Geneza 6:1-14 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales. Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuși, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor și le-au născut ele copii; aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui. Și Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. Noe a născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ. Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe și s-o tencuiești cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară.

Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și și-au luat soții dintre acelea pe care le-au ales. Atunci DOMNUL a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pentru totdeauna în om, pentru că omul este carne păcătoasă; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“. Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu s-au împreunat cu fetele oamenilor și ele le-au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume. DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii lui era toată ziua numai înspre rău. DOMNULUI I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a întristat în inima Lui. DOMNUL a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat, de la om până la animale, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut“. Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea DOMNULUI. Aceasta este istoria lui Noe. Noe a fost un om drept, integru în generația sa. Noe a umblat cu Dumnezeu. Lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură își pervertise calea pe pământ. Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul. Fă-ți o arcă din lemn de gofer. Să faci în arcă niște încăperi și s-o acoperi cu smoală pe interior și pe exterior.

Când au început oamenii să se înmulțească pe pământ, li s-au născut și fiice. Atunci fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; și și-au ales soții dintre ele. În acest context, Iahve a zis: „Spiritul Meu nu va rămâne (să se lupte) permanent în om; pentru că el este (afectat de existența în) carne. Totuși, i se vor mai (acor)da o sută douăzeci de ani (de viață).” În acele vremuri, trăiau uriași pe pământ. Ei au existat chiar și după acea perioadă în care fiii lui Dumnezeu au avut relații sexuale cu fiicele oamenilor care le-au născut copii. Acești uriași au fost eroii din vremurile străvechi. Ei au fost considerați oameni cu un (semnificativ) renume. Iahve a văzut că răutatea omului care trăia pe pământ, era mare. Fiecare gând din mintea acestuia era permanent orientat numai spre (ce este) rău. Iahve a regretat că l-a făcut pe om pe pământ; și s-a întristat în inima Lui. El a zis: „Voi șterge de pe pământ pe omul pe care l-am creat! Acest lucru se va întâmpla atât cu el, cât și cu animalele mari, cu animalele mici și cu păsările care zboară pe cer. Îmi pare rău că i-am creat!” Dar Noe a obținut har din partea lui Iahve. Urmează acum prezentarea istoriei lui Noe. Acest Noe a fost un om corect și integru între cei din generația lui. El a umblat cu Dumnezeu. Noe a avut trei fii: Sem, Ham și Iafet. În fața lui Dumnezeu, pământul era stricat (moral) și plin de violență. El a remarcat că această degradare morală a pământului era cauzată de faptul că toate creaturile de pe el își stricaseră comportamentul. Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Pentru că pământul este plin de violență din cauza creaturilor care trăiesc pe el, am decis să le distrug împreună cu pământul. Fă-ți o corabie din lemn de gofer. Să îi construiești niște pereți despărțitori; și să fie acoperită cu smoală pe interior și pe exterior.

Și s-a întâmplat, pe când oamenii au început a se înmulți pe fața pământului și li s-au născut fiice, Că fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și-au luat soții din toate pe care le-au ales. Și DOMNUL a spus: Duhul meu nu se va lupta întotdeauna cu omul, căci el este de asemenea și carne; totuși zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani. Erau uriași pe pământ în acele zile și, de asemenea, după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și ele le-au născut copii, aceștia au fost războinicii, care au fost în vechime oameni de renume. Și Dumnezeu a văzut că stricăciunea omului era mare pe pământ și că fiecare imaginație a gândurilor inimii sale era numai facere de rău continuă. Și aceasta l-a făcut pe DOMNUL să se pocăiască pentru că a făcut pe om pe pământ și l-a mâhnit în inima lui. Și DOMNUL a spus: Voi nimici de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat, deopotrivă om și animal și târâtoarea și păsările cerului, fiindcă aceasta mă face să mă pocăiesc că i-am făcut. Dar Noe a găsit har în ochii DOMNULUI. Acestea sunt generațiile lui Noe: Noe a fost un bărbat drept și desăvârșit în generațiile lui și Noe a umblat cu Dumnezeu. Și Noe a născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. Și pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu și pământul era umplut de violență. Și Dumnezeu a privit peste pământ și, iată, acesta era corupt, pentru că toată făptura și-a corupt calea pe pământ. Și Dumnezeu i-a spus lui Noe: Sfârșitul a toată făptura a ajuns înaintea mea, fiindcă pământul este umplut cu violență prin ei; și, iată, îi voi nimici împreună cu pământul. Fă-ți o arcă din lemn de gofer, să faci camere în arcă și să o smolești pe dinăuntru și pe dinafară cu smoală.

Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase și, dintre toate, și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales. Atunci DOMNUL a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne: zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, dar și mai apoi, când intrau fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor, iar ele le nășteau copii; aceștia au fost vitejii de odinioară, oameni cu renume. DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice pornire a gândurilor din inima lui era îndreptată în fiecare zi numai spre rău. DOMNULUI I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui. Și DOMNUL a zis: „Îi voi șterge de pe fața pământului pe oamenii pe care i-am creat, împreună cu vitele, târâtoarele și păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea DOMNULUI. Aceasta este istoria lui Noe. Noe era un om drept, desăvârșit între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. Lui i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată, era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ. Atunci, Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul tuturor făpturilor este hotărât înaintea Mea, fiindcă s-a umplut pământul de violență din pricina lor; iată, am să le nimicesc împreună cu pământul. Fă-ți o arcă din lemn de gófer ; arca să o faci cu încăperi și să o tencuiești cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară.

Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuși, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui. Și Domnul a zis: „Am să-l șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. Noe a născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ. Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe și s-o tencuiești cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară!

Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; și-au luat de soții dintre toate cele pe care le-au ales. Domnul a zis: „Duhul meu nu va rămâne pe vecie în om. El nu este decât carne, iar zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, chiar și după ce au venit fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor și le-au născut [copii]. Aceștia sunt vitejii din vechime, oameni renumiți. Domnul a văzut că răutatea omului pe pământ era mare și că toate gândurile plănuite de inima lui erau rele tot timpul. Domnului i-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și s-a mâhnit în inima lui. Și a spus Domnul: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat și, împreună cu omul, și animalele, reptilele și păsările cerului, deoarece îmi pare rău că le-am făcut”. Însă Nóe a aflat har în ochii Domnului. Aceasta este descendența lui Nóe. Nóe era un om drept și integru între cei din generația sa: Nóe umbla cu Dumnezeu. Lui Nóe i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafét. Pământul era corupt în fața lui Dumnezeu; pământul era plin de violență. Dumnezeu s-a uitat spre pământ și iată că pământul era corupt; căci orice făptură își pervertise calea pe pământ. Dumnezeu i-a zis lui Nóe: „Sfârșitul oricărei făpturi vine înaintea mea, fiindcă s-a umplut pământul de violență din cauza [oamenilor]. Iată, îi voi nimici împreună cu pământul! Fă-ți o arcă din lemn de chiparos; să faci încăperi în arcă și s-o acoperi cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară!

Când oamenii s-au înmulțit, Crescând în număr, negreșit Că multe fete au avut. Ai Domnului fii au văzut Că fetele oamenilor Frumoase sunt. În gândul lor, S-au hotărât și au plecat Și de neveste au luat, Pe cele care le-au plăcut. Când însă, Domnul i-a văzut, A zis: „Zadarnic! Duhul Meu Nu va rămâne-n om mereu, Totuși, până-l întorc „acasă” –, Iar pân’ am să-l întorc „acasă” – Adică să-l culc în mormânt, Căci e luat din ăst pământ – Iată că viața i-o scurtez Și un hotar am să-i așez, La ani, să nu trăiască-n veci. Îi las o sută douăzeci!” În acea vreme, se aflau, Pe lume, uriași. Erau… Câți – nu ne spune Biblia – dar Un lucru se desprinde clar: Erau; și s-au perpetuat Și după ce și-au fost luat, Ai Domnului fii, de neveste, Din pământence, iar aceste, Cu mulți copii, i-au dăruit. Din uriași, s-au zămislit Vitejii ce-au făcut din nume, În vremurile vechi, renume. Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui Nu-i înspre Ziditorul său. Atuncea, Lui i-a părut rău Că l-a făcut pe om. Mâhnit, În al Său cuget, a rostit: „De pe pământ, am să îl șterg, Pe acest om și am să merg Până la capăt: acum vreau, Din lume, tot ce-am pus, să iau! Iau vite, păsări, târâtoare – Tot ce-am făcut – căci rău îmi pare, De toate câte le-am zidit.” Atunci, pe Noe, l-a zărit. Domnul, de Noe, S-a-ndurat Și milă, El i-a arătat. Noe a fost neprihănit – Fără de pată – și-a trăit, Umblând pe calea Domnului, Făr’ a ieși din voia Lui. Urmașii, care i-a adus: Sem, Ham, Iafet sunt – cum s-a spus. Pământul, tot, era stricat, De silnicie întinat. Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat. Însă atunci când S-a uitat La Noe, și când l-a găsit Că e așa cum și-a dorit, Domnul a zis: „În fața Mea, Nici o făptură n-o să stea. Pe toate, astăzi, le-am urât! Sfârșitul lor e hotărât, Căci au pătat pământul tot Și-astfel, să le distrug, socot. Cu tine este altceva – Pe tine doar, te voi salva. Fă-ți o corabie, din lemn, Așa precum am să te-ndemn! S-o faci din lemn de chiparos, S-o tencuiești apoi, frumos, Cu smoală și pe dinafară, Și interiorul să-l dai, iară, Cu smoală. După ce-o smolești, În cămăruțe s-o-mpărțești.