Geneza 1:1-13 - Compară toate versiunile

Împărtășește

La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape.” Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul!” Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ.” Și așa a fost. Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei și pomi care fac rod și care își au sămânța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a treia.

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor. Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere în mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“. Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua. Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“. Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în ei pe pământ, după felul lor!“. Și așa a fost. Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în ei, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.

La început(ul creării Universului), Dumnezeu a făcut cerul și(, în cadrul lui,) pământul. Inițial, pământul era fără (o) formă (bine definită). Nu exista nimic pe el; și în timp ce Spiritul lui Dumnezeu se mișca deasupra apelor lui adânci, acestea erau în întuneric. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și astfel a fost creată lumina. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și a despărțit-o de întuneric. El a numit lumina „zi”, iar întunericul, „noapte”. Astfel a existat (prima) seară, după care a urmat o dimineață – (fusese) prima zi. Apoi Dumnezeu a zis: „Să fie un spațiu între ape care să facă o separare între ele!” Și exact așa s-a întâmplat. Dumnezeu a făcut ca acest spațiu creat să facă apele să existe unele sub el, iar altele deasupra lui. Dumnezeu a numit acest spațiu, „cer”. Astfel a (mai) trecut o seară și apoi a venit o (altă) dimineață – (fusese) ziua a doua. Apoi Dumnezeu a zis: „Să se strângă apa de sub cer într-un singur loc, ca să apară suprafețele uscate!” Și s-a întâmplat exact așa cum a zis El. Dumnezeu a numit acele suprafețe uscate, „pământ”, iar mulțimea apelor – mări. El a constatat că aceste lucruri (create) erau bune. Apoi Dumnezeu a zis: „Pământul să producă vegetație. Aceasta să fie formată din plante (de mici dimensiuni) care fac semințe conform speciei lor și din pomi cu fructe specifice speciei lor, care să aibă în ele semințe!” Și așa s-a întâmplat. Pe pământ a apărut vegetație formată din iarbă cu semințe specifice ei și pomi fructiferi care au semințe în fructul pe care îl produc – conform speciei lor. Dumnezeu a constatat că (și) acest lucru era bun. Astfel a (mai) fost o seară și apoi o dimineață – (trecuse) a treia zi.

La început Dumnezeu a creat cerul și pământul. Și pământul era fără formă și gol și întuneric era peste suprafața adâncului. Și Duhul lui Dumnezeu se mișca peste suprafața apelor. Și Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Și a fost lumină. Și Dumnezeu a văzut lumina, că era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Și Dumnezeu a numit lumina zi și întunericul l-a numit noapte. Și a fost o seară și o dimineață: ziua întâi. Și Dumnezeu a spus: Să fie o întindere în mijlocul apelor și aceasta să despartă apele de ape. Și Dumnezeu a făcut întinderea și a despărțit apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii și așa a fost. Și Dumnezeu a numit întinderea cer. Și a fost o seară și o dimineață: ziua a doua. Și Dumnezeu a spus: Apele de sub cer să se adune la un loc și să se arate uscatul. Și așa a fost. Și Dumnezeu a numit uscatul pământ, și adunarea apelor a numit-o mări; și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Și Dumnezeu a spus: Să dea pământul iarbă, verdeața care aduce sămânță și pomi roditori care aduc rod după felul lor, a căror sămânță este în ei, pe pământ. Și așa a fost. Și pământul a dat iarbă și verdeață care aduce sămânță după felul ei și pomi care aduc rod, a căror sămânță era în ei, după felul lor; și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Și a fost o seară și o dimineață: ziua a treia.

La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și s-a făcut lumină. Dumnezeu a văzut că lumina este bună; și a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Astfel a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere în mijlocul apelor care să despartă apele de ape!” Și Dumnezeu a făcut întinderea și a despărțit apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii. Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea „ceruri”. Astfel a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua. Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să se arate uscatul!” Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar apele adunate le-a numit „mări”. Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta este bun. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață: iarbă care face sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor, cu sămânță în rod.” Și așa a fost. Pământul a dat verdeață, iarbă care face sămânță după soiul ei și pomi care fac rod cu sămânță în ei după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta este bun. Astfel a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.

La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape!” Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul!” Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ!” Și așa a fost. Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei și pomi care fac rod și care își au sămânța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a treia.

La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul. Pământul era neorânduit și pustiu, și întuneric era deasupra abisului, și duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua întâi. Și a zis Dumnezeu: „Să fie firmament între ape care să despartă apele de ape!”. Dumnezeu a făcut firmamentul și a despărțit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Și așa a fost. Dumnezeu a numit firmamentul „cer”. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a doua. Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc și să se facă văzut uscatul!”. Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mare”. Și a văzut Dumnezeu că era bun. Și a zis Dumnezeu: „Pământul să facă să iasă verdeață, ierburi purtând sămânță și pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânța lor pe pământ!”. Și așa a fost. Pământul a produs verdeață, ierburi purtând sămânță după soiul lor și pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânța lor. Și a văzut Dumnezeu că era bun. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a treia.

La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei văl stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie. Atuncea Domnu-a zis: „Să fie Lumină pe acest pământ!” Și-a fost cum zis-a Domnul Sfânt. El a văzut că este bună Și n-a mai lăsat împreună, Să stea lumină și-ntuneric: Le-a despărțit, El, Cel Puternic. Lumina, a chemat-o „Zi”, Iar întuneric cât va fi, „Noapte”, nume i-a ticluit. Și astfel, seara a venit, Apoi a fost o dimineață – Avem deci prima zi în față. A doua zi, Domnul a zis: „Între al apelor abis, O-ntindere trebuie pus, Spre-a despărți apa de sus, De apele care sunt jos.” Și s-a făcut atunci, frumos, Întinsul ce le-a despărțit Și care „cer” a fost numit. În urmă, seara s-a lăsat. Zorii apoi s-au revărsat Cernându-și peste toate roua. Și-astfel s-a dus ziua a doua. A treia zi când a venit, În ăst fel Domnul a vorbit: „Voi, ape care sunteți jos! Vă strângeți!” – și așa a fost. În urma lor, s-a arătat Uscatul. Dumnezeu i-a dat „Pământ” drept nume – și vă spun – Și-acest a fost un lucru bun. Apoi Domnul a poruncit: „Să dea pământul negreșit Verdeață, iarbă și să dea Pomi roditori de-asemenea; Și toată lumea plantelor Să-și dea în rod sămânța lor.” Așa a fost – cum a dorit – Întreg pământul a-nverzit Și-apoi din nou s-a înnoptat: A treia zi s-a terminat.