Eclesiastul 2:12-16
Eclesiastul 2:12-16 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și m-am întors să privesc înțelepciunea și nebunia și prostia; căci ce poate face omul care vine după împărat? Chiar ceea ce s-a făcut deja. Atunci am văzut că înțelepciunea întrece prostia, precum lumina întrece întunericul. Ochii înțeleptului sunt în capul său, dar prostul umblă în întuneric; și tot eu am priceput că aceeași întâmplare se întâmplă tuturor. Atunci am spus în inima mea: Așa cum se întâmplă prostului, la fel mi se întâmplă și mie; și de ce am fost atunci mai înțelept? Apoi am spus în inima mea că și aceasta este deșertăciune. Căci nu este amintire pentru totdeauna a înțeleptului mai mult decât a prostului; văzând că ceea ce este acum, în zilele ce vin vor fi toate uitate. Și cum moare înțeleptul? Ca și prostul.
Eclesiastul 2:12-16 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Apoi mi‑am întors privirile spre înțelepciune, spre prostie și spre nebunie. Căci ce ar putea face omul care va veni după rege altfel decât s‑a făcut și mai înainte? Am văzut că înțelepciunea este mai de folos decât nebunia, așa cum este mai de folos lumina decât întunericul. Înțeleptul ține ochii deschiși, dar nebunul umblă în întuneric. Am băgat de seamă însă că aceeași soartă cade peste amândoi. Și mi‑am zis în inima mea: „Dacă soarta nebunului mă va ajunge și pe mine, atunci la ce îmi ajută că am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este deșertăciune.” Căci amintirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Cum moare înțeleptul, tot așa moare și nebunul!
Eclesiastul 2:12-16 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Atunci mi-am întors privirile spre înțelepciune, prostie și nebunie. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. – Și am văzut că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. Înțeleptul își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric, dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași soartă. Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.” Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul!
Eclesiastul 2:12-16 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Am comparat apoi înțelepciunea, nebunia și prostia. Ce poate să facă urmașul regelui, decât tot ce s-a făcut înainte de apariția lui în această lume? Am înțeles că înțelepciunea este cu atât mai utilă decât prostia, cu cât este lumina mai bună decât întunericul. Înțeleptul știe să își folosească ochii, dar prostul trăiește și se deplasează în întuneric. Și totuși, am înțeles că amândoi vor avea același final (: moartea). Atunci mi-am zis în gândul meu: «Dacă și eu voi ajunge la final ca cel prost, atunci de ce am fost mai înțelept (decât el)?» Și am continuat, zicând în inima mea: «Și acest fapt este ceva absurd!» Amintirea despre cel înțelept nu durează mai mult decât aceea a prostului; și în următoarele zile, deja totul este uitat. Înțeleptul moare exact cum moare și prostul!
Eclesiastul 2:12-16 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Mi-am întors ochii spre a-mi pune Privirea pe înțelepciune, Prostie și pe nebunie. Căci omul care o să vie În urma împăratului, Ce face-va, la rândul lui? Va face după a sa minte, Tot ce-a făcut și mai ‘nainte. Abia atuncea am văzut – La urmă – și am priceput Că-nțelepciunea-i cu atât Cu mult mai de folos, decât E nebunia, precum are Cu mult mai multă căutare Lumina, decât ar putea Bezna vreodată a avea. Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat Pe gânduri și m-am întrebat: „De-aceeași soartă voi avea Ca și nebunul, atuncea De ce am fost mai înțelept? Am vreun folos că sunt deștept?” Un gând a început a-mi spune: „Și-aceasta e deșertăciune.” Mai mult, nu este pomenit Cel înțelept, decât vorbit, Nebunul e. Va fi uitat – Dacă nu chiar când a plecat – Atunci, în ziua următoare. Și-apoi și înțeleptul moare
Eclesiastul 2:12-16 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și mi-am întors fața ca să văd înțelepciunea, prostia și nebunia. Ce [poate face] omul care vine după rege? Ceea ce deja au făcut [alții]! Eu am văzut că este mai mult folos în înțelepciune decât în nebunie, mai mult folos în lumină decât în întuneric. Cel înțelept are ochii în cap, dar cel nesimțit umblă în întuneric. Și eu am recunoscut că li se întâmplă tuturor aceeași soartă. Mi-am zis eu în inimă: „Dacă mi se întâmplă și mie cum i se întâmplă celui nesimțit, atunci ce folos că am devenit înțelept și eu?”. Căci nu este amintire veșnică a celui înțelept ca și a celui nesimțit: imediat, în zilele care vin, totul este uitat. Cum moare înțeleptul, așa moare și nesimțitul!
Eclesiastul 2:12-16 Noua Traducere Românească (NTR)
Am cântărit apoi înțelepciunea, nebunia și prostia. Ce poate să facă omul care vine după împărat, dacă nu tocmai ceea ce s-a făcut și mai înainte? Am înțeles că înțelepciunea este mai folositoare decât nebunia, tot așa cum lumina este mai folositoare decât întunericul. Cel înțelept are discernământ, dar nesăbuitul umblă în întuneric. Am înțeles însă că pe amândoi îi așteaptă aceeași soartă. Atunci am zis în inima mea: „Dacă și pe mine mă așteaptă soarta nesăbuitului, atunci pentru ce am fost eu foarte înțelept?“. Și am zis în inima mea: „Și aceasta este deșertăciune!“. Căci o amintire veșnică nu va rămâne nici în urma înțeleptului, nici a nesăbuitului. În zilele care vin totul este deja dat uitării. La fel cum moare înțeleptul, tot așa moare și nesăbuitul.
Eclesiastul 2:12-16 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Atunci mi-am întors privirile spre înțelepciune, prostie și nebunie. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. – Și am văzut că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. Înțeleptul își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași soartă. Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.” Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul!