2 Cronici 18
18
Alianța cu Aháb și intervenția profeților#18,0 Autorul Crónicilor, care nu se ocupă de Regatul de Nord și care omite ciclul lui Ilíe (1Rg 17–19) și pe cel al lui Elizéu (2Rg 2–8), întrucât nu au avut nicio legătură cu Iúda, a reprodus aproape literal această relatare referitoare în principal la Regatul lui Israél. Aceasta pentru că eroul său, Iosafát, este direct implicat și pentru că intervine un adevărat profet al Domnului care se opune profeților falși aflați în slujba lui Aháb.
1Iosafát a avut multe bogății și onoare și s-a înrudit#18,1 Fiul lui Iosafàt, Ioràm, s-a căsătorit cu Atalía, fiica sau sora lui Ahàb (cf. 2Rg 8,18 șu). cu Aháb. 2După câțiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat#18,2 Detaliu propriu autorului Cronicilor. Sacrificiul (nuanță posibil de văzut în termenul „zābaḥ” folosit aici și utilizat ca termen tehnic în textele unde se vorbește de acțiunea de a aduce jertfe) oferit în afara sanctuarului legitim, era în contrast cu prescrierile din Lev 17. pentru el și pentru poporul care era cu el multe oi și mulți viței și a insistat să urce împotriva [cetății] Ramót-Galaád. 3Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.
4Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”. 5Regele lui Israél i-a adunat pe profeți – patru sute – și le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunțăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”. 6Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”. 7Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”#18,7 Acest profet are numai numele în comun cu Mihèia, unul dintre cei doisprezece profeți minori, care a trăit cu un secol mai târziu. Despre profetul din capitolul de față nu se știe nimic mai mult.. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”. 8Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.
9Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare#18,9 LXX adaugă: „înarmați”. pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria#18,9 Era aria folosită pentru treieratul grâului; se afla înaintea porților cetăților din vechime și se găsește și astăzi la intrarea în satele din Orientul Apropiat. de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor. 10Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier#18,10 Coarnele de taur în Orientul Antic sunt simboluri ale forței. Țedechía, capul profeților falși, intenționa să arate într-un mod magic victoria lui Ahàb asupra arameilor. și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”. 11Și toți profeții#18,11 Acești profeți ai Domnului erau în slujba regelui, aprobau sincretismul religios al monarhului și toate proiectele lui. profețeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”. 12Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei și vorbește de bine!”. 13Mihéia#18,13 Textul ebraic prezintă aici forma prescurtată a numelui lui Mihèia: „Míca”. a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”. 14A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Mergeți, căci veți avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”. 15Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”. 16[Mihéia] a răspuns:
„Văd tot Israélul risipit pe munți
ca o turmă care nu are păstor#18,16 Este o citare din Num 27 și o aluzie la păstorii răi, care sunt regii Israèlului și ai lui Iùda (cf. Ier 10,21; 23,1-2; Ez 34,5-6; Mt 9,36)..
Domnul zice:
«Aceștia n-au stăpân#18,16 Este vorba de soldații armatei mobilizate.;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.
17Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát#18,17 LXX adaugă: „Regele lui Iùda”.: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”. 18Atunci [Mihéia] a zis:
„Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui#18,18 Imaginea Domnului care stă pe tron în mijlocul personajelor cerești este frecventă în Biblie (Is 6,1-2; Ps 11,4; 93,2; 97,1-2; Ap 4,2-4 etc). Aici, ca un rege oriental, îi consultă pe membrii care fac parte din curtea lui (cf. Iob 1,6).. 19Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel. 20A ieșit un duh#18,20 Unii interpreți înțeleg că acest duh este unul dintre membrii curții cerești menționați în v. 18. Alții văd aici Duhul lui Dumnezeu, care se manifestă în profeție., a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?». 21El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!». 22Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos#18,22 Semiții, săraci în mijloace expresive, nu făceau distincție între voința permisivă și voința pozitivă. De aceea, autorul spune că Domnul vrea minciuna, în timp ce, în realitate, numai o permite. în gura acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.
23Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”. 24Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”. 25Regele lui Israél a zis: „Luați-l pe Mihéia și duceți-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui#18,25 Este vorba despre un funcționar regal., 26și spuneți-le: «Așa vorbește regele#18,26 În LXX, această expresie lipsește.: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”. 27Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte#18,27 Este o citare din Mih 1,2a, datorată probabil unei confuzii de nume. toate popoarele!”.
Bătălia. Intervenția unui profet
28Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád. 29Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva#18,29 Această măsură de precauție a fost adoptată de Ahàb, pentru că era la curent cu porunca lui Ben-Hadàd al II-lea sau pentru că ceea ce îi spusese Mihèia fusese o aluzie la pericolul la care erau expuși în mod special conducătorii armatei. și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”#18,29 LXX are: „tu îmbracă-te cu veșmântul meu!”.. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă. 30Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”. 31Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél#18,32 Au putut să-și dea seama fie din cauza accentului lui Iosafàt, care provenea din Iùda, fie datorită faptului că strigătul său de luptă era diferit de cel al regelui lui Israèl., au plecat de la el.
33Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare#18,33 Lit.: „în nevinovăția lui”, adică având în vedere un dușman oarecare. Nu știa că este vorba de Ahàb. și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te#18,33 Lit.: „întoarce-ți mâna!”. și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”. 34Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor#18,34 LXX are: „din zori până în seară”. până seara și a murit la apusul soarelui#18,34 Autorul Cronicilor omite versetele din 1Rg 22,36-38, care relatează detaliile morții lui Ahàb și care îi interesau doar pe cei din Regatul de Nord.. #1Rg 22,3-32 #1Rg 22,33-36
Selectat acum:
2 Cronici 18: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași