Faptele Apostolilor 8:4-40
Faptele Apostolilor 8:4-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Cei care se împrăștiaseră, predicau Cuvântul în toate locurile pe unde mergeau. Filip a venit în orașul Samaria și a predicat acolo, prezentându-le (oamenilor) pe Cristos. Când au auzit și au văzut minunile pe care le făcea Filip, mulțimile de oameni erau foarte receptive la ce vorbea el. Din mulți oameni demonizați ieșeau spirite rele care îi făceau să producă sunete stridente. Mulți alți oameni paralizați și care nu puteau merge, erau vindecați. Astfel, locuitorii acelui oraș au experimentat o mare bucurie. Acolo exista un om numit Simon. El pretindea că este o persoană remarcabilă; pentru că practicând vrăjitoria, îi uimise pe oamenii din Samaria (cu vrăjitoriile lui). Toți îl ascultau cu atenție și ziceau: „Aceasta este forța lui Dumnezeu numită «mare»!” Erau receptivi față de el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar atunci când în urma predicii lui Filip au crezut Vestea Bună despre Regatul lui Dumnezeu și despre Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. A crezut chiar și Simon. Și după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu mare admirație la minunile care se făceau. Apostolii care erau în Ierusalim, au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Când au ajuns acolo, s-au rugat pentru samariteni ca să primească Spiritul Sfânt. Acesta încă nu coborâse peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în numele Stăpânului Isus. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei și; aceia au primit Spiritul Sfânt. Când a văzut Simon că Spiritul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor (peste alții), le-a oferit bani și le-a zis: „Dați-mi și mie această autoritate; pentru ca orice om peste care îmi voi pune mâinile, să primească Spiritul Sfânt.” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să fie distruși împreună cu tine; pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea primi în schimbul banilor! Tu nu ai dreptul să participi în această activitate, pentru că inima ta nu este sinceră înaintea lui Dumnezeu! Pocăiește-te, renunțând la această răutate. Și roagă-te lui Iahve ca dacă este posibil, să îți ierte această tendință (greșită) care provine din inima ta; pentru că observ la tine că ești plin de invidie și înlănțuit de nedreptate!” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi lui Iahve pentru mine, (și cereți-I) să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis!” După ce le-au predicat Cuvântul lui Iahve, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, prezentând (în drumul lor) Vestea Bună în multe sate unde trăiau samariteni. Un înger al lui Iahve i-a vorbit lui Filip astfel: „Du-te spre Sud pe drumul care leagă Ierusalimul de Gaza și care trece prin deșert.” Filip a plecat și a întâlnit un eunuc etiopian. Acesta era responsabil cu îngrijirea averii reginei etiopienilor numită Candace. El venise la Ierusalim ca să se închine și se întorcea de acolo în carul lui, citind din cartea profetului Isaia. Spiritul i-a zis lui Filip: „Du-te până în dreptul acelui car!” Filip a alergat și (când a fost în dreptul lui) a auzit etiopianul citind cuvintele profetului Isaia. Atunci el i-a zis: „Înțelegi ce citești?” Eunucul i-a răspuns: „Nu știu cum aș reuși să înțeleg dacă nu mă va îndruma cineva!” Apoi l-a rugat pe Filip să urce în car lângă el. Textul din Scriptură pe care-l citea, era acesta: „El s-a comportat ca o oaie dusă la tăiere și ca un miel fără voce în fața celui care îi tunde blana. Exact ca ei, nici El nu a deschis gura… A fost umilit și nedreptățit la judecată. Lui I-a fost luat dreptul la viață. Și cine va descrie pe contemporanii Lui?” Eunucul i-a zis lui Filip: „Te rog să îmi spui despre cine vorbește astfel profetul: despre el, sau despre altcineva?” Atunci Filip a început cu această parte de Scriptură și (apoi) i L-a prezentat pe Isus. În timp ce parcurgeau ei drumul, au ajuns în dreptul unei ape. Atunci eunucul a zis: „Privește: acolo este apă! Aș vrea să fiu botezat. Este posibil?” [Filip a zis: „Desigur, cu condiția ca tu să crezi din toată inima.” Eunucul a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!”] A dat ordin să stea carul, au coborât amândoi în apă și Filip l-a botezat pe eunuc. Dar când au ieșit ei din apă, Spiritul lui Iahve l-a răpit pe Filip; și eunucul nu l-a mai văzut. În timp ce el își continua drumul plin de bucurie, Filip era la Azot, de unde a plecat la Cezareea; și predica Vestea Bună în toate orașele prin care trecea.
Faptele Apostolilor 8:4-40 Noua Traducere Românească (NTR)
Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. Filip s-a dus într-o cetate a Samariei și L-a proclamat pe Cristos celor de acolo. Toate mulțimile erau atente la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea. În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea poporul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. Și toți care îl ascultau cu atenție, de la cel mai mic până la cel mai mare, spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»“. Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când l-au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea tot timpul în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau. Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Când au ajuns acolo, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt. Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, zicând: ‒ Dați-mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt! Petru însă i-a zis: ‒ Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obține cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! Pocăiește-te deci de această răutate a ta și roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ți ierte această intenție a inimii tale, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății! Simon, răspunzând, a zis: ‒ Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine! După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor. Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Ridică-te și du-te spre sud, pe drumul din deșert, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“. Filip s-a ridicat și s-a dus. Și iată că un eunuc etiopian, înalt oficial al lui Kandake, regina etiopienilor, și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu-l pe profetul Isaia. Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te și prinde din urmă careta aceea!“. Filip a alergat către el și l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia. El l-a întrebat: ‒ Înțelegi ce citești? Acesta a zis: ‒ Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Și l-a rugat pe Filip să se urce în caretă și să se așeze lângă el. Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere și ca un miel care stă mut înaintea celui ce-l tunde, tot așa nici El nu-Și deschide gura. În smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Cine va istorisi despre generația Lui? Căci viața Îi este luată de pe pământ!“. Eunucul l-a întrebat pe Filip, zicând: ‒ Te rog să-mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva? Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: ‒ Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip i-a zis: ‒ Dacă crezi din toată inima ta, se poate! El a răspuns: ‒ Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu! A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l-a botezat. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut și și-a continuat drumul bucuros. Filip a apărut în Azot și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea.
Faptele Apostolilor 8:4-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau. Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru și Ioan au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii.” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.” După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.” Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.
Faptele Apostolilor 8:4-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
De aceea cei împrăștiați au mers pretutindeni, predicând cuvântul. Atunci Filip a coborât la cetatea Samariei și le-a predicat pe Cristos. Și oamenii într-un gând au dat atenție celor vorbite de Filip, auzind și văzând miracolele pe care le făcea. Fiindcă din mulți posedați ieșeau duhuri necurate, strigând cu voce tare; și mulți paralizați și șchiopi au fost vindecați. Și era mare bucurie în acea cetate. Și un anume bărbat, numit Simon, era dinainte în cetate folosind vrăjitorie și fermecând oamenii Samariei, spunând că el însuși este cineva mare; Căruia toți îi dădeau atenție, de la cel mai mic la cel mai mare, spunând: Acest om este puterea cea mare a lui Dumnezeu. Și îi dădeau atenție, din cauză că de mult timp îi fermecase cu vrăjitorii. Dar când l-au crezut pe Filip, predicând lucrurile împărăției lui Dumnezeu și numele lui Isus Cristos, au fost botezați deopotrivă bărbați și femei. Atunci chiar Simon însuși a crezut; și după ce a fost botezat, continua cu Filip și se minuna, privind miracolele și semnele care erau făcute. Și când apostolii, care erau în Ierusalim, au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și Ioan; Care, după ce au coborât, s-au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt; (Fiindcă până atunci nu căzuse peste niciunul dintre ei; doar că erau botezați în numele Domnului Isus.) Atunci și-au pus mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. Și când a văzut Simon că prin punerea mâinilor apostolilor a fost dat Duhul Sfânt, le-a oferit bani, Spunând: Dați-mi și mie această putere, ca pe oricine pun mâinile, să primească Duhul Sfânt. Dar Petru i-a spus: Banii tăi să piară cu tine, pentru că te-ai gândit că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu bani. Tu nu ai nici parte nici sorț în acest lucru; fiindcă inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te așadar de acea stricăciune a ta și roagă-te lui Dumnezeu, dacă îți poate fi cumva iertat gândul inimii tale. Pentru că îmi dau seama că ești în fierea amărăciunii și legătura nedreptății. Atunci, Simon a răspuns și a zis: Rugați-vă Domnului pentru mine, ca niciunul dintre aceste lucruri pe care le-ați vorbit să nu vină peste mine. Și ei, după ce au adeverit și au predicat cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim și au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor. Și îngerul Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: Scoală-te și du-te spre sud, pe calea care coboară de la Ierusalim spre Gaza, care este pustie. Și s-a sculat și s-a dus; și iată, un bărbat din Etiopia, un famen cu mare putere la Candace, împărăteasa etiopienilor, care avea în grijă toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine, Se întorcea și ședea în carul său, citind din profetul Isaia. Atunci Duhul i-a spus lui Filip: Apropie-te și alătură-te acestui car. Și Filip a alergat acolo și l-a auzit citind din profetul Isaia și a spus: Înțelegi ce citești? Iar el a spus: Cum aș putea, dacă nu mă călăuzește cineva? Și i-a cerut lui Filip să urce și să șadă cu el. Și locul din scriptură pe care îl citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la măcel; și ca un miel necuvântător înaintea celui ce îl tunde, așa nu și-a deschis gura; În umilirea lui, judecata i-a fost luată; și generația sa, cine o va vesti? Fiindcă viața i-a fost luată de pe pământ. Și famenul i-a răspuns lui Filip și a zis: Te rog, despre cine vorbește profetul acest lucru? Despre el însuși, sau despre altcineva? Atunci Filip și-a deschis gura și a început de la aceeași scriptură și i-a predicat pe Isus. Și pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă oarecare și famenul a spus: Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat? Și Filip a spus: Dacă crezi din toată inima ta, este permis. Iar el a răspuns și a zis: Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Și a poruncit să stea carul; și au coborât amândoi în apă, deopotrivă Filip și famenul; și l-a botezat. Și când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut; și s-a dus pe calea sa, bucurându-se. Iar Filip s-a aflat la Azot; și, traversând ținutul, predica în toate cetățile până a ajuns în Cezareea.
Faptele Apostolilor 8:4-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. Filip a coborât în cetatea Samariei și L‑a propovăduit pe Hristos. Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când îl auzeau și vedeau semnele pe care le făcea. Căci din mulți demonizați ieșeau duhuri necurate, scoțând strigăte mari și mulți paralitici și șchiopi au fost vindecați. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. Era în cetate un om pe nume Simon, care practica magia și uimea poporul Samariei, zicând despre sine că este un om însemnat. Toți, de la mic la mare, îl ascultau cu atenție și ziceau: „Omul acesta este puterea lui Dumnezeu, numită «cea mare».” Îl ascultau deci pentru că de multă vreme îi uimea cu magia lui. Dar când l‑au crezut pe Filip, care le aducea vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, era nedespărțit de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se săvârșeau. Apostolii din Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care s‑au coborât și s‑au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, și au primit Duhul Sfânt. Văzând Simon că Duhul [Sfânt] este dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani și a zis: „Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, pentru ca cei peste care îmi pun mâinile să primească Duhul Sfânt!” Dar Petru i‑a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, fiindcă ți‑ai închipuit că darul lui Dumnezeu se cumpără cu bani! Tu n‑ai nici parte, nici moștenire în toată lucrarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește‑te de această mârșăvie a ta și roagă‑te Domnului, și poate ți se va ierta gândul acesta al inimii tale, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii!” Simon a răspuns: „Rugați‑vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din ce ați zis!” După ce au adeverit și propovăduit Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor. Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip, zicând: „Ridică‑te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și care este pustiu!” Filip s‑a ridicat și a plecat. Și iată că un etiopian, un eunuc, dregător al reginei Candace a etiopienilor și supraveghetor peste toate vistieriile ei, venise la Ierusalim ca să se închine și se întorcea de acolo. El stătea în carul lui și citea din profetul Isaia. Duhul i‑a zis lui Filip: „Mergi și apropie‑te de carul acesta!” Filip a alergat și l‑a auzit pe etiopian citind din profetul Isaia. El i‑a zis: „Înțelegi tu ce citești?” Etiopianul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și l‑a rugat pe Filip să urce și să stea alături de el. Fragmentul din Scriptură pe care‑l citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la înjunghiere și, ca un miel fără glas înaintea celui ce‑l tunde, așa nu și‑a deschis gura; umilit fiind, dreapta judecată i‑a fost refuzată. Și cine va vorbi despre urmașii lui? Căci viața i‑a fost luată de pe pământ. Eunucul i‑a zis lui Filip: „Te rog, despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?” Filip a luat cuvântul, a început de la acest loc din Scriptură și i L‑a propovăduit pe Isus. Pe când își urmau ei drumul, au ajuns la o apă. Și eunucul a zis: „Iată apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” [Filip i‑a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Eunucul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”] A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă și Filip l‑a botezat pe eunuc. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip și eunucul nu l‑a mai văzut, ci s‑a dus în drumul lui plin de bucurie. Filip se afla la Azot. Mergând din loc în loc, propovăduia în toate cetățile, până a ajuns la Cezareea.
Faptele Apostolilor 8:4-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborât în cetatea Samariei și L-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire poporul Samariei. Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când l-au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau. Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt!” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii!” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis!” După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor. Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și care este pustiu!” Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, se întorcea de acolo și ședea în carul lui și îl citea pe prorocul Isaia. Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” Filip a alergat și l-a auzit pe etiopian citindu-l pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și l-a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine îi va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.” Famenul i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel: despre sine sau despre vreun altul?” Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la scriptura aceasta și i L-a propovăduit pe Isus. Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip l-a botezat pe famen. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum plin de bucurie, Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.
Faptele Apostolilor 8:4-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În acest timp, creștini-acei Care, prin jur, s-au risipit, Cuvântu-au propovăduit. Printre Samariteni, s-a dus Filip, vorbind despre Iisus. Noroadele-au luat aminte, Atunci, la ale lui cuvinte, Pentru că ele au văzut, Ce semne, Filip a făcut. Din îndrăciți, duhuri ieșeau, Înspăimântate, și țipau; Șchiopi și ologi nenorociți, Au fost, atunci, tămăduiți, Iar acel timp a fost să fie Un timp de mare bucurie, Pentru cetate. Locuia, Acolo, în Samaria, Un om cari, Simon, s-a numit. Întreg norodul a uimit, Cu vrăjile ce le făcea. Om însemnat, el se credea, Pentru că toți, cu mic cu mare, Îl ascultau, dându-i crezare Și-l lăudau, zicând mereu: „Aceasta-i a lui Dumnezeu Putere, ce se cheamă „mare”, Cum bine vede fiecare.” Și astfel, cu luare-aminte, Norodul, ale lui cuvinte, Le asculta, fiind uimit, De câte vrăji, a săvârșit. Însă, când Filip a intrat, La ei și când a cuvântat, De Evanghelia Domnului Și despre cea a Numelui Cel Sfânt al lui Hristos Iisus, Samaritenii, toți, s-au dus La el, și fost-au botezați, Atât femei, cât și bărbați. Când aste lucruri a văzut, Chiar Simon însuși a crezut, Iar după ce-a fost botezat, Mereu, pe Filip, l-a urmat, Uimit de cele petrecute, De semnele ce-au fost făcute. Apostolii, care – cum știm – Rămaseră-n Ierusalim, Când veștile le-au auzit – Cum că-n Samaria, primit Este al Domnului Cuvânt – Găsiră că potriviți sânt, Să meargă, în acel ținut, Ioan și Petru. Au făcut, Întocmai, cum au cugetat; Cei doi au mers și s-au rugat, Pe al Samariei pământ, Ca să primească Duhul Sfânt Toți cei care l-au ascultat, Pe Filip, și au căpătat Botezul – precum el le-a spus – În Sfântul Nume-al lui Iisus – Căci Duhul Sfânt nu fuse dat. Ioan și Petru s-au rugat, Punând mâinile peste ei, Duh Sfânt primind oameni-acei. Când a văzut că tuturor, Doar prin punerea mâinilor Apostolilor, le e dat Duhul Cel Sfânt, a alergat Simon, la ei, și le-a adus Bani, ca să-i cumpere, și-a spus: „Iată ce vreau eu, a vă cere: Să-mi dăruiți astă putere, Să pot, când mâinile-mi așez Pe cineva, să-l înzestrez Cu Duhul Sfânt.” Petru-a privit La el și, aspru, i-a vorbit: „Ce mârșav gând, ție îți vine?! Să piară banii tăi, cu tine, Pentru că astfel tu gândești, Că poți, cu bani, să dobândești Darul lui Dumnezeu! Dar vai! Nici parte și nici sorți nu ai, În toate-aceste trebi, vreodată, Căci inima nu ți-e curată, În fața Domnului. Îți spun Care e lucrul cel mai bun, Ce poți ca să-l înfăptuiești: Degrabă, să te pocăiești Și să te rogi, lui Dumnezeu, Să-ți ierte-acum păcatul greu, Să-ți ierte gândul necurat! – De-i cu putință de iertat. Căci bine văd, că ești umplut, De fiere-amară și, ținut – De făr’delegi – înlănțuit.” În urmă, Simon a vorbit: „Eu cred că este mult mai bine Să vă rugați voi, pentru mine, Lui Dumnezeu, ca nu cumva Să mi se-ntâmple-apoi, ceva, Din cele ce mi-ați pomenit.” Sfârșind de propovăduit Cuvântul Domnului, cei doi Apostoli, s-au întors, apoi, Către Ierusalim, vestind Iar Evanghelia, și vorbind, Mereu, Samaritenilor În satele din drumul lor. În zbor, un înger a venit, La Filip și i-a poruncit: „De drum, acum, te pregătește Și-apoi, spre miazăzi, pornește! Către Ierusalim te duci, Și calea ‘ceea s-o apuci, De către Gaza. Acel drum, Să știi, că e pustiu, acum.” Filip, pe dată, s-a sculat – Cum i s-a spus – și a plecat. Pe drum, un famen, a găsit – Un Etiopian – venit De la Ierusalim, căci el Fusese în orașu-acel, Să se închine, precum cere Al său crez. El avea putere, La-mpărăteasa ce domnea, Atunci, în Etiopia, Care, Candace, s-a numit. Șezând în car, el a citit A lui Isaia prorocie. Atunci, s-a potrivit să fie Filip, în urma lui, pe drum. Duhul îi zise: „Fugi, acum, Să îl ajungi!” El a fugit Și imediat l-a auzit Pe famenul ce-n car ședea, Că, pe Isaia, îl citea. Filip i-a zis: „Te-ai dumirit? Oare, din ceea ce-ai citit, Ceva, ceva, ai priceput?” „Dar cum crezi că aș fi putut Să înțeleg așa ceva, Când nu mă-ndrumă cineva?” Apoi, pe Filip, l-a rugat Să urce-n car. El s-a urcat, Iar textul ce s-a potrivit Că din Scripturi a fost citit, Spunea așa: „El a fost dus Și la tăiere-a fost adus, Asemeni unei oi; un miel, Fără de glas, fusese El, În fața celui care tunde. N-a deschis gura a răspunde, Iar în smerenia-I arătată Și judecata-I fu luată. Dar cine o să fie-n stare, Ca să îi zugrăvească, oare, Pe cei din timpul Lui? Căci iată Cum viața Sa a fost luată, De pe pământ.” Famenu-a zis: „Dar, despre cine o fi scris, Prorocu-n astă prorocie? Despre el oare, sau să fie Un altul?” Filip a luat Cuvântul și i-a explicat Acea Scriptură. A pornit Din acel text și i-a vestit, Îndată, pe Hristos Iisus. Apă găsind, Famenu-a spus: „Cum pot fi oare-mpiedicat, A fi, acuma, botezat, Când iată, apă, am găsit?” Atuncea, Filip i-a vorbit: „Din toată inima, de crezi, Sigur că poți, să te botezi.” Opriră carul, iar apoi, Intrară-n apă amândoi Și famenul fu botezat. Filip a fost, apoi, luat De Duhul, și a dispărut, Iar acel famen și-a văzut, Cu bucurie, de-al său drum. Filip ajuns era, de-acum, Pe la Azot. Apoi, s-a dus Către Cezaria, și-a spus, În a sa cale, tuturor Noroadelor cetăților, Despre Hristos, necontenit, Și, Evanghelia, a vestit.
Faptele Apostolilor 8:4-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Așadar, cei care se împrăștiaseră treceau din loc în loc vestind cuvântul. Fílip, coborând în cetatea Samaríei, a început să li-l predice pe Cristos. Mulțimile ascultau cu atenție într-un cuget cele spuse de Fílip, auzind și văzând semnele pe care le făcea, căci din mulți care erau posedați ieșeau duhurile necurate strigând cu glas puternic, iar mulți paralizați și șchiopi erau vindecați, astfel încât o mare bucurie a cuprins cetatea aceea. Dar era deja de mult în cetate un om cu numele Símon, care făcea magie și fermeca poporul Samaríei spunând despre sine că este un [om] însemnat. Toți, de la cel mai mic la cel mai mare, îl ascultau cu atenție, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»”. Îl ascultau cu atenție, pentru că mult timp i-a uluit cu magia lui. Dar când l-au crezut pe Fílip, care predica vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Isus Cristos, bărbați și femei se botezau. Chiar și Símon a crezut și, după ce a fost botezat, se ținea de Fílip și era uimit văzând semnele și minunile mari care se făceau. Apostolii care erau în Ierusalím, auzind că Samaría a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care au coborât acolo și s-au rugat pentru ei ca să-l primească pe Duhul Sfânt. Căci nu se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci au fost botezați numai în numele Domnului Isus. Atunci și-au pus mâinile peste ei și l-au primit pe Duhul Sfânt. Dar când a văzut Símon că prin impunerea mâinilor apostolilor este dat Duhul, le-a oferit bani, spunând: „Dați-mi și mie puterea aceasta, ca peste oricine îmi pun mâinile, să-l primească pe Duhul Sfânt!”. Dar Petru i-a spus: „Să piară banii tăi împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu se poate cumpăra cu bani! Tu nu ai nici parte, nici drept la lucrul acesta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Așadar, convertește-te de la această răutate și roagă-te Domnului ca să ți se ierte, de e cu putință, intenția inimii tale! Căci văd că ești plin de fiere amară și [prins] în lațul nelegiuirii”. Símon i-a răspuns: „Rugați-vă voi pentru mine la Domnul ca să nu mi se întâmple nimic din ceea ce ați spus!”. Atunci ei, după ce au dat mărturie și au predicat cuvântul Domnului, întorcându-se la Ierusalím, vesteau evanghelia în multe sate ale samaritenilor. Un înger al Domnului i-a vorbit lui Fílip, spunând: „Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalím la Gáza, care este pustiu!”. Iar el, ridicându-se, s-a dus. Și iată că un bărbat etiopián, eunuc, demnitar al reginei Candáce a etiopiénilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, fusese la Ierusalím ca să se prosterne. Se întorcea acum așezat în carul său și citea din Profetul Isaía. Duhul i-a spus lui Fílip: „Du-te și apropie-te de carul acela”. Atunci Fílip a alergat și l-a auzit [pe eunuc] citind din Profetul Isaía. El l-a întrebat: „Înțelegi ce citești?”. El i-a răspuns: „Cum aș putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?”. Și l-a rugat pe Fílip să urce și să se așeze lângă el. Fragmentul din Scriptură pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la înjunghiere și ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde, așa nu și-a deschis gura. Pentru umilința lui, judecata i-a fost anulatăc; cine ar putea număra descendențad lui? Căci viața lui a fost luată de pe pământ”. Eunucul i-a răspuns lui Fílip și i-a zis: „Te rog, despre cine vorbește profetul aici: despre el însuși sau despre un altul?”. Atunci, deschizându-și gura, Fílip a început de la Scriptura aceasta să-i anunțe vestea cea bună despre Isus. Și în timp ce mergeau, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”. . A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, și Fílip, și eunucul, și [Fílip] l-a botezat. Dar când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Fílip și eunucul nu l-a mai văzut, dar și-a urmat drumul bucurându-se. Iar Fílip, dintr-odată, s-a aflat la Azót și cutreiera toate cetățile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezaréea.