Geneza 3:8-24 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.” Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci.” De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.

Când au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea zilei, Adam și soția lui s-au ascuns de fața DOMNULUI Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar DOMNUL Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis: ‒ Unde ești? El a răspuns: ‒ Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m-am ascuns. El a zis: ‒ Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci? Omul a răspuns: ‒ Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat. Atunci DOMNUL Dumnezeu i-a zis femeii: ‒ Ce-ai făcut? Femeia a răspuns: ‒ Șarpele m-a înșelat și am mâncat. DOMNUL Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale. Voi pune dușmănie între tine și femeie, între descendenții tăi și descendenții ei. Descendenții ei îți vor zdrobi capul, iar tu le vei zdrobi călcâiul“. Femeii i-a zis: „Voi face ca durerile nașterii să-ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi împotriva soțului tău, dar el va stăpâni peste tine“. Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale. Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce“. Adam i-a pus soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. DOMNUL Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i-a îmbrăcat. Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“. Astfel, DOMNUL Dumnezeu l-a trimis pe om afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. După ce l-a alungat pe om, a pus în partea de est a grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie arzătoare care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.

Au auzit vocea Dumnezeului numit Iahve care umbla prin grădină în timpul răcoros al zilei. Atunci ei s-au ascuns de Dumnezeu numit Iahve printre pomii din grădină. Dar Dumnezeu care se numește Iahve l-a chemat pe Adam, zicând: „Unde ești?” El a răspuns: „Ți-am auzit vocea în grădină, mi-a fost frică pentru că nu eram îmbrăcat; și m-am ascuns!” Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești fără haine? Oare este adevărat că ai mâncat din fructul pomului din care îți poruncisem să nu mănânci?” Atunci omul a răspuns: „Nu eu am inițiat acest lucru, ci femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine. Ea mi-a dat și am mâncat din fructul acestui pom!” Iahve a zis femeii: „Ce ai făcut?” Iar ea a răspuns: „Șarpele este cel care m-a păcălit; și astfel am mâncat!” Dumnezeul numit Iahve a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut acest lucru, dintre toate animalele domestice și dintre toate cele sălbatice de pe câmp, tu ești de-acum (singurul) blestemat ca atât timp cât vei trăi, să te târăști pe abdomen și să mănânci praf (de pământ). Voi pune dușmănie atât între tine și femeie, cât și între urmașul tău și Descendentul ei. El îți va sfărâma capul, iar tu Îi vei sfărâma călcâiul!” Dumnezeu a zis apoi femeii: „Voi mări foarte mult suferința ta; și îți va fi foarte greu când vei fi însărcinată. Vei suporta dureri atunci când vei naște copii și vei fi dependentă de soțul tău pentru satisfacerea dorințelor tale; iar el va fi stăpânul tău!” Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din fructul pomului despre care îți poruncisem să nu mănânci, acum pământul este blestemat din cauza ta! În tot timpul vieții tale, vei obține din el hrană cu un mare efort. Să-ți ofere ciulini și mărăcini; și să te hrănești cu iarba care crește pe câmp. Să-ți obții pâinea necesară hranei tale muncind până vei transpira. Și așa vei trăi permanent, până vei reveni în pământul din care ai fost luat; pentru că ești (făcut din) pământ și te vei întoarce în el!” Adam a numit-o pe soția lui, Eva; pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. Iahve a făcut haine din piele pentru Adam și pentru soția lui; și i-a îmbrăcat cu ele. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve a zis: „Constatăm că omul a ajuns ca Unul dintre Noi – cunoaște binele și răul. Acum să nu îi permitem să mănânce și din fructul pomului vieții care l-ar face să trăiască (așa) pentru eternitate!” Acesta este motivul pentru care Dumnezeul numit Iahve l-a scos pe om din grădina Eden – ca să lucreze pământul din care fusese luat. Așa a alungat El pe Adam (din Eden); și a pus în partea estică a grădinii niște heruvimi care aveau o sabie de foc pe care o roteau. Astfel, ei păzeau drumul pe care se putea ajunge la pomul vieții.

Și au auzit vocea DOMNULUI Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei; și Adam și soția lui s-au ascuns de la fața DOMNULUI Dumnezeu, printre pomii grădinii. Și DOMNUL Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a spus: Unde ești? Iar el a spus: Am auzit vocea ta în grădină și m-am temut, pentru că eram gol; și m-am ascuns. Iar el a spus: Cine ți-a spus că erai gol? Ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci? Și omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și eu am mâncat. Și DOMNUL Dumnezeu a spus femeii: Ce este aceasta ce ai făcut? Și femeia a spus: Șarpele m-a înșelat și eu am mâncat. Și DOMNUL Dumnezeu a spus șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, ești blestemat mai mult decât toate vitele și mai mult decât fiecare fiară a câmpului; pe pântecele tău vei merge și țărână vei mânca toate zilele vieții tale. Și voi pune dușmănie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; el îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul. Femeii i-a spus: Mult îți voi înmulți tristețea și însărcinarea ta, cu tristețe vei naște copii și dorința ta va fi spre soțul tău și el va stăpâni peste tine. Și lui Adam i-a spus: Pentru că ai dat ascultare vocii soției tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit, zicând: Să nu mănânci din el, blestemat este pământul din cauza ta; în tristețe vei mânca din el toate zilele vieții tale; Spini și ciulini îți va aduce și vei mânca verdeața câmpului; În sudoarea feței tale vei mânca pâine, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat: căci țărână ești și în țărână te vei întoarce. Și Adam i-a dat soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. Lui Adam și soției lui, de asemenea, DOMNUL Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat. Și DOMNUL Dumnezeu a spus: Iată, omul a devenit ca unul dintre noi, să cunoască binele și răul. Și acum, ca nu cumva să își întindă mâna și să ia de asemenea din pomul vieții și să mănânce și să trăiască pentru totdeauna, De aceea DOMNUL Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului, ca să are pământul din care fusese luat. Astfel l-a alungat afară pe om și a așezat la est de grădina Edenului niște heruvimi și o sabie arzând care se întorcea în fiecare parte, pentru a păzi calea pomului vieții.

Când au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, omul și femeia lui s-au ascuns de fața Lui printre pomii din grădină. Dar DOMNUL Dumnezeu a început să-l strige pe om și i-a zis: „Unde ești?” El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică, pentru că sunt gol, așa că m-am ascuns.” Și DOMNUL Dumnezeu i-a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” Atunci DOMNUL Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia I-a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.” DOMNUL Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele câmpului; pe pântece să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale! Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Sămânța ei îți va zdrobi capul, iar tu îi vei străpunge călcâiul.” Femeii i-a zis: „Îți voi da suferință multă și sarcină grea; cu durere vei naște copii, și dorința ta se va ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Lui Adam i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul femeii tale și ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci, blestemat va fi pământul din pricina ta. Cu trudă îți vei scoate hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă îți va da și vei mânca iarba de pe câmp. În sudoarea feței îți vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământ, fiindcă din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce!” Omul i-a pus femeii sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii. DOMNUL Dumnezeu le-a făcut lui Adam și femeii lui haine din piele și i-a îmbrăcat cu ele. DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci!” De aceea, DOMNUL Dumnezeu l-a alungat din grădina Eden ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel l-a izgonit El pe om; iar la răsăritul grădinii Eden a pus niște heruvimi care să învârtă o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul spre pomul vieții.

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.” Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” Și Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.” Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale să te târăști pe pântece și să mănânci țărână! Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp! În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” Adam i-a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel l-a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi care să învârtă o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.

Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în [adierea] vântului zilei și s-au ascuns bărbatul și femeia lui din fața Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii. Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?”. El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină și mi-a fost frică, pentru că sunt gol, și m-am ascuns”. Și el a zis: „Cine ți-a făcut cunoscut că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat”. Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat”. Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele și decât toate ființele câmpului; pe pântece să umbli și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale! Dușmănie voi pune între tine și femeie, între descendența ta și descendența ei. Acesta îți va pândi capul și tu îi vei pândi călcâiul”. I-a spus femeii: „Voi înmulți suferințele tale când vei fi însărcinată și vei naște copiii în durere. Te vei simți atrasă către bărbatul tău, iar el te va stăpâni”. Și i-a spus lui Adám: „Pentru că ai ascultat de femeia ta și ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci, blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieții tale! Spini și mărăcini va face să răsară pentru tine și vei mânca iarba câmpului. În sudoarea frunții tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. Pentru că pământ ești și în pământ te vei întoarce”. Și omul a dat femeii sale numele de Éva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a făcut omului și femeii sale tunici de piele și i-a îmbrăcat. Și Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele și răul! Și acum, să nu-și întindă mâna să ia și din pomul vieții să mănânce și să trăiască veșnic!”. Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Édenului ca să lucreze pământul din care a fost luat. Și l-a izgonit pe om și a pus să stea la răsăritul grădinii Éden heruvimi și sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieții.

Din munca lor, i-a tulburat Chiar Dumnezeu, cari S-a plimbat, În zorii zilei, prin grădină. Omul, știindu-se de vină, Fiind de glasul Lui pătruns, De frică, iute s-a ascuns, Știind că Domnul va să vină Printre copacii din grădină. Dumnezeu Domnul l-a chemat: „Hei omule! Ce s-a-ntâmplat?” Pe dată, omul I-a răspuns: „Te-am auzit și ne-am ascuns, Căci suntem goi. Astfel a sta, N-am mai putut, în fața Ta.” Domnul altă-ntrebare-a pus: „Că sunteți goi, cine v-a spus?! Nu cumva nu M-ai ascultat Și-mpins de poftă ai mâncat Din fructul ce ți-a fost oprit, Așa precum ți-am poruncit?!” Omul vorbit-a din grădină, Dând pe femeie-ntreaga vină: „Sprijinul care mi l-ai dat – Femeia – ea m-a îndemnat Să gust din mărul din grădină. Deci numai ea este de vină.” Femeii, Domnul i-a vorbit: „Ce ai făcut?” „M-a amăgit Un șarpe, să mănânc din pom Și l-am servit și pe-al meu om.” Spre șarpe, Domnu-a cuvântat: „Pentru că astfel ai lucrat, Fii blestemat, tu, printre fiare, Și câte zile viața-ți are, Doar cu țărână să trăiești Și pe pământ să te târăști. De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!” Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!” Apoi se-ntoarse către om: „Fiindcă ai mâncat din pom Și de femeie-ai ascultat, Pământul este blestemat Din vina ta! Să îl muncești! Cât vei trăi, să te trudești! Spini, pălămidă, să îți dea! Din câmp, doar iarbă vei avea Și în sudoarea feței tale Mănâncă-ți pâinea, pân’ cu cale, Voi socoti că-i potrivit Să te întorci de-unde-ai pornit! Căci Eu te-am făcut din pământ, Și-n el îți vei afla mormânt! „Eva”, și-a botezat nevasta, Adam; pentru că-n lumea asta, Mamă le e oamenilor – Deci ea e mama tuturor. După această judecată, Domnul i-a îmbrăcat pe dată – Haine din piele a croit, Cu care, El i-a dăruit. Apoi, în adunarea Sa, Domnul a spus, atunci, așa: „Omul, acum, a devenit La fel ca Noi. A dobândit Pricepere să înțeleagă, Din rău, binele să-l aleagă. Deci trebuie împiedicat Până când încă n-a luat, Din pomul vieții, fructul care Viață îi dă, nepieritoare!” Astfel, omul s-a pomenit Că din Eden, e izgonit, Iar Dumnezeu a așezat, La acel pom mult lăudat, Doi heruvimi, să îl păzească – Săbii de foc să învârtească – Tăind pofta acelor – bieții – Cari jinduiesc la pomul vieții.