Geneza 1:1-13

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor. Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere în mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“. Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua. Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“. Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în ei pe pământ, după felul lor!“. Și așa a fost. Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în ei, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.