Ioan 19:1-30

Partajează

Ioan 19:1-30 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Atunci Pilat L-a luat pe Iisus şi L-a dat să fie biciuit. Iar soldaţii, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. Se duceau la El şi ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” şi Îl pălmuiau. Şi Pilat a ieşit iar afară şi le-a spus: „Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.” Aşadar, Iisus a ieşit afară purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a spus: „Iată omul!” Când L-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a spus: „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, fiindcă eu nu Îi găsesc nici o vină!” Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, iar după Lege El trebuie să moară, pentru că s-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat vorbele acestea, s-a temut şi mai mult. A intrat iar în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?” Dar Iisus nu i-a răspuns. Aşadar Pilat I-a spus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere să Te răstignesc?” Iisus i-a răspuns: „N-ai fi avut nici o putere asupra Mea dacă nu îţi era dată de sus. De aceea, cel care M-a dat pe mâna ta are un păcat mai mare.” De atunci Pilat încerca să-L elibereze. Dar iudeii au strigat: „Dacă Îl eliberezi, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului.” Când a auzit Pilat cuvintele lor, L-a scos afară pe Iisus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar în evreieşte Gabatha. Era ziua de pregătire a Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: „Iată regele vostru!” Atunci ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a zis: „Să-L răstignesc pe regele vostru?” Marii preoţi au spus: „Nu avem alt rege în afară de Cezar!” Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor, să fie răstignit. L-au luat deci pe Iisus. Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit spre locul numit Locul Căpăţânii, pe evreieşte Golgota, unde L-au răstignit, şi pe alţi doi împreună cu El, de o parte şi de alta, iar pe Iisus în mijloc. Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, căci locul unde a fost răstignit era aproape de oraş; şi era scrisă în evreieşte, în latineşte şi în greceşte. Atunci marii preoţi ai iudeilor i-au zis lui Pilat: Nu scrie „regele iudeilor”, ci „acesta a zis: eu sunt regele iudeilor.” Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.” După ce L-au răstignit pe Iisus, soldaţii I-au luat veşmintele şi le-au împărţit în patru, fiecărui soldat câte o parte. Apoi şi cămaşa; însă cămaşa nu avea cusătură, era ţesută dintr-o bucată, de sus până jos. Au zis, aşadar, unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi. Aşa au făcut soldaţii. Lângă crucea lui Iisus stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Atunci Iisus, văzând-o pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături de ea, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!” Şi din ceasul acela a luat-o la el. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a spus: „Mi-e sete!” Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura Lui. Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: „S-a săvârşit!” şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Ioan 19:1-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Atunci Pilat l-a luat așadar pe Isus și l-a biciuit. Și soldații, împletind o coroană de spini, au pus-o pe capul lui și l-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Și spuneau: Bucură-te, Împăratul Iudeilor. Și îl loveau cu palmele. Pilat așadar a ieșit din nou afară și le-a spus: Iată, vi-l aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el. Isus a ieșit atunci afară, purtând coroana de spini și haina purpurie. Și Pilat le-a spus: Iată, omul! Așa că preoții de seamă și ofițerii, când l-au văzut, au strigat, spunând: Crucifică-l! Crucifică-l! Pilat le-a spus: Luați-l voi și crucificați-l, fiindcă eu nu găsesc nicio vină în el. Iudeii i-au răspuns: Noi avem o lege și după legea noastră el este dator să moară, pentru că s-a făcut pe sine însuși Fiul lui Dumnezeu. De aceea când Pilat a auzit acest cuvânt, mai mult s-a temut; Și a intrat din nou în sala de judecată și i-a spus lui Isus: De unde ești tu? Dar Isus nu i-a dat un răspuns. Atunci Pilat i-a spus: Nu îmi vorbești? Nu știi că am putere să te crucific și am putere să te eliberez? Isus a răspuns: Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus; din această cauză cel care m-a predat ție are mai mare păcat. Și de atunci Pilat căuta să îl elibereze; dar iudeii strigau, spunând: Dacă îl eliberezi pe acesta, nu ești prieten al Cezarului; oricine se face pe sine însuși împărat vorbește împotriva Cezarului! De aceea, când Pilat a auzit acest cuvânt, l-a dus pe Isus afară și s-a așezat pe scaunul de judecată în locul numit Paviment, iar în evreiește, Gabata. Și era pregătirea paștelui și cam pe la ora șase. Și le-a spus iudeilor: Iată, Împăratul vostru. Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l, crucifică-l! Pilat le-a spus: Să crucific pe Împăratul vostru? Preoții de seamă au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezar. Așa că li l-a predat atunci ca să fie crucificat. Și l-au luat pe Isus și l-au dus de acolo. Și, purtându-și crucea, a ieșit la locul numit al Căpățânii, care în evreiește se numește Golgota, Unde l-au crucificat și cu el pe alți doi, de o parte și de alta, iar Isus la mijloc. Iar Pilat a scris un titlu și l-a pus pe cruce. Și era scris: ISUS DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Atunci mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost crucificat Isus era aproape de cetate; și era scris în evreiește, în grecește și în latinește. Atunci preoții de seamă ai iudeilor i-au spus lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci scrie că el a spus: Sunt Împărat al iudeilor. Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris. Atunci soldații, după ce l-au crucificat pe Isus, i-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat, și cămașa; dar cămașa era fără cusătură, țesută în întregime de sus până jos. De aceea au spus între ei: Să nu o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie: ca să se împlinească scriptura, care spune: Și-au împărțit hainele mele între ei și pe cămașa mea au aruncat sorți. Soldații așadar, au făcut acestea. Iar lângă crucea lui Isus stătea în picioare mama lui și sora mamei lui, Maria, soția lui Cleopa, și Maria Magdalena. Atunci Isus, văzând pe mama lui și pe discipolul pe care îl iubea stând în picioare acolo, i-a spus mamei lui: Femeie, iată, fiul tău! Apoi i-a spus discipolului: Iată, mama ta! Și din momentul acela discipolul a luat-o la el acasă. După aceea Isus știind că toate lucrurile au fost deja făcute, ca să se împlinească scriptura, a spus: Mi-e sete. Și acolo s-a pus un vas plin cu oțet; și ei, umplând un burete cu oțet și punându-l într-un isop, i l-au dus la gură. De aceea, după ce Isus a luat oțetul, a spus: S-a sfârșit; și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

Ioan 19:1-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Atunci, Pilat L‑a luat pe Isus și a pus să‑L biciuiască. Soldații au împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și L‑au îmbrăcat cu o haină purpurie. Apoi, s‑au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” Și‑I dădeau palme. Pilat a ieșit iarăși afară și le‑a zis iudeilor: „Iată, vi‑l aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el.” Isus a ieșit deci afară purtând cununa de spini și haina purpurie. „Iată omul!”, le‑a zis Pilat. Când L‑au văzut, preoții de seamă și gărzile au început să strige: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” „Luați‑l voi și răstigniți‑l”, le‑a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în el!” Iudeii i‑au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta, el trebuie să moară, pentru că s‑a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s‑a înspăimântat și mai mult. A intrat iarăși în pretoriu și I‑a zis lui Isus: „De unde ești tu?” Dar Isus nu i‑a dat niciun răspuns. Pilat I‑a zis: „Mie nu‑mi vorbești? Nu știi că am autoritate să‑ți dau drumul și am autoritate să te răstignesc?” „N‑ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți‑ar fi dată de sus”, i‑a răspuns Isus. „De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” De atunci, Pilat căuta să‑I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă îi dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine rege este împotriva cezarului.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L‑a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar pe evreiește Gabbathá . Era ziua pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le‑a zis iudeilor: „Iată regele vostru!” Dar ei au strigat: „Ia‑l, ia‑l, răstignește‑l!” „Să‑l răstignesc pe regele vostru?”, le‑a zis Pilat. Preoții de seamă au răspuns: „Noi n‑avem alt rege decât pe cezar!” Atunci, L‑a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus [și L‑au dus să‑L răstignească]. Isus, ducându‑Și crucea, a ajuns la așa‑numitul „Loc al Căpățânii”, care în evreiește se cheamă Golgota. Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniți alți doi, de o parte și de alta, iar El la mijloc. Pilat a făcut și o inscripție, pe care a pus‑o deasupra crucii. Pe ea era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. Mulți din iudei au citit această inscripție, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. Preoții de seamă ai iudeilor i‑au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci: «El a zis: ‘Eu sunt Regele iudeilor’»!” „Ce am scris, am scris!”, a răspuns Pilat. Soldații, după ce L‑au răstignit pe Isus, I‑au luat hainele, pe care le‑au împărțit în patru, câte o parte pentru fiecare soldat, și cămașa. Cămașa însă era fără cusătură, țesută întreagă de sus până jos. Au zis deci între ei: „Să n‑o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie!” Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: Și‑au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți. Astfel au făcut soldații. Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, soția lui Clopa, și Maria Magdalena. Când i‑a văzut Isus pe mama Sa și, lângă ea, pe ucenicul pe care‑l iubea, i‑a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi, i‑a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat‑o la el acasă. După aceea, Isus, care știa că acum totul s‑a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi‑e sete!” Acolo era un vas plin cu oțet. Soldații au pus într‑o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l‑au dus la gură. Când a luat Isus oțetul, a zis: „S‑a sfârșit!” Apoi Și‑a plecat capul și Și‑a dat duhul.

Ioan 19:1-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L bată. Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi s-au apropiat de El și-I ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-I dădeau palme. Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El.” Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată omul!”, le-a zis Pilat. Când L-au zărit, preoții cei mai de seamă și aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luați-L voi și răstigniți-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El!” Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. A intrat iarăși în odaia de judecată și I-a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ți dau drumul?” „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă Îi dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” Când a auzit Pilat aceste vorbe, L-a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește, Gabata. Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?”, le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât cezarul!” Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească. Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al Căpățânii, care în evreiește se cheamă Golgota. Acolo a fost răstignit; și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii; și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulți dintre iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. Preoții cei mai de seamă ai iudeilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul iudeilor»! Ci scrie că El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor.»” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. Ostașii, după ce L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus până jos, și au zis între ei: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie.” – Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” – Iată ce au făcut ostașii. Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, și Maria Magdalena. Când a văzut-o Isus pe mama Sa și, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi i-a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. După aceea Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l-au dus la gură. Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.

Ioan 19:1-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Atunci Pilat a dat ordin ca Isus să fie bătut. Soldații au făcut o coroană împletind spini; și după ce I-au pus-o pe cap, L-au îmbrăcat cu o haină roșie. Apoi se apropiau de El și ziceau: „Să trăiești, Regele iudeilor!” Și Îl pălmuiau. Pilat a ieșit din nou și le-a zis iudeilor: „Să știți că vi-L aduc afară, ca să vă demonstrez că nu I-am găsit nicio vină.” Isus a ieșit purtând coroana de spini și haina roșie. Pilat le-a zis: „Iată Omul!” Când L-au văzut liderii preoților și gărzile, au început să strige: „Crucifică-L! Crucifică-L!” Pilat le-a zis: „Luați-L voi și crucificați-L, pentru că eu nu I-am găsit nicio vină!” Iudeii au răspuns: „Conform legii noastre, El trebuie să moară, pentru că a pretins despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu!” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. A intrat din nou în sala de judecată și L-a întrebat pe Isus: „De unde ești?” Dar Isus nu i-a mai dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: „Tocmai mie refuzi să îmi răspunzi? Nu știi că am dreptul să decid crucificarea sau eliberarea Ta?” Isus i-a răspuns: „Nu ai avea niciun drept să decizi cu privire la Mine dacă nu ai fi fost investit cu autoritate de sus. Acesta este motivul pentru care cel care M-a predat ție, a comis un păcat mai mare.” Din acel moment, Pilat intenționa să Îl elibereze. Dar iudeii strigau: „Dacă eliberezi pe acest om, nu vei fi în bune relații cu Cezarul! Oricine se declară Rege, este împotriva Cezarului!” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a scos pe Isus și apoi s-a așezat pe scaunul de judecător, în locul care se numea „Pavajul de piatră” și pe care evreii îl numeau „Gabata”. Era a șasea oră a zilei, când se făcea pregătirea pentru sărbătoarea Paștelor. Pilat le-a zis iudeilor: „Acesta este Regele vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L! Ia-L și crucifică-L!” Pilat le-a zis: „Să-L crucific pe Regele vostru?!” Liderii preoților i-au zis: „Noi nu avem alt rege decât pe Cezar!” Atunci li L-a predat ca să fie crucificat. Ei L-au luat pe Isus și L-au dus la locul execuției prin crucificare. Ducându-Și crucea, Isus a ajuns în locul numit „Craniul”, care în limba evreilor se numea Golgota. Acolo a fost crucificat împreună cu alți doi. Unul era într-o parte, iar altul în cealaltă, Isus fiind pus la mijloc. Pilat a făcut o inscripție pe care a pus-o deasupra crucii. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor.” Pentru că locul unde fusese crucificat Isus era aproape de oraș, mulți iudei au avut ocazia să o citească. Era scrisă în limba aramaică, în limba latină și în limba greacă. Liderii preoților iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie «Regele iudeilor», ci că El a zis: «Sunt Regele iudeilor.»!” Pilat a zis: „Rămâne așa cum am scris!” După ce L-au crucificat pe Isus, soldații I-au luat hainele și le-au împărțit în patru. Apoi fiecare și-a luat câte o parte din ele. I-au luat și cămașa care nu avea nicio cusătură, ci era formată dintr-o singură țesătură de sus până jos. Atunci au zis între ei: „Să nu o rupem, ci să tragem la sorți, pentru ca astfel să vedem a cui va fi.” S-a întâmplat așa, ca să se confirme ce zisese Scriptura: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea.” Exact așa au procedat soldații. Lângă crucea lui Isus stătea mama Lui și sora mamei Lui; apoi mai erau: Maria, soția lui Clopa și Maria Magdalena. Când a văzut Isus pe mama Sa și pe discipolul pe care îl iubea stând lângă ea, i-a zis: „Femeie, acesta este fiul tău!”. Apoi a zis discipolului: „Ea este mama ta!” Și din acel moment, discipolul a decis să o ia la el acasă (ca mamă a lui). Știind că totul a ajuns la final, ca să procedeze conform Scripturii, Isus a zis: „Îmi este sete!” Acolo era un vas plin cu oțet. Soldații au luat o ramură de isop, în capătul căreia au pus un burete plin cu oțet și I l-au dus aproape de gură. Când a primit oțetul, Isus a zis: „S-a terminat!” Apoi Și-a plecat capul și a murit.

Ioan 19:1-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Apoi, Pilat, ostași a pus, Ca să Îl bată, pe Iisus. Ei, o cunună-au împletit, Din spini, și L-au împodobit Cu ea. O haină, au luat, De purpură; L-au îmbrăcat Și-apoi, în față-I, se-nchinau Și „Plecăciune” – Îi spuneau – „Mare-mpărat, peste Iudei!”, Iar fiecare dintre ei, Pe rând, cu palma, L-au lovit. Pilat, afară, a ieșit Și-a zis Iudeilor: „Vă spun, Că nici o vină, n-am să-I pun, În seamă, omului Acel – Eu, vină, nu găsesc, în El! Deci, înăuntru-am să mă duc Și-apoi, la voi, am să-L aduc.” În purpură-mbrăcat, Iisus – Și-ncoronat cu spini – adus A fost afară, iar Pilat, „Da! Iată omul!” – a strigat. Când preoții cei mai de seamă Și-aprozii lor – de bună seamă – Strigară, de cum L-au zărit, „Iisus să fie răstignit!”, „Luați-L voi!” – zise Pilat – „Căci, nici o vină, n-am aflat, În El!” Iudei-au spus apoi: „O Lege, însă, avem noi Și, după Lege, omu-Acel E vrednic ca să moară! El, Pe Sine, S-a făcut, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!” Auzind vorba lor, Pilat, De frică, s-a cutremurat. S-a-ntors apoi, încă odată, În sala pentru judecată, Ca să-L întrebe, pe Iisus: „De unde vii?” Dar El n-a spus Nici un cuvânt. Atunci, Pilat, Uimit, din nou, a întrebat: „Nu vrei ca să vorbești, cu Mine? Eu am putere, peste Tine! De vreau, pot să Te răstignesc, Sau pot ca să Te slobozesc!” „Nici o putere, n-ai avea” – I-a zis Iisus – „asupra Mea, Dacă ea nu ți-ar fi fost dată, De sus, de către al Meu Tată. Cel care-n mâna ta M-a dat, A săvârșit un greu păcat!” De-atunci, Pilat, necontenit, Cătă un mijloc potrivit Să Îi dea drumul. Nu voiau, Însă, Iudeii, și-i strigau: „Dacă-i dai drumul, omului Acestuia, Cezarului, Nu-i ești prieten! Orișicine Se face împărat, pe sine, Nu este al Cezarului Prieten, ci dușmanul lui!” Când auzi Pilat, ce-au spus, L-a scos afară, pe Iisus, Și-n jilțul de judecător, S-a așezat, tremurător, În locul care s-a numit, Atunci, cu „Pietre pardosit” – Care, „Gabata”, se numește, De-i tălmăcit în evreiește. Era în ziua Pregătirii De Paște; după mersul firii, Era ceasul al șaselea. Către mulțimea ce ședea În fața lui, privea Pilat. „Iată-l pe-al vostru Împărat!” A zis, apoi, către Iudei. „Să-L răstignești!”– strigară ei. „Voi vreți, pe-al vostru Împărat, Să-L răstignesc?” – zise Pilat. Preoții mari spuseră: „Dar, Împărat, numai pe Cezar, Noi îl avem!” Atunci, Pilat, În a lor mână, L-a lăsat, Iar ei, îndată, s-au grăbit Să-L ducă spre-a fi răstignit. Iisus, cu crucea-I, a suit Pe-al „Căpățânii” deal – numit „Golgota”, în vorbirea lor, Aceea a Iudeilor. Acolo-a fost crucificat; Alăturea, I-au ridicat Și doi tâlhari. În mijloc pus – Între tâlhari – a fost Iisus. Pilat puse o însemnare, Pe crucea lui Iisus, pe care, Scrisese: „Iisus, Împărat, Peste Iudei”. Mulți au urcat, Pe deal – fiind lângă cetate, Crucile-acelea, ridicate – Și au văzut că-n evreiește, În latinește și grecește, Pe crucea lui Iisus, s-a scris. Atunci, preoții mari au zis, Nemulțumiți, către Pilat: „De ce ai scris tu, „Împărat, Peste Iudei”? Nu-i bine scris! Ci tu scrie căci El a zis Că „Eu sunt marele-mpărat, Peste Iudei, încoronat”.” „Ceea ce-am scris, rămâne scris!”, Iudeilor, Pilat le-a zis. După ce fost-a răstignit Iisus, ostași-au împărțit Hainele Sale, fiecare Luând a patra parte, care – De drept – pe un soldat, venea. Cămașa-I, pentru că n-avea Nici urmă de vreo cusătură – Fiindcă dintr-o țesătură Întreagă era ea, de sus Și până jos – ostași-au spus: „Păcat e să o sfâșiem. Haideți, mai bine, să punem Sorții s-aleagă între noi, Cui să-i rămână ea, apoi.” În acest fel, s-a împlinit Scriptura care-a glăsuit: „Și-au împărțit hainele Mele – Cămașa a rămas, din ele, Și-au pus sorții să-l hotărască, Pe cel care-o s-o dobândească”. În deal, la crucea lui Iisus, Dintre femei, doar trei s-au dus: Maria – mama Domnului – Cu sora ei – soția lui Clopa – chemată tot Maria, Precum și cealaltă Maria – Zisă și Magdalina. Când, Iisus Își văzu mama stând Cu ucenicul Său iubit, La poala crucii, i-a vorbit: „Femeie, iată fiul tău!”, Iar către ucenicul Său, A zis: „Iat-o pe mama ta!”, Iar ucenicul acesta O și luă, din acel ceas, La el, unde a și rămas. Iisus – știind că s-a sfârșit Totul, dar trebuie-mplinit Ce-a zis Scriptura – a strigat: „Mi-e sete!” Grabnic, au luat Ostași-un băț – un ram adus, Dintr-un isop – și-n el, au pus, Iute-un burete, înmuiat Bine-n oțet, din vasu-aflat Acolo, pentru-așa ceva. A-nălțat bățul cineva, La gura lui Iisus, iar El, Când a gustat oțetu-acel, Strigă: „Acum, totu-i sfârșit!”, A plecat capul și-a murit.

Ioan 19:1-30 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Atunci Pilát l-a luat pe Isus și l-a dat să fie biciuit. Soldații au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap și l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; apoi veneau la el și spuneau: „Bucură‑te, regele iudeilor!”. Și-i dădeau palme. Pilát a ieșit din nou și le-a zis: „Iată, vi-l aduc afară ca să știți că nu găsesc în el nicio vină!”. Așadar, Isus a ieșit afară purtând coroana de spini și haina de purpură. Iar Pilát le-a zis: „Iată omul!”. Când l-au văzut, arhiereii și servitorii au strigat: „Răstignește-l! Răstignește-l!”. Pilát le-a zis: „Luați-l voi și răstigniți-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!”. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege și după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”. Când a auzit Pilát cuvintele acestea, s-a înspăimântat și mai mult. A intrat iarăși în pretoriu și i-a zis: „De unde ești tu?”. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Atunci Pilát i-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că eu am putere să te eliberez și am putere să te răstignesc?”. Isus i-a răspuns: „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în [mâinile] tale are un păcat mai mare”. De aceea, Pilát căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând: „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu ești prietenul Cezárului. Oricine se face pe sine rege se împotrivește Cezárului”. Când a auzit Pilát cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară și s‑a așezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos”, iar în ebraică, „Gabbata”. Era ziua Pregătirii Paștelui, pe la ceasul al șaselea. Și le-a spus iudeilor: „Iată-l pe regele vostru!”. Atunci ei au strigat: „Ia-l, ia-l, răstignește-l!”. Pilát le-a spus: „Să-l răstignesc pe regele vostru?”. Arhiereii au răspuns: „Nu avem alt rege decât pe Cézar”. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Așadar, l-au luat pe Isus. Purtându-și singur crucea, a ieșit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Gólgota”, unde l-au răstignit pe el și împreună cu el alți doi, de o parte și de alta, iar Isus în mijloc. Pilát a scris și o inscripție și a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarinéanul, regele iudeilor”. Mulți dintre iudei au citit această inscripție, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate și era scris în ebraică, latină și greacă. Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilát: „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”. Pilát a răspuns: „Ce-am scris, am scris”. După ce soldații l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui și au făcut patru părți, fiecărui soldat o parte, și tunica. Însă tunica era fără cusătură, țesută dintr-o bucată, de sus [până jos]; așadar, au zis unii către alții: „Să nu o rupem, ci să tragem la sorți pentru ea, a cui să fie!”. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: „Au împărțit între ei hainele mele și pentru tunica mea au aruncat zaruri”. Soldații au făcut acestea. Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus și sora mamei lui, Maria a lui Cleópa, și Maria Magdaléna. Așadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”. Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!”. Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el. După aceasta, văzând Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. Era acolo un vas plin cu oțet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oțet și i l-au apropiat de gură. După ce a luat oțetul, Isus a spus: „S-a împlinit”. Și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

Ioan 19:1-30 Noua Traducere Românească (NTR)

Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L biciuiască. Soldații au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap și L-au îmbrăcat într-o mantie vișinie. Ei veneau la El și-I ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. Și-I dădeau palme. Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: ‒ Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. Isus a ieșit, deci, afară, purtând coroana de spini și mantia vișinie. Pilat le-a zis: ‒ Iată Omul! Când L-au văzut, conducătorii preoților și gărzile au strigat: ‒ Răstignește-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: ‒ Luați-L voi și răstigniți-L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. Iudeii i-au răspuns: ‒ Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s-a temut și mai tare. A intrat din nou în pretoriu și L-a întrebat pe Isus: ‒ De unde ești? Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Atunci Pilat I-a zis: ‒ Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc? Isus i-a răspuns: ‒ N-ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat. De atunci Pilat încerca să-L elibereze, însă iudeii strigau, zicând: ‒ Dacă-L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în ebraică, Gabbatha . Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a zis iudeilor: ‒ Iată-L pe Împăratul vostru! Ei au strigat: ‒ Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat i-a întrebat: ‒ Să-L răstignesc pe Împăratul vostru? Conducătorii preoților au răspuns: ‒ Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar. Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus, iar El, ducându-Și crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“. L-au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într-o parte, iar altul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor“. Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă. Atunci conducătorii preoților iudeilor i-au zis lui Pilat: ‒ Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“. Pilat a răspuns: ‒ Ce-am scris, am scris! Când soldații L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat și cămașa. Aceasta nu avea nicio cusătură, fiind țesută dintr-o singură bucată de sus până jos. Atunci și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“. Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri. Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena. Când a văzut-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând lângă ea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“. Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. După aceea, Isus, Care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“. Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet de vin și I l-au dus la gură. Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a sfârșit!“. Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.

Ioan 19:1-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Atunci, Pilat a luat pe Isus și a pus să-L bată. Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-I dădeau palme. Pilat a ieșit iarăși afară și a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El.” Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat. Când L-au zărit, preoții cei mai de seamă și aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luați-L voi și răstigniți-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.” Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. A intrat iarăși în odaia de judecată și a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ți dau drumul!” „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.” Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește, „Gabata”. Era ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?”, le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” Atunci, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească. Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”. Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniți alți doi, unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulți din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. Preoții cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. Ostașii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus până jos. Și au zis între ei: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” Iată ce au făcut ostașii. Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, și Maria Magdalena. Când a văzut Isus pe mamă-Sa și, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă. După aceea, Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l-au dus la gură. Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul.