Geneza 3:8-24

Când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea zilei, Adam și soția lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis: ‒ Unde ești? El a răspuns: ‒ Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m-am ascuns. El a zis: ‒ Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci? Omul a răspuns: ‒ Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat. Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: ‒ Ce-ai făcut? Femeia a răspuns: ‒ Șarpele m-a înșelat și am mâncat. Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale. Voi pune dușmănie între tine și femeie, între descendenții tăi și descendenții ei. Descendenții ei îți vor zdrobi capul, iar tu le vei zdrobi călcâiul“. Femeii i-a zis: „Voi face ca durerile nașterii să-ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi împotriva soțului tău, dar el va stăpâni peste tine“. Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale. Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce“. Adam i-a pus soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i-a îmbrăcat. Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“. Astfel, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe om afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. După ce l-a alungat pe om, a pus în partea de est a grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie arzătoarecare se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.