a plecat adânc înaintea lui David, cu fața la pământ. David i-a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei, ca să zidesc în ea un altar pentru DOMNUL; dă-mi-l pentru prețul lui întreg în argint, ca să înceteze molima aceasta de peste popor.” Ornan i-a zis lui David: „Să ia și să facă domnul meu, regele, ce este bine în ochii lui! Iată, îți dau și boii pentru arderea-de-tot, treierătoarele ca lemne și grâul ca dar de mâncare; dau totul!” Dar regele David i-a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să o cumpăr de la tine și să plătesc prețul deplin în argint. Nu vreau să-I dau DOMNULUI ceea ce este al tău și să aduc o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic!” David i-a cântărit lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. David a zidit acolo un altar pentru DOMNUL și a adus arderi-de-tot și jertfe-de-pace. L-a chemat pe DOMNUL, care i-a răspuns prin foc din cer pe altarul pentru arderile-de-tot. Atunci DOMNUL i-a vorbit îngerului, care și-a vârât sabia în teacă. În vremea aceea, când a văzut David că DOMNUL îl ascultase în aria lui Ornan, iebusitul, a început să aducă jertfe acolo. Lăcașul DOMNULUI, făcut de Moise în pustiu, și altarul pentru arderile-de-tot erau atunci pe înălțime, la Gabaon, dar David nu putea să meargă înaintea acelui altar, ca să-L caute pe Dumnezeu, pentru că era înspăimântat de sabia îngerului DOMNULUI.

Împăratul a stăruit în porunca pe care i-o dădea lui Ioab. Și Ioab a plecat și a străbătut tot Israelul, apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab i-a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să scoată sabia. Între ei nu i-a numărat și pe Levi și Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urâciune. Porunca aceasta nu I-a plăcut lui Dumnezeu, care l-a lovit pe Israel. Și David I-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta. Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” Domnul i-a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: „Du-te și spune-i lui David: «Așa vorbește Domnul: ‘Îți pun înainte trei urgii; alege una din ele, și te voi lovi cu ea!’»” Gad s-a dus la David și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Primește: sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi și atins de sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și ciuma să fie în țară și îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ținutul lui Israel! Vezi acum ce trebuie să-I răspund Celui ce mă trimite!»” David i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare. Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” Domnul a trimis ciuma în Israel și au căzut șaptezeci de mii de oameni din Israel. Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim ca să-l nimicească; și pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat și I-a părut rău de răul acesta; și i-a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ți mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, iebusitul. David a ridicat ochii și l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ și cer și ținând în mână sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrânii, înveliți cu sac, au căzut cu fața la pământ. Și David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!” Îngerul Domnului i-a spus lui Gad să-i vorbească lui David să se suie să-I ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, iebusitul. David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. Ornan s-a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat și l-a zărit pe David, apoi a ieșit din arie și s-a închinat înaintea lui David cu fața la pământ. David i-a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se îndepărteze urgia de deasupra poporului!” Ornan i-a răspuns lui David: „Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată, eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” Dar împăratul David i-a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu-I voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic.” Și David i-a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. David I-a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. L-a chemat pe Domnul, și Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborât din cer pe altarul arderii-de-tot. Atunci Domnul i-a vorbit îngerului, care și-a vârât iarăși sabia în teacă. Pe vremea aceasta David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, iebusitul, aducea jertfe acolo. Dar Locașul Domnului făcut de Moise în pustie și altarul arderilor-de-tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului. David nu putea să meargă înaintea acestui altar să-L caute pe Dumnezeu pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.

Dar cuvântul regelui a fost mai puternic asupra lui Ióab. Ióab a ieșit și a străbătut tot Israélul și s-a întors la Ierusalím. Ióab i-a dat lui Davíd numărul recensământului poporului. În tot Israélul erau un milion o sută de mii de bărbați în stare să mânuiască sabia, iar în Iúda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să mânuiască sabia. Între ei nu i-a numărat pe Lévi și Beniamín, căci cuvântul regelui nu-i era pe plac lui Ióab. [Davíd] a făcut ceea ce este rău în ochii lui Dumnezeu prin acest lucru. Și [Dumnezeu] l-a lovit pe Israél. Davíd i-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, treci, te rog, peste nelegiuirea slujitorului tău, căci am făcut o mare nebunie!”. Domnul i-a vorbit lui Gad, vizionarul lui Davíd: „Du-te și spune-i lui Davíd: «Așa vorbește Domnul: ‹Îți propun trei [pedepse]; alege una dintre ele și eu te voi lovi cu ea›!»”. Gad s-a dus la Davíd și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Alege: sau trei ani de foamete, sau trei luni în care să fii fugar din fața celor care te asupresc și sabia dușmanilor tăi să te ajungă, sau trei zile sabia Domnului și ciuma să fie în țară și îngerul Domnului să nimicească tot teritoriul lui Israél». Acum vezi ce răspuns să-i duc celui care m-a trimis!”. Davíd i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare. Să cad în mâna Domnului, căci îndurarea lui este foarte mare, dar să nu cad în mâna omului!”. Domnul a trimis ciuma în Israél și au căzut din Israél șaptezeci de mii de oameni. Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalím ca să-l nimicească; și pe când îl nimicea, Domnul s-a uitat și i-a părut rău de răul [acesta] și a zis îngerului care nimicea: „Ajunge! Acum, retrage-ți mâna!”. Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornán, iebuséul. Davíd și-a ridicat ochii și l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ și cer și ținând în mână sabia scoasă și întinsă împotriva Ierusalímului. Atunci, Davíd și bătrânii, acoperiți cu saci, au căzut cu fața [la pământ]. Davíd i-a zis lui Dumnezeu: „Oare nu am spus eu să se facă numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta. Dar turma aceasta ce a făcut? Doamne Dumnezeul meu, să fie mâna ta împotriva mea și împotriva casei tatălui meu, dar să nu te atingi de poporul tău!”. Îngerul Domnului i-a spus lui Gad să-i zică lui Davíd să urce să ridice un altar Domnului în aria lui Ornán, iebuséul. Davíd a urcat la cuvântul lui Gad pe care i-l spusese în numele Domnului. Ornán s-a întors și a văzut îngerul, iar cei patru fii ai lui care erau cu el s-au ascuns. Ornán treiera grâul. Davíd a mers la Ornán. Ornán s-a uitat, l-a văzut pe Davíd, a ieșit din arie și s-a plecat cu fața la pământ înaintea lui Davíd. Davíd i-a zis lui Ornán: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l la prețul întreg, ca să se oprească plaga de deasupra poporului!”. Ornán i-a răspuns lui Davíd: „Ia-l! Să facă stăpânul meu, regele, ceea ce este bun în ochii lui! Iată, dau boi pentru arderea de tot și instrumentele de treierat în loc de lemne și grâu pentru ofrandă! Toate le dau”. Dar regele Davíd i-a zis lui Ornán: „Nu! Vreau să-l cumpăr la prețul lui întreg, căci nu voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce ardere de tot gratis”. Davíd i-a dat lui Ornán pentru [acel] loc aur în greutate de șase sute de sícli. Davíd a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de împăcare. L-a invocat pe Domnul și Domnul a răspuns [trimițând] foc din cer asupra altarului și a arderii de tot. Atunci, Domnul i-a vorbit îngerului și [îngerul] și-a repus sabia în teacă. În acel timp, când Davíd a văzut că Domnul i-a răspuns în aria lui Ornán, iebuséul, a adus jertfe acolo. Sanctuarul Domnului, pe care l-a făcut Moise în pustiu, și altarul arderilor de tot erau pe vremea aceea pe înălțimea din Gabaón. Davíd nu putea să meargă înaintea [acestui altar] ca să-l consulte pe Domnul, pentru că era îngrozit de sabia îngerului Domnului.

David, însă, a stăruit În ceea ce a poruncit; Ioab, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut. Când a-mplinit ce i s-a spus, Iar, la Ierusalim s-a dus. Ioab a mers la împărat Să-i spună ceea ce-a aflat. În tot poporul Israel – Așa cum numărase el – Au fost o mie dar, de mii Și încă o sută de mii, De oameni care mânuiau Săbii și de război erau; În Iuda numărat-a deci, La patru sute șaptezeci De mii de oameni; fiecare Să poarte arme-a fost în stare. Pe cei ce-au fost de neam Levit Și-asemenea și Beniamit, Ioab nu i-a mai numărat. Porunca dată de-mpărat, În nici un fel, nu îi plăcea, Căci urâciune îi părea. Ceea ce David a făcut, Lui Dumnezeu nu I-a plăcut. De-aceea, S-a mâniat El Și l-a lovit, pe Israel. Domnului, David i-a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut, Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!” Către prorocul Gad – pe care David, drept văzător, îl are – Domnul, din ceruri, a vorbit: „Spune-i lui David: „M-am gândit Ca trei nenorociri s-adun Și-n a ta față să le pun. Alege una – cum vei vrea – Iar Eu te voi lovi vu ea!” Atuncea, Gad iute s-a dus Până la David și i-a spus: „Ascultă dar, cuvântul meu: Așa vorbește Dumnezeu: „Vrei, șapte ani, acum, să-ți vie, În care foamete să fie? Sau vrei, trei luni, când, urmărit Ești de vrăjmași și nimicit? Ori vrei, trei zile, bunăoară, Când ciuma va lovi în țară? Alege dar” – Gad l-a-ndemnat – „Și cheamă-mă apoi, de-ndat’, Să știu ce voi avea de zis, Către Cel care m-a trimis.” David apoi, îngândurat, I-a zis lui Gad: „Sunt strâmtorat! Și mie, și poporului, Mai bine-n mâna Domnului O să ne fie, de cădem, Căci îndurări, la El, avem; Și știu că o să fim iertați, Căci iarăși fi-vom ridicați. Știu că-ndurarea Lui cea mare E veșnică, fără hotare. Mai bine-n mâna Domnului, Decât în mâna omului!” Domnul – așa precum a zis – Ciumă-n Israel, a trimis. Pierit-au șaptezeci de mii, Dintre-ai lui Israel copii. Pe când îngerul Domnului Își întinsese brațul lui – Către Ierusalim, cătând Spre-al nimici cât mai curând – Domnul, din ceruri, S-a căit De răul ce s-a săvârșit; A zis dar, îngerului care Se pregătise să omoare Poporul din Ierusalim: „Gata! E timpul să sfârșim!” – Și a adăugat apoi – „Îți trage brațul, înapoi!” Lângă o arie ședea Îngerul Domnului, iar ea Fusese-a unui Iebusit Care, Ornan, era numit. David, ochii, și-a ridicat, Iar când spre cer el s-a uitat, De-ndat’, pe înger, l-a văzut. Îngeru-acela a șezut Între pământ și cer. Privea Către Ierusalim și-avea O sabie înfricoșată, Către cetate îndreptată. David și toți bătrânii lui Din mijlocul poporului, Jos, la pământ, s-au azvârlit. Și-n saci, trupul, și-au învelit. David, la Domnul, s-a-nchinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată că am păcătuit! Eu sunt de vină, negreșit! Dar aste oi ce au făcut? Mânia ce s-a abătut, Spre mine să o-ndrepți, mereu, Spre casele tatălui meu!” Îngerul Domnului s-a dus Până la Gad și-apoi i-a spus Că trebuie să îi vorbească, Lui David și să-l sfătuiască Să meargă la Ornan, cel care, Iebusit este, din născare, Și un altar al Domnului, Să-nalțe, pe câmpia lui. David s-a dus și a făcut Așa precum i s-a cerut. Ornan, în zare, a privit Și-atunci, pe înger, l-a zărit. Cu patru fii ai săi, era, La câmp, și grâu-l treiera. O mare spaimă i-a pătruns Și au fugit de s-au ascuns. Ornan, apoi, iar s-a uitat Și l-a văzut, pe împărat Cu slujitorii săi venind, Către al său ogor grăbind. În fața lui, a alergat Grabnic, și i s-a închinat. David se-apropie de el Și îi vorbi, în acest fel: „Aicea – Domnului Ceresc – Vreau, un altar, să Îi zidesc. Îmi vinde dar, aria asta, Să pot opri, astfel, năpasta.” Ornan răspunse: „Cum dorești! Ia aria, să pregătești Jertfe, lui Dumnezeu. De vrei, Îți dau, ca jertfe, boii mei. Uneltele, carele mele, Lemne de foc să-ți fie ele. Îți dau și acest grâu, pe care Să-l dai drept jertfă de mâncare, Căci, împărate – iată – vreau, Tot ce îți trebuie, să-ți dau.” David a spus: „Nu mă-nvoiesc! Al tău dar, nu pot să-l primesc! Ci vreau să cumpăr, de la tine, Totul, pe-argint! Așa e bine! Nu pot – și nu voiesc – să iau, Ca Domnului apoi să-I dau Jertfe pe cari le-am căpătat Și cari, nimic, nu m-au costat!” Ogorul care l-a primit David, în aur, l-a plătit Și șase sute sicli, el A dat, pentru locul acel. În urmă, pe ogorul lui, Pentru cinstirea Domnului, El, un altar, a ridicat Pe care-apoi, jertfe, I-a dat. Acestea au avut menire De jertfe pentru mulțumire, Iar ele, date se socot, Că fost-au ardere de tot. David, pe Domnul, L-a chemat, Iar El, din cer, răspuns i-a dat, Prin focul cere a venit Peste altar și-a mistuit Jertfele de deasupra lui. Domnul i-a zis îngerului, Să-și pună sabia la loc, Adică să și-o vâre-n toc. David, văzând că-i ascultat De Domnul, a continuat Ca jertfe să-I aducă Lui, În mijlocul ogorului Pe care-l cumpărase el, De la Ornan, de la acel Care, de neam, e Iebusit. Însă, locașul cel zidit De Moise-n cinstea Domnului – Și-asemenea, altarul Lui – Se-afla, pe-atuncea, în pustie, Nu în a lui Ornan câmpie. Pe-o înălțime se găsea, Care, de Gabaon, ținea. David, după ce l-a văzut, Pe înger, nu a mai putut Să meargă la acel altar Ca să aducă jertfe-n dar Lui Dumnezeu, căci l-a cuprins O frică mare – de ne-nvins – De acea sabie pe care, Îngerul Domnului o are.