Iona 1:4-17
Iona 1:4-17 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Dar DOMNUL a trimis un vânt tare pe mare și a fost o furtună puternică pe mare, așa încât corabia era gata să fie spartă. Atunci marinarii s-au înspăimântat și a strigat fiecare bărbat către dumnezeul lui și au aruncat în mare încărcăturile care erau în corabie, ca să fie ușurată de ele. Dar Iona a coborât în părțile de jos ale corabiei și s-a culcat și a dormit adânc. Atunci căpitanul a venit la el și i-a spus: Ce faci somnorosule? Ridică-te, cheamă pe Dumnezeul tău, poate că Dumnezeu se va gândi la noi, ca să nu pierim! Și au spus fiecare unul către altul: Veniți și să aruncăm sorți, ca să știm din cauza cui este asupra noastră acest rău. Astfel ei au aruncat sorți și sorțul a căzut pe Iona. Atunci i-au spus: Spune-ne, te rugăm, din cauza cui este acest rău asupra noastră? Care este ocupația ta? Și de unde vii tu? Care este țara ta? Și din ce popor ești tu? Și el le-a spus: Eu sunt evreu; și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerului, care a făcut marea și uscatul. Atunci oamenii au fost grozav de înspăimântați și i-au spus: De ce ai făcut aceasta? Pentru că bărbații au știut că el fugea departe de fața DOMNULUI, pentru că le spusese. Atunci i-au spus: Ce să îți facem, ca marea să se liniștească față de noi? Pentru că marea se înfuria și era furtunoasă. Și el le-a spus: Luați-mă și aruncați-mă în mare; astfel marea se va liniști față de voi, pentru că știu că din cauza mea această mare furtună este asupra voastră. Totuși oamenii au vâslit din greu ca să aducă corabia la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se înfuria și era furtunoasă împotriva lor. De aceea au strigat către DOMNUL și au spus: Te implorăm, DOAMNE, te implorăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om și nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Pentru că tu, DOAMNE, ai făcut cum ai dorit. Astfel au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, și furia mării a încetat. Atunci oamenii s-au temut de DOMNUL grozav de tare și au oferit un sacrificiu DOMNULUI și au făcut promisiuni. Și DOMNUL pregătise un pește mare care să înghită pe Iona. Și Iona a fost în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.
Iona 1:4-17 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Dar DOMNUL a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și s‑a stârnit o furtună atât de cumplită, încât corabia amenința să se sfărâme. Corăbierii s‑au înspăimântat, au strigat, fiecare, la dumnezeul lui și au aruncat în mare încărcătura corabiei, ca s‑o facă mai ușoară. Între timp, Iona coborâse în fundul corabiei, se culcase și dormea dus. Căpitanul corabiei s‑a apropiat de el și i‑a zis: „De ce dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va lua aminte la noi și nu vom pieri!” Apoi au zis unul către altul: „Haideți să tragem la sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. Atunci, ei i‑au zis: „Spune‑ne: Cum de a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?” El le‑a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!” Pe oamenii aceia i‑a apucat o mare frică și i‑au zis: „De ce ai făcut una ca asta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața DOMNULUI, pentru că le spusese el. Ei i‑au zis: „Ce să‑ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era tot mai înfuriată. El le‑a răspuns: „Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, și marea se va potoli față de voi! Căci știu că din vina mea a venit peste voi această mare furtună!” Corăbierii tot vâsleau ca să se întoarcă la țărm, dar nu puteau, pentru că marea se învolbura și mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către DOMNUL și au zis: „DOAMNE, nu ne lăsa să pierim din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, DOAMNE, ai făcut după cum Ți‑a fost voia!” Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au azvârlit în mare; și furia mării s‑a potolit. Pe oamenii aceia i‑a apucat o mare frică de DOMNUL și I‑au adus DOMNULUI o jertfă și I‑au făcut juruințe. DOMNUL a trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.
Iona 1:4-17 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus. Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „De ce dormi? Scoală-te și cheamă-L pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi și nu vom pieri!” Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?” El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul.” Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună.” Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei.” Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și I-au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.
Iona 1:4-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dar pe acea mare, Iahve a provocat o furtună de vânt care sufla cu o mare intensitate. Astfel, corabia risca să fie distrusă. De frica naufragiului, fiecare dintre marinari a strigat, invocând ajutorul zeului lui. În același timp, ei au aruncat în mare uneltele din corabie, pentru a o face mai ușoară. Iona coborâse în cala corăbiei, unde se culcase și adormise profund. Comandantul ambarcațiunii s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum îți permiți să dormi?! Scoală-te și strigă invocând ajutorul Dumnezeului tău! Poate că El Se va gândi la noi (să ne salveze); și astfel nu vom muri!” Apoi marinarii au zis: „Haideți să tragem la sorți, ca să aflăm cine (dintre noi) este responsabil pentru venirea acestui dezastru împotriva noastră!” Iar tragerea lor la sorți a arătat că Iona era acela! Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din cauza cui a venit peste noi această calamitate? Care este meseria și proveniența ta? Din ce țară vi și care este poporul de care aparții?” El le-a răspuns: „Sunt evreu. Dumnezeul față de care am reverență, se numește Iahve. El este Acela care a făcut cerul, marea și pământul uscat!” După ce au înțeles de la Iona că fugea de fața lui Iahve, acei bărbați au fost foarte speriați; și l-au întrebat: „De ce ai făcut acest lucru?” În acest timp, marea era din ce în ce mai agitată. Ei i-au pus o altă întrebare, zicând: „Ce să îți facem pentru ca marea să se liniștească față de noi?” El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare. Și astfel, ea nu va mai fi împotriva voastră. Eu sunt conștient că din cauza mea a venit această mare furtună împotriva voastră!” Acei bărbați vâsleau încercând să se întoarcă la mal; dar nu reușeau să avanseze în direcția dorită, pentru că marea era tot mai agitată și nu le permitea acest lucru. Atunci ei s-au adresat lui Iahve, strigând: „Doamne, nu ne lăsa să murim din cauza acestui bărbat! Și să nu ne faci responsabili de moartea acestui om; pentru că, Tu, Doamne, faci ce vrei!” După ce au zis aceste cuvinte, l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Imediat, ea s-a liniștit și nu i-a mai amenințat. Atunci acei bărbați au avut o mare frică de Iahve. I-au oferit un sacrificiu și au făcut jurăminte. Iahve a trimis un pește mare să îl înghită pe Iona; și el a stat astfel în stomacul peștelui trei zile și trei nopți.
Iona 1:4-17 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită. Corăbierii s-au temut Și-altă scăpare n-au văzut, Decât să-l strige fiecare Pe dumnezeul ce îl are. Apoi, în mare-au aruncat Uneltele și-au ușurat Corabia, cât au putut. Cât timp aceștia s-au bătut Cu uraganu-nfuriat, Iona dormea, fiind culcat În cală, legănat de vise. Cârmaciul îl găsi și-i zise Cu glasul tremurând de teamă: „Degrabă, scoală-te și cheamă Și tu pe Dumnezeul tău Căci poate El, din locul Său, De noi se-ndură și din ape, Cu viață, are să ne scape!” S-au străduit și au făcut Tot ce-au gândit și au crezut Că este bine, iar apoi, „Să îl aleagă, dintre noi, Sorții, pe cel ce-i cel vinovat!” – Ziseră când seama și-au dat Că în zadar li-e truda toată, Căci multă vreme n-au să poată, Pe ape, vasul să și-l țină. Au tras la sorți și-ntreaga vină Pentru furtună, a căzut Pe Iona. „Vai! Ce ne-ai făcut?”– Înspăimântați l-au întrebat. „Ne spune, încotro-ai plecat? De unde vii? Ce-ai făptuit De-astă urgie ne-a lovit?” – Curioși, au vrut cu toți să știe. „Dar ce ești tu, de meserie? Care îți este țara, oare? Din ce neam ești, între popoare?” Iona răspunse: „Sunt Evreu. Mă tem de Domnul Dumnezeu, Făuritorul cerului, Al mării și-al pământului!” Mai tare s-au înspăimântat Oameni-acei, și-au întrebat: „De ce-ai făcut în acest fel?” – Căci ei aflaseră că el, Din fața Domnului, fugea – „Acuma dar, ce am putea Să facem să se potolească Marea, să nu ne înghițească?” Iona a zis: „Să mă luați, Și-n mare să mă aruncați, Căci se va potoli apoi – O să vedeți – față de voi, Pentru că din a mea pricină Sunteți loviți, fără vreo vină.” Corăbieri-acei vâsleau Din răsputeri, dar nu puteau Să se îndrepte spre uscat, Căci uraganu-nfuriat Mai tare li-e era-mpotrivă Mai mult ducându-i în derivă. Atunci, spre Domnu-și ridicară Privirile și Îi strigară: „Doamne! Să nu ne prăpădești Pentru-acest om! Să ne păzești De apăsarea de păcat A sângelui nevinovat! Căci Tu doar, dintre dumnezei, Ești singur care faci ce vrei!” Apoi, pe Iona l-au luat Și peste bord l-au aruncat, Iar marea, cum l-a înghițit, Îndată s-a și potolit. Corăbierii s-au temut De Domnul – după ce-au văzut Toate acestea – mult mai tare, Și Îi făcură fiecare, Acolo, câte-o juruință, Cum au crezut de cuviință. Apoi, o jertfă au adus Spre-al îmbuna pe Cel de Sus. Un pește mare-a pregătit Domnul, care l-a înghițit Pe Iona, când l-au aruncat În mare și trei zile-a stat – În bezna cea de nepătruns Din burta peștelui – ascuns.
Iona 1:4-17 Noua Traducere Românească (NTR)
DOMNUL, însă, a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și, astfel, s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme. Marinarii s-au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona, însă, coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc. Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri“. Apoi fiecare i-a zis semenului său: „Haideți să tragem la sorți, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta“. Ei au tras la sorți, iar sorțul a căzut pe Iona. Atunci ei l-au întrebat: ‒ Spune-ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești? El le-a răspuns: ‒ Sunt evreu și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul! Bărbații aceia s-au temut foarte tare și l-au întrebat: ‒ Ce-ai făcut? (Ei aflaseră că fugea de fața DOMNULUI, întrucât le spusese el acest lucru.) Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși: ‒ Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi? El le-a răspuns: ‒ Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică! Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. Atunci au strigat către DOMNUL și au zis: „O, DOAMNE, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, DOAMNE, ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“. Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, iar marea și-a potolit furia. Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de DOMNUL. Ei I-au adus DOMNULUI o jertfă și au făcut jurăminte. DOMNUL a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.
Iona 1:4-17 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus. Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!” Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?” El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!” Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!” Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!” Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.