2 Cronici 20
20
Victoria lui Iosafát#20,0 Acest capitol (despre victoria zdrobitoare și miraculoasă obținută de Iosafàt împotriva invadatorilor care proveneau din Moàb) nu are paralele în Cărțile Regilor. Războiul lui Israèl este un război sfânt, deci o acțiune sacră, aproape o liturgie. La aflarea veștii despre invadatori, regele i se adresează în rugăciune lui Dumnezeu și poporul postește (2Cr 20,1-13), în timp ce profetul își îndreaptă mesajul de încurajare (v. 14-19), iar poporul, condus de regele său, se îndreaptă împotriva dușmanului ca într-o procesiune liturgică (v. 20-21). Victoria este sigură și minunată (v. 22-26) și este urmată de cortegiul triumfal spre cetate (v. 27-30). Mai mult decât despre o istorisire de război, este vorba de o expunere teologică a atitudinii pe care comunitatea trebuie să o aibă în fața lui Dumnezeu în caz de pericol. Nucleul istoric este probabil un atac din partea unor elemente venite din Transiordania și din Nègheb (una dintre tentativele periodice) care vor culmina prin instalarea idumeilor în sudul Palestinei. Relatarea abundă în reminiscențe deuteronomiste (cf. în special v. 15-18.22-23.29).
1După aceea, fiii lui Moáb și fiii lui Amón și, cu ei, câțiva din Maón#20,1 Textul ebraic este greu de descifrat. Numele acestei populații este apropiat în general de cel al lui Maàn, la est de Pètra, în Transiordania, dar legătura este nesigură. În continuarea relatării, ei vor fi înlocuiți de „locuitorii din Seír”. Numele „Seír” este echivalent cu „Edòm”, dar a fost aplicat destul de curând zonei muntoase din Nèghebul de Nord care se găsește la sud de Marea Moartă (cf. 26,7; 1Cr 4,41; Esd 2,50; Neh 7,52). Acest sit antic (cf. Gen 14,7; Num 21,1), uitat îndată după exil, este situat de autorul Cronicilor pe malul occidental al Mării Moarte. au venit la luptă împotriva lui Iosafát. 2Au venit și i-au făcut cunoscut lui Iosafát, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulțime de dincolo de mare, din Arám; iată, sunt la Hațețón-Tamár, adică En-Ghédi!”. 3Iosafát a fost cuprins de teamă, a hotărât#20,3 Lit.: „și-a pus fața”. să-l caute pe Domnul#20,3 Expresia implică în mod normal căutarea unui mijloc pentru a obține un oracol. Aici, însă, sunt amintite numai rugăciunea și postul. Posturile prescrise cu ocazia unei calamități publice erau în uz în special după exil (Il 1,14; 2,15-16; Ióna 3,5; Est 4,3). și a declarat un post pentru întregul Iúda. 4Iúda s-a adunat să-l cheme pe Domnul și au venit și din cetățile lui Iúda să-l caute pe Domnul. 5Iosafát a stat [în picioare] în mijlocul adunării lui Iúda și a Ierusalímului, în casa Domnului, înaintea curții celei noi#20,5 Termenul se aplică celui de-al doilea templu, și nu celui construit de Solomòn.. 6Și a zis:
„Doamne Dumnezeul părinților noștri,
oare nu ești tu Dumnezeu în ceruri
și nu stăpânești tu
peste toate domniile popoarelor?
Oare nu sunt în mâna ta
tăria și puterea?
Nimeni nu poate să stea înaintea ta.
7Oare nu ești tu Dumnezeul nostru,
care i-ai alungat
pe locuitorii țării acesteia
dinaintea poporului tău, Israél,
și nu i-ai dat-o tu
descendenței lui Abrahám,
care te iubește pentru totdeauna?
8Ei au locuit în ea
și au construit în ea un sanctuar
pentru numele tău, zicând:
9«Dacă va veni peste noi vreun rău,
sabie sau judecată,
ciumă sau foamete,
vom veni înaintea acestei case
și înaintea feței tale,
– căci numele tău este în casa aceasta –
vom striga către tine
din necazul nostru,
iar tu ne vei asculta și ne vei elibera».
10Acum, iată, fiii lui Amón,
ai lui Moáb și cei din muntele Seír,
la care i-ai dat lui Israél să meargă#20,10 După Num 20,18-21, locuitorii din Edòm le-au refuzat israeliților trecerea prin teritoriul lor. În felul acesta, textul original ar fi putut să fie probabil cel pe care îl consemnează o variantă latină: „care nu i-au permis lui Israèl un loc de trecere pentru ei”.
atunci când venea din țara Egiptului,
– căci s-au abătut de la ei
și nu i-au nimicit –
11iată-i cum ne răsplătesc,
venind să ne alunge din moștenirea#20,11 Țara îi aparține Domnului, și nu israeliților (cf. Ex 15,17; Ps 78,54; 79,1; Sir 24,12). ta
pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire!
12Dumnezeul nostru,
oare nu vei face judecată împotriva lor?
Căci noi nu avem putere
înaintea acestei mari mulțimi
care vine împotriva noastră.
Noi nu știm ce să facem,
iar ochii noștri sunt [îndreptați]
spre tine!”.
13Întregul Iúda stătea înaintea Domnului: pruncii, soțiile și fiii lor. 14Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziél#20,14 Personaj necunoscut al cărui nume înseamnă: „Domnul acordă viziuni”. Este semnificativ faptul că Domnul alege un cântăreț levit, în locul unui preot sau al unui profet, pentru a-și face cunoscută voința., fiul lui Zaharía, fiul lui Benáia, fiul lui Ieiél, fiul lui Matanía, un levít dintre fiii lui Asáf. 15[Iahaziél] a zis: „Fiți atenți, voi cei din întregul Iúda#20,15 Versetul amintește de discursul pe care Isaía i l-a făcut regelui Ahàz (Is 7,4)., locuitorii din Ierusalím și tu, rege Iosafát! Așa vă vorbește Domnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! 16Mâine, coborâți împotriva lor! Iată, ei vin pe urcușul Țiț; îi veți găsi la capătul torentului, în fața pustiului Ieruèl#20,16 Zif și Ieruèl sunt localități necunoscute, situate în deșertul lui Iùda.». 17Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie: voi așezați-vă, stați și vedeți eliberarea Domnului, care este cu voi! Iúda și Ierusalím, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine ieșiți înaintea lor și Domnul va fi cu voi!”.
18Iosafát s-a plecat cu fața la pământ, iar întregul Iúda și locuitorii Ierusalímului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului. 19Leviții dintre fiii lui Chehát și dintre fiii lui Córe s-au ridicat să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israél cu glas tare și puternic#20,19 Este indicativă absența leviților cântăreți, descendenți din Gherșòn (cf. 1Cr 6,1-32). Fiii lui Chehàt nu sunt amintiți în altă parte printre cântăreți..
20S-au sculat dimineața și au ieșit spre pustiul Técoa. În timp ce ieșeau, Iosafát a stat [în picioare] și le-a zis: „Ascultați-mă, Iúda și voi, locuitori ai Ierusalímului! Credeți în Domnul Dumnezeul vostru și veți fi întăriți! Aveți încredere în profeții#20,20 Cuvintele profeților pronunțate într-o anumită situație sunt considerate ca oracole vii, reînnoite și aplicate în alte situații. lui și veți avea succes!”. 21Apoi s-a sfătuit cu poporul și a stabilit cântăreți pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieșeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriți-l pe Domnul, căci veșnică este îndurarea lui!”. 22În momentul când au început să cânte cu bucurie și să-l laude, Domnul a pus o capcană#20,22 Lit.: „pândă”. Este o acțiune misterioasă, la fel ca aceea din 2Rg 6,16-17. Poate fi vorba de o acțiune a lui Iosafàt sau de discordiile dintre trupele dușmane. Ele sunt prezentate ca fiind provocate de Domnul, adică având o cauză supraumană. împotriva fiilor lui Amón, ai lui Moáb și ai celor din muntele Seír care veniseră împotriva lui Iúda și au fost bătuți 23Fiii lui Amón și ai lui Moáb s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seír ca să-i distrugă și să-i nimicească. După ce au terminat cu locuitorii din Seír, s-au ajutat unul pe altul să se nimicească.
24Iúda a venit pe înălțimea spre pustiu; s-a întors spre mulțime și, iată, erau cadavre căzute la pământ și nu scăpase nimeni! 25Iosafát și poporul său au mers să ia prada de la ei. Au găsit multe bunuri, haine#20,25 Lit.: „cadavre”, dar în limba ebraică se poate face confuzie între literele „bet” și „reș”. Ținând cont că semnificația textului ebraic este ilogică în luarea prăzii și că multe manuscrise citesc „haine”, preferăm această variantă. și obiecte prețioase. Au strâns mai mult decât puteau duce și timp de trei zile au adunat prada, pentru că era multă. 26A patra zi, s-au adunat la Émec-Beracá, pentru că acolo îl binecuvântaseră pe Domnul. De aceea au dat acelui loc numele de Émec-Beracá#20,26 Adică: „Valea Binecuvântării”. până azi. 27Toți oamenii din Iúda și din Ierusalím#20,27 Eliberarea divină se referă cu siguranță la popor, dar mai ales la cetatea sfântă și la templu. După victorie, se asistă la o adevărată procesiune spre Ierusalím și templu, care sunt eliberate de amenințarea dușmanilor lui Dumnezeu., cu Iosafát în frunte, s-au întors la Ierusalím cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra dușmanilor lor. 28Au intrat în Ierusalím în sunet de alăute, de harpe și de trâmbițe, până la casa Domnului. 29Groaza lui Dumnezeu a fost asupra tuturor domniilor pământului când au auzit că Domnul a luptat împotriva dușmanilor lui Israél. 30Domnia lui Iosafát a fost liniștită și Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.
Sfârșitul domniei
31Iosafát a devenit rege peste Iúda. Avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Azubá, fiica lui Șilhí. 32El a mers pe calea tatălui său, Asá, și nu s-a abătut de la ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului. 33Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat și poporul încă nu avea inima statornică#20,33 Autorul înlocuiește menționarea sacrificiilor și a incensului oferit pe înălțimi (cf. 1Rg 22,44) cu o exprimare eufemistică: „poporul nu avea inima statornică față de Dumnezeu” ( 2Cr 12,14; 19,3; 30,19) pentru a evita suspiciunea că în timpul regelui reformator ar fi fost practicat un cult nelegitim și idolatric. față de Dumnezeul părinților lor. 34Celelalte fapte ale lui Iosafát, cele dintâi și cele de pe urmă, iată-le scrise între Faptele lui Iehú, fiul lui Hanáni#20,34 Autorul elimină menționarea desfrânaților sacri ( 1Rg 22,47), întrucât această practică religioasă aberantă provoca în timpul său un sentiment natural de oroare., care face parte din Cartea Regilor lui Israél.
35După aceea, Iosafát, regele lui Iúda, s-a aliat cu Ahazía, regele lui Israél, care lucra cu răutate. 36S-a unit cu el ca să facă corăbii care să meargă la Tarșíș. Și au făcut corăbii la Éțion-Ghéber. 37Eliezér, fiul lui Dodóva din Maréșa, a profețit împotriva lui Iosafát și a zis: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazía, Domnul ți-a sfărâmat lucrarea”. Corăbiile au fost sfărâmate și n-au putut să meargă la Tarșíș. #Is 41,8; Iac 2,23 #6,28-31 #1Sam 17,47 #1Rg 22,41-44 #1Rg 22,49-50
Selectat acum:
2 Cronici 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași