2 Cronici 19
19
Iehú îl mustră pe Iosafát#19,0 2Cr 19,1–20,30 prezintă un document personal al autorului Cronicilor, care vrea să expună reforma religioasă a lui Iosafàt și ajutorul providențial oferit de Dumnezeu împotriva unei invazii a beduinilor din pustiu.
1Iosafát, regele, s-a întors în pace acasă la Ierusalím. 2Iehú#19,2 Este absent din Cărțile Regilor, dar aici intervine pentru a exprima opinia hagiografului cu privire la alianța cu Ahàb. Ea nu-i este plăcută lui Dumnezeu, însă faptele bune ale lui Iosafàt au făcut ca el să fie iertat de Domnul. Mai este menționat în 2Cr 20,34., fiul lui Hanáni#19,2 Probabil, același personaj din 2Cr 16,7., profetul, i-a ieșit înainte și i-a zis regelui Iosafát: „Oare se cuvine să-l ajuți pe cel rău#19,2 Este vorba de regele Ahàb, regele triburilor din nord, schismatice și apostate. și să-i iubești pe cei care-l urăsc pe Domnul? Pentru aceasta, mânia Domnului#19,2 Expresie ce indică o pedeapsă deosebit de severă (2Cr 24,18; 29,8; 32,25 etc.). va veni asupra ta. 3Totuși, sunt lucruri bune în tine, căci ai ars Așérele#19,3 Simboluri care se refereau la zeița Astàrte. și ți-ai stabilit inima să-l caute pe Dumnezeu”.
Reforma judiciară
4Iosafát a locuit la Ierusalím. A ieșit și a mers#19,4 Nu personal, ci prin trimișii săi. prin popor, de la Béer-Șéba până la zona muntoasă a lui Efraím, și i-a întors la Domnul Dumnezeul părinților lor. 5A pus judecători în țară: în toate cetățile lui Iúda și în fortărețe – cetate după cetate.
6Le-a zis judecătorilor#19,6 Reprezentau autoritatea religioasă și civilă. Autorul Cronicilor se inspiră din exigențele exprimate în Dt 16,18-20. Davíd instituise judecători (cf. 1Cr 23,4), dar instituția trebuia reformată.: „Vedeți ce faceți, pentru că nu judecați pentru un om, ci pentru Domnul; el este cu voi când faceți judecată.
7Acum, frica Domnului să fie peste voi! Aveți grijă cum lucrați! Căci la Domnul nu este nedreptate; nu este părtinitor#19,7 Lit.: „nu-și ridică fața”. și nu primește daruri”#19,7 Cf. Dt 1,16-17; 16,19. Aici, ca și în alte părți în Vechiul Testament, administrarea dreptății trebuie să se refere în întregime numai la voința Domnului..
8Întorcându-se la Ierusalím, Iosafát a pus și în Ierusalím dintre levíți, preoți și dintre capii părintești ai lui Israél ca să împartă de la Domnul judecată și dreptate. 9Și le-a poruncit: „Să lucrați în frica de Domnul, după adevăr și cu inimă integră!
10În orice problemă cu care vor veni la voi frații voștri care locuiesc în cetățile lor: între sânge și sânge, între lege și poruncă, între hotărâri și judecăți, să-i învățați să nu se facă vinovați înaintea Domnului, ca să nu vină mânia lui peste voi și peste frații voștri! Faceți aceasta și nu veți fi vinovați!
11Iată, Amária, marele preot, va fi peste voi pentru toate problemele legate de Domnul, iar Zebadía, fiul lui Ismaél, căpetenia casei lui Iúda, pentru toate problemele legate de rege#19,11 Ar putea să se înțeleagă problemele referitoare la serviciul militar, la muncile forțate sau la taxele care trebuiau plătite.; levíții vor fi scribi înaintea voastră. Fiți tari și lucrați!
Domnul va fi cu cel bun”#19,11 Este surprinzătoare distincția dintre problemele religioase și cele civile, distincție care resimte influența teologiei lui Ezechièl..
Selectat acum:
2 Cronici 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași