Geneza 6:1-14

Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și și-au luat soții dintre acelea pe care le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pentru totdeauna în om, pentru că omul este carne păcătoasă; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“. Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu s-au împreunat cu fetele oamenilor și ele le-au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii lui era toată ziua numai înspre rău. Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a întristat în inima Lui. Domnul a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat, de la om până la animale, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut“. Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea Domnului. Aceasta este istoria lui Noe. Noe a fost un om drept, integru în generația sa. Noe a umblat cu Dumnezeu. Lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură își pervertise calea pe pământ. Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul. Fă-ți o arcă din lemn de gofer. Să faci în arcă niște încăperi și s-o acoperi cu smoală pe interior și pe exterior.