Leviticul 4:1-12 - Compare All Versions

Împărtășește

Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Vorbește copiilor lui Israel, zicând: Dacă un suflet va păcătui din ignoranță împotriva oricăreia dintre poruncile DOMNULUI, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute, și va lucra împotriva oricăreia dintre ele; Dacă preotul, care este uns păcătuiește conform cu păcatul poporului, atunci el să aducă DOMNULUI pentru păcatul său, pe care l-a păcătuit, un taur tânăr, fără cusur, DOMNULUI, ca ofrandă pentru păcat. Și să aducă taurul la ușa tabernacolului întâlnirii înaintea DOMNULUI; și să își pună mâna pe capul taurului și să înjunghie taurul înaintea DOMNULUI. Și preotul, care este uns, să ia din sângele taurului și să îl aducă la tabernacolul întâlnirii; Și preotul să își înmoaie degetul în sânge și să stropească din sângele taurului de șapte ori înaintea DOMNULUI, înaintea perdelei sanctuarului. Și preotul să pună din sânge, înaintea DOMNULUI, pe coarnele altarului de tămâie dulce, care este în tabernacolul întâlnirii; și să toarne tot sângele taurului al ofrandei arse la baza altarului, care este la ușa tabernacolului întâlnirii. Și să scoată din el toată grăsimea taurului pentru ofranda pentru păcat; grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care este pe măruntaie. Și cei doi rinichi și grăsimea care este pe ei, care este pe coapse și lobul de pe ficat cu rinichii, pe acestea să le scoată, Precum a fost scoasă din taurul sacrificiului ofrandei de pace; și preotul să le ardă pe altarul ofrandei arse. Și pielea taurului și toată carnea lui, cu capul lui și cu picioarele lui și măruntaiele lui și balega lui, Chiar întregul taur să-l ducă în afara taberei la un loc curat, unde este turnată cenușa, și să îl ardă cu foc, pe lemne; să fie ars acolo unde este turnată cenușa.

DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel: „Vorbește-le fiilor lui Israel astfel: «Dacă păcătuiește cineva din neștiință împotriva vreuneia dintre poruncile DOMNULUI, făcând ceva ce nu se cuvine să facă, dacă păcătuiește preotul aflat în slujbă și, astfel, atrage vina asupra poporului, să-I aducă DOMNULUI pentru păcatul pe care l-a săvârșit un vițel fără cusur, ca jertfă-pentru-păcat. Să aducă vițelul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea DOMNULUI, să-și pună mâna pe capul lui și să-l înjunghie înaintea DOMNULUI. Preotul aflat în slujbă să ia din sângele vițelului, să-l aducă în Cortul Întâlnirii, să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea DOMNULUI, în fața catapetesmei Sfântului Lăcaș. Apoi, preotul să pună o parte din sânge pe coarnele altarului pentru tămâia înmiresmată, care este înaintea DOMNULUI în Cortul Întâlnirii, iar tot sângele rămas de la vițel să-l verse la temelia altarului pentru arderea-de-tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. Vițelului adus ca jertfă-pentru-păcat să-i ia toată grăsimea, și anume grăsimea din jurul măruntaielor și toată grăsimea de pe măruntaie, cei doi rinichi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și prapurul de pe ficat, pe care-l va desprinde de lângă rinichi. Preotul să le ia așa cum se iau de la taurul adus ca jertfă-de-pace și să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. Dar pielea vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui, adică tot ce a mai rămas din vițel, să le scoată în afara taberei, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să le ardă cu lemne pe foc; să fie arse unde se aruncă cenușa.

Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le: «Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, și anume: Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea și prin aceasta a adus vina asupra poporului, să-I aducă Domnului un vițel fără cusur, ca jertfă de ispășire pentru păcatul pe care l-a făcut. Să aducă vițelul la ușa Cortului Întâlnirii, înaintea Domnului, să-și pună mâna pe capul vițelului și să-l înjunghie înaintea Domnului. Preotul care a primit ungerea să ia din sângele vițelului și să-l aducă în Cortul Întâlnirii, să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru a Sfântului Locaș. Apoi preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în Cortul Întâlnirii, iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ușa Cortului Întâlnirii. Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire, și anume grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele, cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părți cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire și să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. Dar pielea vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui, adică tot vițelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să le ardă cu lemne pe foc; să fie arse pe grămada de cenușă.

Iahve i-a zis lui Moise: „Spune-le israelienilor: «Când va păcătui cineva fără să vrea împotriva vreunei porunci a lui Iahve, făcând fapte care nu trebuie făcute, dacă acela care păcătuiește este chiar preotul care a fost consacrat prin ungere pentru practicarea acestei slujbe, el va aduce astfel vină peste popor. Atunci trebuie să aducă lui Iahve pentru păcatul comis un vițel din cireada lui. Acesta să fie fără defect. Să îl ofere ca sacrificiu pentru păcat. Să aducă vițelul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Iahve; apoi să își pună mâna pe capul vițelului care trebuie să fie înjunghiat acolo, înaintea lui Iahve. Preotul care a fost consacrat în slujbă prin ungerea cu ulei, să ia din sângele vițelului și să îl aducă în Cortul Întâlnirii. Acolo să își pună degetul în sânge. Apoi să stropească de șapte ori cu acel sânge înaintea lui Iahve, în fața draperiei separatoare a Tabernacolului. Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pe care se arde tămâie, existent în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Iahve. Să verse restul sângelui vițelului la baza altarului arderilor integrale care este pus la intrarea în Cortul Întâlnirii. Apoi să ia toată grăsimea vițelului adus ca sacrificiu pentru păcat. Este vorba despre grăsimea de pe organele interne împreună cu cea din jurul lor. Va adăuga atât cei doi rinichi împreună cu grăsimea de pe ei și care există în zona șoldurilor, cât și membrana ficatului, care trebuie desprinsă odată cu rinichii. Preotul să ia aceste părți (ale animalului) exact cum se procedează în cazul boului adus ca sacrificiu de pace; și să le ardă pe altarul pentru arderi integrale. Dar pielea vițelului, toată carnea lui, capul, picioarele, organele internele și intestinele care conțin excremente, adică ce a rămas din vițel, să le ducă într-un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenușa; și să le ardă într-un foc făcut cu lemne. Deci ele vor fi arse în zona în care se aruncă cenușa.

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Copiilor lui Israel, Ai să le spui în acest fel: „Atunci când întâmpla-se-va, Păcat să facă cineva, Călcând, fără de voia lui – Cumva – porunca Domnului, Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri ce nu sunt de făcut, Iată ce trebuie-mplinit: Când preotu-a păcătuit – Deci tocmai cel care avea Făcută-asuprăi ungerea – Și astfel, vina s-a întins Încât – de ea – a fost cuprins Întreg poporul, să se ducă Și Domnului să Îi aducă Apoi, ca jertfă, un vițel. Fără cusur, să fie el, Pentru că este-a lui menire Drept jertfă pentru ispășire, Ce trebuie-a fi dăruită Pentru greșeala săvârșită. Luat va fi vițelu-acel Și dus la Domnul fi-va el. Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Preotul – care-a căpătat Ungerea sfântă-a Domnului – Va merge, cu sângele lui, În cortul întâlnirii. El, În sângele-acelui vițel, Să-și vâre-apoi, degetul lui, Stropind ‘naintea Domnului – În față la perdeaua care, Locașul sfânt, în el, o are – De șapte ori, și să ajungă Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului. Să-i ia apoi, vițelului – Drept jertfă pentru ispășire – Grăsimea, cum v-am dat de știre Că trebuiește procedat. Deci iată ce va fi luat: Grăsimea de pe măruntaie; Apoi trebuie să se taie Grăsimea ce ține de ele – De măruntaiele acele – Cei doi rărunchi, grăsimea lor, Apoi grăsimea coapselor Și prapurul de pe ficat. El trebuie a fi luat Cu totul, căci va fi desprins De la rărunchi, unde e prins. Deci părțile acestea, toate, De preot, trebuiesc luate, Căci el le va lua în felul În care e luat vițelul Adus – precum v-am dat de știre – Ca jertfă pentru mulțumire. Părțile-acelea așadar, Arse-au să fie, pe altar. Pielea, capul berbecului, Picioarele și carnea lui, Cu măruntaiele lui toate Și balega, vor fi luate – Deci tot ce-a mai rămas din el, Adică din vițelu-acel – Și duse fi-vor, într-un loc, Unde-au să fie arse-n foc. Din tabără, veți scoate dar, Toate aceste resturi, iar Locul unde le-ați aruncat Trebuie-a fi un loc curat.”

Domnul i-a vorbit lui Moise: „Vorbește fiilor lui Israél: «Când va păcătui cineva din neștiință împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului și va face ceea ce nu se cuvine călcând vreuna dintre ele, dacă a păcătuit preotul, care a primit ungerea aducând vina asupra poporului, să aducă Domnului, pentru păcatul său pe care l-a săvârșit, un vițel fără cusur ca jertfă pentru păcat! Să aducă vițelul la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-și pună mâna pe capul vițelului și să-l înjunghie înaintea Domnului! Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele vițelului și să-l aducă la cortul întâlnirii! Să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească cu sânge de șapte ori înaintea Domnului spre perdeaua sanctuarului! Apoi preotul să pună din sânge pe coarnele altarului pentru tămâia plăcut mirositoare care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii; iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la ușa cortului întâlnirii. Să ia toată grăsimea vițelului jertfei pentru păcat: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea de pe ele, cei doi rinichi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor, cum se iau de la boul jertfei de împăcare. Preotul să le ardă pe altarul pentru arderile de tot! Pielea vițelului, toată carnea lui, capul, picioarele, măruntaiele și excrementele lui, tot vițelul să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat unde se varsă cenușa, și să-l ardă pe lemnele care sunt pe foc; să fie ars pe locul unde se varsă cenușa!

DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile DOMNULUI, care nu trebuie încălcate, și încalcă una dintre ele, dacă cel ce păcătuiește este preotul care a primit ungerea, aducând astfel vină asupra poporului, va trebui să-I aducă DOMNULUI, pentru păcatul comis, un taur fără cusur din cireada sa, ca jertfă pentru păcat. Să aducă taurul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea DOMNULUI, să-și pună mâna pe capul taurului, și taurul să fie înjunghiat acolo, înaintea DOMNULUI. Preotul care a primit ungerea să ia din sângele taurului, să-l aducă în Cortul Întâlnirii, să-și pună degetul în sânge și să-l stropească de șapte ori înaintea DOMNULUI, înaintea draperiei despărțitoare a Lăcașului. Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului tămâierii, care este în Cortul Întâlnirii, înaintea DOMNULUI, iar restul sângelui taurului să-l verse la baza altarului arderilor-de-tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. Apoi să ia toată grăsimea taurului adus ca jertfă pentru păcat – și anume grăsimea de pe măruntaie și grăsimea din jurul măruntaielor – cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și membrana ficatului, care trebuie desprinsă odată cu rinichii. Preotul să ia aceste părți, așa cum sunt luate de la animalul adus ca jertfă de pace, și să le ardă pe altarul arderilor-de-tot. Dar pielea taurului, toată carnea lui, capul, picioarele, măruntaiele și balega, adică ce a rămas din taur, să le ducă într-un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenușa de la grăsime, și să le ardă într-un foc făcut din lemne. Trebuie să fie arse acolo unde se aruncă cenușă.

Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune: ‘Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, și anume: Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea și, prin aceasta, a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un vițel fără cusur, ca jertfă de ispășire pentru păcatul pe care l-a făcut. Să aducă vițelul la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-și pună mâna pe capul vițelului și să-l înjunghie înaintea Domnului. Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele vițelului și să-l aducă în cortul întâlnirii, să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru a Sfântului Locaș. Apoi, preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii, iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ușa cortului întâlnirii. Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire, și anume grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele, cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părți, cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire, și să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. Dar pielea vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui, adică tot vițelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să le ardă cu lemne pe foc; să fie arse pe grămada de cenușă.