2 Cronici 20:1-15
2 Cronici 20:1-15 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După aceea, fiii lui Moab și fiii lui Amon și cu ei niște maoniți au pornit cu război împotriva lui Iosafat. Au venit și au dat de știre lui Iosafat, zicând: „O mare mulțime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, și sunt la Hațațon-Tamar, adică En-Ghedi.” În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat fața să caute pe Domnul și a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul și au venit din toate cetățile lui Iuda să caute pe Domnul. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curții celei noi. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri și nu stăpânești Tu peste toate împărățiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria și puterea, așa că nimeni nu Ți se poate împotrivi? Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii țării acesteia dinaintea poporului Tău Israel și n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moștenire seminței lui Avraam, care Te iubea? Ei au locuit-o și Ți-au zidit în ea un locaș sfânt pentru Numele Tău, zicând: ‘Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfățișa înaintea casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mântui!’ Acum, iată, fiii lui Amon și ai lui Moab și cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din țara Egiptului – căci s-a abătut de la ei și nu i-a nimicit –, iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi care înaintează împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!” Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fiii lor. Atunci, Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. Și Iahaziel a zis: „Ascultați, tot Iuda și locuitorii din Ierusalim, și tu, împărate Iosafat! Așa vă vorbește Domnul: ‘Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea acestei mari mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.
2 Cronici 20:1-15 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat de asemenea după aceasta, că au venit copiii lui Moab și copiii lui Amon și cu ei alții în afară de amoniți, împotriva lui Iosafat, la bătălie. Atunci au venit câțiva care i-au spus lui Iosafat, zicând: Vine o mare mulțime împotriva ta, de dincolo de mare, de partea aceasta a Siriei; și, iată, ei sunt în Hațațon-Tamar, care este En-Ghedi. Și Iosafat s-a temut și s-a pus să caute pe DOMNUL și a proclamat un post prin tot Iuda. Și Iuda s-a strâns împreună să ceară ajutor de la DOMNUL, din toate cetățile lui Iuda au venit să caute pe DOMNUL. Și Iosafat a stat în picioare în adunarea lui Iuda și Ierusalim, în casa DOMNULUI, înaintea curții noi, Și a spus: DOAMNE Dumnezeul părinților noștri, nu ești tu Dumnezeu în cer? Și nu domnești peste toate împărățiile păgânilor? Și nu este în mâna ta putere și tărie, astfel încât nimeni nu este în stare să ți se împotrivească? Nu ești tu Dumnezeul nostru, care ai alungat pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului tău, Israel, și ai dat-o seminței lui Avraam, prietenul tău, pentru totdeauna? Și au locuit în ea și ți-au construit în ea un sanctuar pentru numele tău, spunând: Când răul vine peste noi, ca sabia, judecata sau ciuma sau foametea, dacă noi stăm înaintea acestei case și în prezența ta (fiindcă numele tău este în această casă) și strigăm către tine în nenorocirea noastră, atunci tu vei asculta și vei ajuta. Și acum, iată, copiii lui Amon și ai lui Moab și ai celor din muntele Seir, împotriva cărora nu ai lăsat pe Israel să lupte când au ieșit din țara Egiptului, ci s-au abătut de la ei și nu i-au nimicit; Iată, spun, cum ne răsplătesc, să vină și să ne arunce din stăpânirea ta, pe care ne-ai dat-o să o moștenim. O Dumnezeul nostru, nu îi vei judeca? Fiindcă nu avem putere împotriva acestei mari cete care vine împotriva noastră; nici nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt la tine. Și tot Iuda a stat în picioare înaintea DOMNULUI, cu micuții lor, soțiile lor și copiii lor. Atunci a venit Duhul DOMNULUI în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre fiii lui Asaf; Și el a spus: Dați ascultare, tot Iuda și voi locuitori ai Ierusalimului și tu, împărate Iosafat. Astfel vă spune DOMNUL: Nu vă înfricoșați, nici nu vă descurajați din cauza acestei mari mulțimi, fiindcă bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.
2 Cronici 20:1-15 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După aceea, fiii lui Moab și fiii lui Amon și cu ei niște maoniți au pornit cu război împotriva lui Iosafat. Au venit și i-au dat de știre lui Iosafat, zicând: „O mare mulțime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, și sunt la Hațațon-Tamar (adică En-Ghedi).” În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat fața să-L caute pe Domnul și a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să-L cheme pe Domnul și au venit din toate cetățile lui Iuda să-L caute pe Domnul. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curții celei noi, și a zis: „Doamne, Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri și nu stăpânești Tu peste toate împărățiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria și puterea, așa că nimeni nu Ți se poate împotrivi? Oare nu i-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii țării acesteia dinaintea poporului Tău, Israel, și nu i-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moștenire seminței lui Avraam, care Te iubea? Ei au locuit-o și Ți-au zidit în ea un Locaș Sfânt pentru Numele Tău, zicând: «Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfățișa înaintea Casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mântui.» Acum, iată, fiii lui Amon și ai lui Moab și cei din muntele Seir, la care nu i-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din țara Egiptului – căci s-a abătut de la ei și nu i-a nimicit –, iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi care înaintează împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine.” Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fiii lor. Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf. Și Iahaziel a zis: „Ascultați, tot Iuda și locuitorii din Ierusalim și tu, împărate Iosafat! Așa vă vorbește Domnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea acestei mari mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu!
2 Cronici 20:1-15 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După un timp, moabiții și amoniții împreună cu niște meuniți au declanșat un război împotriva lui Iehoșafat. Mesagerii au venit la Iehoșafat și l-au informat, zicându-i: „O mare mulțime de oameni vine împotriva ta. Ei provin din zonele de dincolo de mare și din Edom. Au ajuns la localitatea Hațațon-Tamar din regiunea En-Ghedi!” Atunci lui Iehoșafat i-a fost frică. El a decis să Îl întrebe pe Iahve; și a anunțat un post pentru oamenii din tot teritoriul numit Iuda. Acei oameni s-au adunat ca să ceară ajutor de la Iahve. Ei au venit din toate orașele teritoriului numit Iuda ca să solicite lui Iahve ajutor. Iehoșafat a stat în adunarea poporului numit Iuda – în Ierusalim – la casa lui Iahve, înaintea acelei curți noi; și a zis: „Doamne, Dumnezeul strămoșilor noștri, oare nu Tu ești Dumnezeu în cer? Oare nu guvernezi Tu toate regatele popoarelor? Mâna Ta deține autoritatea și forța; și nimeni nu Ți se poate opune! Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ești Cel care i-ai alungat (la început) pe locuitorii acestei țări din fața poporului Tău numit Israel ca să o dai pentru totdeauna urmașilor lui Avraam – prietenul Tău? Ei au locuit în țară și au construit în ea un sanctuar pentru numele Tău, zicând: «Va fi posibil să vină împotriva noastră vreun dezastru – sabia, sau judecata, sau epidemia ori foametea. Dacă noi vom sta cu fața spre această casă și spre Tine – pentru că Numele Tău este în această casă – și dacă, în acea situație dificilă, vom striga spre Tine, Te rugăm să ne asculți și să ne salvezi!» Acum, privește la amoniți, la moabiți și la cei din muntele Seir – în teritoriul cărora nu i-ai permis lui Israel să intre atunci când venea de pe teritoriul Egiptului. Atunci, Israel i-a ocolit și nu i-a distrus. Vezi cum ne recompensează ei: vin să ne alunge din proprietatea Ta pe care ne-ai dat-o ca moștenire! Dumnezeul nostru, oare nu îi vei judeca Tu? Noi suntem fără nicio șansă de victorie în fața acestei mari mulțimi de oameni care vine împotriva noastră! Nu știm ce să ne facem; dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!” Toți bărbații din teritoriul numit Iuda stăteau în fața lui Iahve având copilașii, soțiile și fiii lor acolo. Atunci Spiritul lui Iahve a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel – fiul lui Zaharia. Zaharia era fiul lui Benaia. Benaia era fiul lui Ieiel. Ieiel era fiul lui Matania – un levit dintre urmașii lui Asaf. Iahaziel a zis: „Voi – toți aceia care locuiți pe teritoriul numit Iuda –, voi, locuitori ai Ierusalimului și tu, rege Iehoșafat: ascultați! Iahve vă spune: «Nu vă temeți și nu vă speriați din cauza acestei mari mulțimi de oameni; pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!
2 Cronici 20:1-15 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Oștirile de Moabiți, Cu cetele de Amoniți – La care s-au adăugat Și Maoniți – s-au îndreptat Spre a lui Iuda țară-apoi, Voind să poarte un război, Cu Iosafat. Soli, i-au trimis, Prin cari, în acest fel i-au zis: „Iată, de dincolo de mare, Oștire multă va apare. Din Siria este plecată Și e-mpotriva ta-ndreptată. Ea-i la En-Ghedi-aflată dar, Adică-n Hațațon-Tamar.” Cuprins de teamă, Iosafat, Spre Dumnezeu, s-a îndreptat Și-un post, în Iuda, a vestit. Întreaga țară a venit Să-L caute pe Dumnezeu. Atunci, în ceasu-acela greu, Multe noroade-au fost plecate, De prin cetățile aflate În Iuda. Mulți se-nspăimântară Și spre Ierusalim plecară. După ce toți s-au adunat, În al lor mijloc, Iosafat S-a dus, în curtea cea pe care Lăcașul Domnului o are Și zise către Dumnezeu: „Doamne, Tu care-ai fost mereu, Domn al părinților pe care Neamul lui Israel îi are, Oare nu Tu împărățești Și oare nu Tu stăpânești Asupra celor care sânt Pe fața-ntregului pământ? Nu ești stăpânul tuturor Mai marilor neamurilor? N-ai Tu tărie-n mâna Ta, Încât, nimeni nu-Ți poate sta În față și să izbutească, Ție să Ți se-mpotrivească? Oare nu Tu i-ai izgonit Pe-aceia care-au locuit Această țară minunată, Cari moștenire a fost dată Pentru Avram – pe veșnicie – Și pentru a lui seminție? Nu erai Tu iubit de el? N-ai dat țara, lui Israel? Al tău popor a locuit Țara și-n ea a construit Un sfânt locaș, unde – mereu – Stă Numele lui Dumnezeu. După ce Casa s-a-nălțat, Poporul Tău a cuvântat: „Atunci când întâmpla-se-va, Să vină peste noi – cumva – Nenorocirea, sabia, Vreo judecată, foametea Sau ciuma și veni-vom noi La sfântul Tău locaș apoi – Unde-i aflat Numele Tău – Ca să strigăm, în ceasul rău, La Tine, stând în fața Ta, Atunci Tu ne vei asculta Și-n urmă, mântuire ai, Pentru al Tău popor, să dai.” Ai lui Amon fii s-au unit Cu cei din neamul Moabit, Precum și cu ai lor fârtați, În muntele Seir aflați – Acolo unde n-ai lăsat, Poporul Tău, să fi intrat, Când din Egipt l-ai dezrobit Și astfel, nu i-a nimicit. Acum vor să ne răsplătească, Venind ca să ne izgonească Din moștenirea ce ne-ai dat-o Și-n stăpânire ne-ai lăsat-o! Nu ai să-i judeci Tu, pe ei? Căci noi, acum, suntem acei Cari, de putere, sunt lipsiți. Avem doar ochii ațintiți Spre Tine, Doamne, și-așteptăm Sprijinul Tău să-l căpătăm!” Toată-a lui Iuda adunare Era aflată în picioare, În fața Domnului. Erau Bărbați, pe care-i însoțeau – La Casa Domnului – atunci Nevestele, cu ai lor prunci, Cu fetele și fii lor. În mijlocul ăstui popor, Al Domnului Duh a venit, Peste cel care s-a numit Iahaziel – acela care, Pe Zaharia, tată-l are; Al lui Benaia, fiu, e el Și-al lui Matania, la fel. Din fiii lui Asaf, ieșit Fusese el, de neam Levit. Iahaziel a cuvântat: „Voi toți care v-ați adunat Din Iuda, la Ierusalim, Vrând împreună ca să fim Aici, la Casa Domnului, Spre-a cere ajutorul Lui, Vă rog dar, seama să luați Și cu atenție-ascultați! Și tu-mpărate Iosafat Ascultă ce a cuvântat Domnul: „Să nu vă-nspăimântați Și teamă să nu arătați, Văzând astă mulțime care S-a strâns în număr foarte mare, Pentru că nu veți lupta voi, Ci Eu Mă lupt cu ei, apoi.
2 Cronici 20:1-15 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După aceea, fiii lui Moáb și fiii lui Amón și, cu ei, câțiva din Maón au venit la luptă împotriva lui Iosafát. Au venit și i-au făcut cunoscut lui Iosafát, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulțime de dincolo de mare, din Arám; iată, sunt la Hațețón-Tamár, adică En-Ghédi!”. Iosafát a fost cuprins de teamă, a hotărât să-l caute pe Domnul și a declarat un post pentru întregul Iúda. Iúda s-a adunat să-l cheme pe Domnul și au venit și din cetățile lui Iúda să-l caute pe Domnul. Iosafát a stat [în picioare] în mijlocul adunării lui Iúda și a Ierusalímului, în casa Domnului, înaintea curții celei noi. Și a zis: „Doamne Dumnezeul părinților noștri, oare nu ești tu Dumnezeu în ceruri și nu stăpânești tu peste toate domniile popoarelor? Oare nu sunt în mâna ta tăria și puterea? Nimeni nu poate să stea înaintea ta. Oare nu ești tu Dumnezeul nostru, care i-ai alungat pe locuitorii țării acesteia dinaintea poporului tău, Israél, și nu i-ai dat-o tu descendenței lui Abrahám, care te iubește pentru totdeauna? Ei au locuit în ea și au construit în ea un sanctuar pentru numele tău, zicând: «Dacă va veni peste noi vreun rău, sabie sau judecată, ciumă sau foamete, vom veni înaintea acestei case și înaintea feței tale, – căci numele tău este în casa aceasta – vom striga către tine din necazul nostru, iar tu ne vei asculta și ne vei elibera». Acum, iată, fiii lui Amón, ai lui Moáb și cei din muntele Seír, la care i-ai dat lui Israél să meargă atunci când venea din țara Egiptului, – căci s-au abătut de la ei și nu i-au nimicit – iată-i cum ne răsplătesc, venind să ne alunge din moștenirea ta pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire! Dumnezeul nostru, oare nu vei face judecată împotriva lor? Căci noi nu avem putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră. Noi nu știm ce să facem, iar ochii noștri sunt [îndreptați] spre tine!”. Întregul Iúda stătea înaintea Domnului: pruncii, soțiile și fiii lor. Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziél, fiul lui Zaharía, fiul lui Benáia, fiul lui Ieiél, fiul lui Matanía, un levít dintre fiii lui Asáf. [Iahaziél] a zis: „Fiți atenți, voi cei din întregul Iúda, locuitorii din Ierusalím și tu, rege Iosafát! Așa vă vorbește Domnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!
2 Cronici 20:1-15 Noua Traducere Românească (NTR)
După o vreme, fiii lui Moab și fiii lui Amon împreună cu niște meuniți au pornit la război împotriva lui Iehoșafat. Mesagerii au venit la Iehoșafat și l-au înștiințat, zicând: „O mare mulțime vine împotriva ta de dincolo de mare, din Edom, și iată că au ajuns la Hațațon-Tamar, care este En-Ghedi“. Iehoșafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe DOMNUL și a vestit un post în tot teritoriul lui Iuda. Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la DOMNUL. Ei au venit din toate cetățile lui Iuda ca să ceară ajutor de la DOMNUL. Iehoșafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, la Casa DOMNULUI, înaintea curții celei noi și a zis: „DOAMNE, Dumnezeul strămoșilor noștri, oare nu ești Tu Dumnezeu în Ceruri? Oare nu stăpânești Tu peste toate regatele națiunilor? Puterea și forța sunt în mâna Ta și nimeni nu Ți se poate împotrivi! Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ești Cel Care i-ai alungat pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău Israel și n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, descendenților lui Avraam, prietenul Tău? Ei au locuit în ea și au construit în ea un Lăcaș Sfânt pentru Numele Tău, zicând: «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, vom sta înaintea acestei Case și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta, vom striga către Tine, în necazul nostru, și Tu ne vei asculta și ne vei salva!». Acum, iată, fiii lui Amon, Moabul și cei din muntele Seir – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din țara Egiptului, căci el i-a ocolit și nu i-a nimicit – iată cum ne răsplătesc: ei vin să ne alunge din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire. O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mulțimi numeroase care vine împotriva noastră. Noi nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine“. Toți bărbații din Iuda stăteau înaintea DOMNULUI cu copilașii, soțiile și fiii lor. Atunci Duhul DOMNULUI a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmașii lui Asaf. El a zis: „Ascultați, voi, toți locuitorii lui Iuda și ai Ierusalimului, și tu, rege Iehoșafat! Așa vorbește DOMNUL: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza acestei mulțimi numeroase, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!