Marcu 15:1-47

Partajează

Marcu 15:1-47 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și îndată, dimineața, preoții de seamă au ținut sfat cu bătrânii și cu scribii și cu întregul consiliu și l-au legat pe Isus și l-au dus și l-au predat lui Pilat. Și Pilat l-a întrebat: Ești tu Împăratul iudeilor? Și, răspunzând, i-a zis: Tu spui. Și preoții de seamă l-au acuzat de multe lucruri; dar el nu a răspuns nimic. Și Pilat l-a întrebat din nou, spunând: Nu răspunzi nimic? Iată, câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta. Dar Isus, tot nu a răspuns nimic; așa că Pilat se minuna. Și la acea sărbătoare le elibera un prizonier, pe oricare îl doreau. Și era unul numit Baraba, legat cu cei care făcuseră insurecție cu el, care au comis crimă în insurecția aceea. Și mulțimea, strigând tare, a început să îl implore să facă cum le-a făcut totdeauna. Dar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe Împăratul iudeilor? Fiindcă știa că preoții de seamă îl predaseră din cauza invidiei. Dar preoții de seamă au întărâtat oamenii, ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Și Pilat a răspuns din nou și le-a zis: Ce voiți atunci să îi fac celui pe care îl numiți Împăratul iudeilor? Iar ei au strigat din nou: Crucifică-l! Atunci Pilat le-a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar au strigat și mai tare: Crucifică-l. Și Pilat, voind să mulțumească poporul, le-a eliberat pe Baraba și l-a predat pe Isus, după ce l-a biciuit, să fie crucificat. Și soldații l-au dus în sala numită Pretoriu și au adunat întreaga ceată. Și l-au îmbrăcat cu purpură și au împletit o coroană din spini și i-au pus-o pe cap. Și au început să îl salute: Bucură-te, Împărat al iudeilor! Și îl băteau peste cap cu o trestie și îl scuipau; și, plecându-și genunchii, i se închinau. Și după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de purpură și l-au îmbrăcat cu hainele lui; și l-au dus afară ca să îl crucifice. Și au constrâns pe unul Simon, un cirenean care trecea pe acolo, venind de la câmp, tatăl lui Alexandru și Rufus, ca să îi poarte crucea. Și l-au adus la locul Golgota, care fiind tradus este: Locul Căpățânii. Și i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar nu a primit. Și după ce l-au crucificat, și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți peste ele, ce să ia fiecare. Și era ora a treia și l-au crucificat. Și inscripția acuzației sale a fost scrisă deasupra: ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Și cu el au crucificat pe doi tâlhari; unul la dreapta și celălalt la stânga lui. Și s-a împlinit scriptura care spune: Și a fost numărat cu călcătorii de lege. Și cei ce treceau pe acolo îl defăimau, clătinându-și capetele și spunând: Aha, tu care distrugi templul și în trei zile îl zidești, Salvează-te pe tine însuți și coboară de pe cruce! La fel și preoții de seamă, batjocorind, spuneau între ei împreună cu scribii: Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva; Să coboare acum de pe cruce Cristos, Împăratul lui Israel, ca să vedem și să credem. Și cei care erau crucificați cu el îl ocărau. Și când a venit ora șase, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ora nouă. Și la ora nouă Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eloi, Eloi, lama sabactani? Care fiind tradus este: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Și unii dintre cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Iată, cheamă pe Ilie. Și unul a alergat și a umplut un burete cu oțet și l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea, spunând: Lăsați-l; să vedem dacă va veni Ilie să îl ia jos. Și Isus a strigat cu voce tare și și-a dat duhul. Și perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos. Și centurionul care stătea înaintea lui în picioare, văzând că astfel a strigat și și-a dat duhul, a spus: Cu adevărat, acest om era Fiul lui Dumnezeu. Iar acolo erau și femei privind de departe, printre care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel mic și al lui Iose și Salome; (Care de asemenea, când era el în Galileea, îl urmau și îl serveau); și multe alte femei care s-au urcat cu el la Ierusalim. Și acum, făcându-se seară pentru că era pregătirea, care este ziua dinaintea sabatului, Iosif din Arimateea, un consilier demn de cinste care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, a venit și a intrat cutezător la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Și Pilat s-a minunat că era deja mort; și chemând centurionul, l-a întrebat dacă era mort de ceva timp. Și când a aflat aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. Și a cumpărat in subțire și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt care era tăiat într-o stâncă și a rostogolit o piatră peste ușa mormântului. Și Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, priveau unde era pus.

Marcu 15:1-47 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Și îndată, dimineața, după ce au ținut sfat, preoții de seamă, împreună cu bătrânii, cărturarii și tot Sinedriul, L‑au legat pe Isus, L‑au dus și L‑au dat în mâinile lui Pilat. Pilat L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.” Preoții de seamă Îl învinuiau de multe. Pilat L‑a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite câte învinuiri îți aduc ei!” Dar Isus n‑a mai dat niciun răspuns, așa că Pilat era uimit. La fiecare sărbătoare, Pilat le elibera un întemnițat pe care‑l cereau ei. În temniță era unul numit Barabba, închis împreună cu niște răzvrătiți care săvârșiseră un omor în timpul unei răscoale. Mulțimea s‑a suit și a început să‑i ceară lui Pilat să le facă potrivit obiceiului. Pilat le‑a răspuns: „Vreți să vi‑l eliberez pe regele iudeilor?” Căci știa că din invidie Îl dăduseră preoții de seamă în mâna lui. Dar aceștia au ațâțat mulțimea ca mai degrabă să‑l elibereze pe Barabba. Pilat a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Atunci, ce vreți să fac cu cel pe care‑l numiți regele iudeilor?” Iar ei au strigat din nou: „Răstignește‑l!” „Dar ce rău a făcut?”, le‑a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește‑l!” Pilat, vrând să facă pe placul mulțimii, l‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască, L‑a dat să fie răstignit. Soldații L‑au adus pe Isus în palat, adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta. L‑au îmbrăcat într‑o haină purpurie, au împletit o cunună de spini și I‑au pus‑o pe cap. Apoi au început să‑L salute și să‑I zică: „Plecăciune, rege al iudeilor!” Și‑L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. După ce și‑au bătut joc de El, L‑au dezbrăcat de haina purpurie, L‑au îmbrăcat în hainele Lui și L‑au dus afară ca să‑L răstignească. L‑au silit pe un trecător care venea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să poarte crucea lui Isus. Și L‑au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă: „Locul Căpățânii”. I‑au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l‑a luat. După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui și au tras la sorți pentru ele , ca să știe cine ce să ia. Era ceasul al treilea când L‑au răstignit. Deasupra Lui Îi era scrisă vina: „Regele iudeilor”. Împreună cu El au răstignit și doi tâlhari, unul la dreapta, și altul la stânga Lui. [Astfel s‑a împlinit scriptura care zice: A fost pus în numărul celor fără de lege. ] Trecătorii rosteau blasfemii împotriva Lui, clătinau din cap și ziceau: „Huo! Tu, care dărâmi Templul și‑l zidești în trei zile, izbăvește‑te pe tine coborând de pe cruce!” Tot astfel și preoții de seamă, împreună cu cărturarii, Îl luau în râs și ziceau unii către alții: „Pe alții i‑a izbăvit, pe sine nu se poate izbăvi! Hristos, Regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Chiar și cei răstigniți împreună cu El își băteau joc de El. La ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric în toată țara, până la ceasul al nouălea. Și la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „ Eloí , Eloí, lemá sabahtáni? ”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?” Unii dintre cei ce erau de față, când L‑au auzit, au zis: „Iată că îl cheamă pe Ilie!” Și unul dintre ei a alergat și a umplut un burete cu oțet , apoi l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să bea , zicând: „Lăsați, să vedem dacă va veni Ilie să‑l dea jos de pe cruce!” Dar Isus a scos un strigăt puternic și Și‑a dat duhul. Atunci catapeteasma Templului s‑a despicat în două, de sus până jos. Văzând cum Și‑a dat duhul, centurionul care stătea în fața lui Isus a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și niște femei care priveau de la depărtare. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic și a lui Iosif, și Salome, care Îl urmau și Îi slujeau de când era El în Galileea; și multe altele care se suiseră împreună cu El la Ierusalim. Când s‑a înserat, fiindcă era ziua pregătirii, adică ajunul sabatului, a venit Iosif din Arimateea, un membru de vază al Sinedriului, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să intre la Pilat și să‑i ceară trupul lui Isus. Pilat s‑a mirat că murise așa de curând. L‑a chemat pe centurion și l‑a întrebat dacă a murit de mult. După ce s‑a încredințat de la centurion, i‑a dat lui Iosif trupul. Și [Iosif] a cumpărat un giulgiu, a coborât trupul de pe cruce, l‑a înfășurat în giulgiu și l‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde‑L puneau.

Marcu 15:1-47 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Dimineața, preoții cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii și tot Soborul. După ce L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat în mâinile lui Pilat. Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. Preoții cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care l-a mirat pe Pilat. La fiecare praznic al Paștelui Pilat le slobozea un întemnițat pe care-l cereau ei. În temniță era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarășii lui din pricina unui omor pe care-l săvârșiseră într-o răscoală. Norodul s-a suit și a început să-i ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. Pilat le-a răspuns: „Voiți să vi-L slobod pe Împăratul iudeilor?” Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. Dar preoții cei mai de seamă au ațâțat norodul să-i ceară lui Pilat să li-l sloboadă mai bine pe Baraba. Pilat a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Dar ce voiți să fac cu Acela pe care-L numiți Împăratul iudeilor?” Ei au strigat din nou: „Răstignește-L!” „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește-L!” Pilat a vrut să facă pe placul norodului și li l-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. Ostașii L-au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze și să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. L-au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf. Și L-au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul Căpățânii”. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei trăgând la sorți, ca să știe ce să ia fiecare. Când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor”. Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numărul celor fără de lege.” Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Huo! Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți și coboară-Te de pe cruce!” Tot astfel și preoții cei mai de seamă împreună cu cărturarii își băteau joc de El între ei și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, dar pe Sine Însuși nu Se poate mântui! Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Cei răstigniți împreună cu El de asemenea își băteau joc de El. La ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și în ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eloi , Eloi, lama sabactani?” , care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii dintre cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, îl cheamă pe Ilie!” Și unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!” Dar Isus a scos un strigăt tare și Și-a dat duhul. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos. Sutașul care stătea în fața lui Isus, când a văzut că Și-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și niște femei care priveau de departe – printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic și a lui Iose, și Salome, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și-I slujeau – și multe alte femei care se suiseră împreună cu El la Ierusalim. Când s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al Soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să-i ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise așa de curând; l-a chemat pe sutaș și l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredințat de la sutaș că a murit, i-a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, L-a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pânza de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

Marcu 15:1-47 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În dimineața care a urmat acelei nopți, liderii preoților au organizat un consiliu la care au participat bătrânii poporului, experții în lege(a mozaică) și toți ceilalți care formau Sinedriu. În urma acestui consiliu, L-au legat pe Isus și L-au trimis așa la Pilat. Acesta L-a întrebat pe Isus: „Ești Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da, exact cum spui!” Liderii preoților prezentau multe acuzații împotriva lui Isus. Pilat L-a întrebat: „Vezi câte acuzații au formulat ei împotriva Ta? Nu răspunzi nimic la ele?” Dar Isus nu a mai oferit niciun răspuns, fapt care l-a surprins pe Pilat. Cu ocazia fiecărei sărbători a Paștelor, Pilat obișnuia să grațieze un deținut; iar poporul decidea cine va fi acela. Unul dintre cei închiși se numea Baraba. În complicitate cu alții, el comisese o crimă în timpul unei revolte. Mulțimea de oameni care se adunase, a solicitat lui Pilat să îi facă din nou o ofertă de grațiere. Pilat le-a zis: „Doriți grațierea Regelui iudeilor?” A pus această întrebare înțelegând că, de fapt, liderii preoților i-L predaseră pe Isus pentru că Îl invidiau. Tot ei au determinat mulțimea de oameni să ceară lui Pilat grațierea lui Baraba. Vorbindu-le din nou, Pilat le-a zis: „Atunci ce doriți să fac cu Acela pe care Îl numiți «Regele Iudeilor»?” Ei au strigat din nou: „Crucifică-L!” Pilat i-a întrebat: „Ce rele a făcut?” Ei au răspuns, scandând și mai intens: „Crucifică-L!” Pilat a ales să satisfacă cererea acelei mulțimi de oameni; și astfel a acceptat să Îl grațieze pe Baraba. Iar cu privire la Isus, el a decis să fie crucificat după ce a ordonat să fie bătut cu nuiele. Soldații din subordinea lui Pilat L-au dus pe Isus în curtea fortăreței guvernatorului, unde s-a adunat toată compania lor. Acolo L-au îmbrăcat cu o haină care avea culoarea roșu aprins. Au făcut o coroană împletind spini și I-au pus-o pe cap. Apoi au început să Îi zică: „Salutare, Regele Iudeilor!” În acest timp, Îl loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau și îngenuncheau în fața Lui ca și când I s-ar fi închinat… După ce L-au ridiculizat astfel, L-au dezbrăcat de acea haină roșie. Apoi L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus la locul de execuție prin crucificare. Mergând spre acel loc, au întâlnit un om care se întorcea de la câmp. El a fost obligat să transporte crucea lui Isus până la locul de execuție. Acel om se numea Simon din Cirena și era tatăl lui Alexandru și al lui Ruf. Isus a fost dus la locul numit „Golgota”. Această denumire se traduce prin „Locul Craniului”. Executorii I-au dat lui Isus să bea vin amestecat cu un anestezic făcut din plante; dar El l-a refuzat. După ce L-au crucificat, au tras la sorți pentru ca fiecare să știe ce să ia din hainele Lui. Când L-au crucificat, era ora nouă dimineața. Deasupra Lui I se scrisese motivul condamnării la moarte prin crucificare: „Regele Iudeilor”. Împreună cu Isus fuseseră crucificați încă doi tâlhari – unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. [Astfel s-a întâmplat exact ce prevestise Scriptura care zisese: „El a fost pus între cei păcătoși.”] Cei care treceau prin zonă, Îl ridiculizau dând din cap și zicând: „Aha! Tu ai pretins că dărâmi Templul și că în trei zile îl reconstruiești?! Dacă Te consideri atât de capabil, salvează-Te acum și coboară de pe cruce!” Liderii preoților împreună cu experții legii mozaice Îl ridiculizau și ei, zicând: „Nu este capabil să Se salveze pe El, dar a avut pretenția că «i-a salvat» pe alții! El Se crede Cristos, Regele lui Israel. Dacă este adevărat, să ne demonstreze coborând acum de pe cruce; și vom crede că a spus adevărul!” Chiar și cei crucificați împreună cu El Îl ridiculizau. În a șasea oră a zilei s-a făcut întuneric în toată țara aproximativ trei ore; apoi Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?!”, cuvinte care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai abandonat?!” Cei care asistau la ce se întâmpla, au zis: „Îl strigă pe Ilie.” Unul dintre ei a înmuiat un burete în oțet și I l-a dat lui Isus să bea din vârful unei trestii, zicând: „Să vedem acum dacă va veni Ilie să Îl dea jos de pe cruce!” Dar Isus a scos un sunet de mare intensitate și apoi a murit. Atunci perdeaua din Templu s-a rupt în două bucăți de sus până jos. Când a văzut cum murise Isus, centurionul care condusese execuția, a zis: „Sunt convins acum că acest om era Fiul lui Dumnezeu.” Erau acolo în zonă și niște femei; dar priveau de la distanță la ce se întâmpla. Între cele venite acolo era Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose – și Salome. Acestea merseseră împreună cu Isus prin zona Galileeii și Îl slujiseră. Iar acum, împreună cu ele, veniseră multe alte femei la Ierusalim. Se înserase. A doua zi, evreii făceau pregătiri în vederea respectării Sabatului. În acele circumstanțe, Iosif din Arimateea care era un membru remarcabil al Sinedriului și care aștepta apariția Regatului lui Dumnezeu, a avut curajul să meargă în audiență la Pilat. Acolo el a cerut aprobarea să înmormânteze corpul lui Isus. Pilat a fost surprins să afle că Isus murise atât de repede. A chemat un centurion care i-a confirmat moartea lui Isus. Apoi a fost de acord ca Iosif să ia corpul lui Isus de pe cruce. După ce l-a coborât, l-a înfășurat cu o pânză subțire de in pe care o cumpărase. Apoi l-a băgat într-un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră pe care a pus-o la intrarea în el. Maria Magdalena și Maria – mama lui Iose – au văzut unde a fost pus corpul lui Isus.

Marcu 15:1-47 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Când zorii au îndepărtat Al nopții văl întunecat, Cei mai de seamă din preoți, Cu cărturarii și cu toți Membrii Soborului, veniră, Degrabă, și se sfătuiră. Iisus a fost, apoi, legat Și dat pe mâna lui Pilat. Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus. De multe, fost-a acuzat, De preoți, dar n-a ripostat. „I-auzi pe-acești oameni ce zic? Tu nu ai, de răspuns, nimic?” – L-a întrebat Pilat. Iisus, Nici un cuvânt, însă, n-a spus, Lăsându-l, astfel, pe Pilat, Peste măsură de mirat. Când Paștele se prăznuia, Pilat, mereu, obișnuia, A slobozi noroadelor, Un condamnat, pe voia lor. Atunci, zăcea în închisoare, Un om, numit Baraba, care, Într-o răscoală, a ucis Pe cineva, fiind închis. Gloata ceru, de la Pilat, Ca să îi dea un condamnat, Așa cum datina era. „Pe cine vreți a ‘libera?” – A zis Pilat, către popor. „Pe Regele Iudeilor?” În acest fel, el a vorbit, Știind cât e de pizmuit Iisus, de către cărturari, Bătrâni și preoții cei mari, Și că doar pizma i-a-ndemnat, Pe a lui mână, de L-au dat. Dar preoții cei mai de seamă – Care-ncepură să se teamă Că ar putea fi scos Iisus, Din temniță – gloatei i-au spus Să ceară-a fi eliberat Baraba, de către Pilat. „Acum, să-mi spuneți, ce doriți Să-i fac, Celui ce Îl numiți Drept „Rege al Iudeilor”?” – A zis Pilat, către popor. Întreg norodul a răcnit: „Vrem ca să fie răstignit!” „Dar ce-a făcut?” – zise Pilat. „Să-L răstignești!” – gloata-a strigat. Voind a fi pe placul lor, Pilat – marele dregător – Dorința, le-a îndeplinit. Baraba fost-a slobozit, Și-n timpu-acesta, pe Iisus, Să-L bată cu nuiele-a pus, ‘Nainte de-a fi răstignit. Ostași-atunci, L-au îmbrâncit În curtea marelui palat Și-n purpură L-au îmbrăcat. Au împletit și o cunună, De spini, pe cap, ca să I-o pună. Apoi, toți au strigat, râzând: „Cu plecăciune!”, și, pe rând I-au zis: „Mărite Împărat, Peste Iudei, înscăunat!” În cap, c-o trestie-L loveau, De câte ori îngenuncheau În fața Lui. Când, în sfârșit, Batjocurile-au isprăvit, De purpură L-au dezbrăcat, Cu haina Lui L-au îmbrăcat, Iar când fu totul pregătit, L-au dus să fie răstignit. Să ducă crucea lui Iisus, Ostașii, pe un om l-au pus. Acesta, Simon, se numea Și în Cirena locuia. El, doi feciori, a dobândit: Pe Alexandru, la primit, Întâiul, și a fost urmat De cel cari, Ruf, era chemat. Convoiul a pornit la drum, Iar Simon Îi ducea, acum, Crucea, care L-a apăsat, Și-ncet, pe coastă, a urcat. Dealul acela se numea „Golgota” și se întindea Aproape de Ierusalim, Iar al său numele îl găsim Al „Căpățânii”-n tălmăcire. Pe dealu-acela, avem știre Că, lui Iisus, să bea, I-au dat – Soldații – vin amestecat Cu smirnă, însă, El n-a vrut – Capul Și-a-ntors și n-a băut. Pe cruce-apoi, L-au răstignit, Și hainele-I le-au împărțit, Trăgând la sorți, ca fiecare, Să poată ști ce parte are. La ceasu-al treilea, a fost dus, Pe deal, de către-ostași, Iisus. De-asupra crucii, un soldat, O însemnare-a așezat, Pe care fost-a scrijelită Vina ce Îi era găsită. Norodul, cari pe deal s-a dus, Putea citi scrisul: „Iisus, Împărat al Iudeilor”. Pe dealul Căpățânilor, Lângă Iisus, au răstignit Și doi tâlhari. S-au potrivit, Unul în dreapta lui Iisus, Iar celălalt, la stânga-I pus. Astfel, Scriptura s-a-mplinit: „În rând cu cel nelegiuit, Cel ce era nevinovat, Acuma, este așezat”. Toți trecătorii Îl priveau Și, batjocoritori, ziceau: „Tu, care-ai zis că Templu-l strici Și în trei zile îl ridici, Acum, ai face foarte bine, Dacă Te-ai mântui pe Tine Și, de pe cruce-ai să pogori. Haide! Sau, poate vrei să mori?!” La fel, și preoții cei mari, Cu-ai lor bătrâni și cărturari, Își băteau joc de El, zicând: „Pe mulți i-a mântuit, dar când, Chiar El trebuie mântuit, Nu poate! Dacă S-a numit „Hristos”, „Rege-al lui Israel”, Coboare, și vom crede-n El!” Chiar și tâlharii condamnați, Atuncea, și crucificați – Deși același chin răbdau – Tot în batjocură-I vorbeau. De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un văl de beznă s-a întins Și toată țara a cuprins. Când ceasu-al nouălea s-a dus, Cu glas tare, strigă Iisus – Menit să-nfrunte-ai vremii ani – „O, Eloi! Lama Sabactani!” Aceasta-nseamnă, tălmăcit, „Doamne, de ce M-ai părăsit?” Unii, din cei care stăteau, Acolo și, la El, priveau, Au zis: „Dar asta, ce să fie?! Sigur, îl strigă pe Ilie!” Degrabă, cineva s-a dus Și un burete a adus, Pe care-ntâi l-a înmuiat Bine-n oțet. L-a ridicat – Fiind într-o trestie pus – Să poată bea, din el, Iisus. Dar El n-a vrut, ci-a mai strigat Odat’, și-apoi, Duhul Și-a dat. Perdeaua-n Templu așezată, În două fost-a sfâșiată. Sutașul care L-a păzit, A spus, văzând că a murit: „A fost, precum a zis mereu: A fost, Fiul lui Dumnezeu.” Multe femei, pe deal, erau – Mai la oparte – și priveau La cele ce s-au întâmplat. Printre acelea, s-au aflat: Maria – ea se mai numea Și Magdalina; o-nsoțea Maria – a lui Iacov mamă, Și a lui Iose; fără teamă, De ele, s-a alăturat Și Salome. Ele-au plecat, Din Galileea, cu Iisus. Și din Ierusalim s-au dus, Multe femei, să-L însoțească Și, ne-ncetat, să Îi slujească. Când înserarea s-a lăsat – Fiind ‘nainte de Sabat – Un om, acolo, a sosit. Acela, Iosif, s-a numit, Și locuia-n Arimateea. El ocupa, în vremea ‘ceea, Locul de sfetnic, în Sobor. Omul acela, răbdător, Pe lume, aștepta să vie, A Domnului Împărăție. Deci Iosif, la Pilat, s-a dus, Să ceară trupul lui Iisus. Pilat s-a minunat, aflând Că a murit, așa curând. Ne-ncrezător, el l-a chemat Pe-al său sutaș și-a întrebat, Dacă Iisus, chiar, a murit. Sutașul i-a istorisit Tot ceea ce s-a întâmplat. Fiind, astfel, încredințat De moartea Lui, a poruncit, Lui Iosif, a-i fi dăruit Trupul. Acesta L-a luat, De pe-a Lui cruce; L-a-nfășat Cu in, din pânză nepătată – Nouă, atuncea cumpărată – Punându-L într-o grotă-adâncă – Într-un mormânt săpat în stâncă. O piatră mare-a prăvălit, Drept ușă, Celui adormit. Maria Magdalina sta Și-n jur, atentă, se uita, Fiind cu cealaltă Marie – Mama lui Iose – ca să știe Unde-L va duce pe Iisus Și, în ce loc, El va fi pus.

Marcu 15:1-47 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Dis-de-dimineață, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii și cărturarii și tot Sinédriul, legându-l pe Isus, l-au dus și l-au predat lui Pilát. Pilát l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?”. El i-a răspuns: „Tu zici”. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. Pilát l-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilát se mira. Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deținut pe care îl cereau ei. Pe atunci era închis un oarecare Barába, care, împreună cu niște răzvrătiți, în timpul unei revolte, comiseseră crimă. Mulțimea a urcat și a început să ceară să le facă așa cum făcea [întotdeauna]. Pilát le-a răspuns: „Vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”. Căci știa că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. Însă arhiereii instigau mulțimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Barába. Pilát le-a spus din nou: „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiți regele iudeilor?”. Iar ei au strigat iarăși: „Răstignește-l!”. Pilát le-a spus: „Dar ce rău a făcut?”. Însă ei strigau mai tare: „Răstignește-l!”. Astfel, Pilát, voind să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Barába, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit. Soldații l-au adus în curte, adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta. L-au îmbrăcat cu [o haină de] purpură și, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi au început să-l salute: „Bucură-te, rege al iudeilor!”. Și-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui. Și, după ce și-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de [haina de] purpură și l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească. Au constrâns un trecător, un oarecare Símon din Ciréne, care venea de la câmp, tatăl lui Alexándru și al lui Rufus, ca să ducă crucea lui [Isus]. L-au dus la locul numit „Gólgota”, care, tradus, înseamnă „locul Craniului”. Și i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat. Apoi l-au răstignit și, împărțind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. Era ceasul al treilea când l-au răstignit. Era scrisă inscripția condamnării lui: „Regele iudeilor”. Împreună cu el au răstignit și doi tâlhari, unul la dreapta și unul la stânga lui. . Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap și spunând: „Hei, tu, care dărâmi templul și-l construiești în trei zile, salvează-te pe tine însuți coborând de pe cruce!”. La fel și arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii și spuneau: „Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva. Cristos, regele Israélului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem și să credem!”. Îl insultau și cei răstigniți cu el. Fiind ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí, Eloí, lemá sabahtáni?”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Unii dintre cei care erau de față, auzindu-l, spuneau: „Iată, îl cheamă pe Ilíe!”. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oțet și, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând: „Lăsați, să vedem dacă vine Ilíe ca să-l ia jos!”. Dar Isus, scoțând un strigăt puternic, și-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos. Când centurionul care stătea în fața lui a văzut cum și-a dat sufletul, a spus: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”. Erau și câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdaléna, Maria, mama lui Iacób cel Mic și a lui Ióses, și Salomé, care îl urmau de când era în Galiléea și îl slujeau; și multe altele care urcaseră cu el la Ierusalím. Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, a venit Iosíf din Arimatéea, membru respectat în Sinédriu, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să intre la Pilát și să ceară trupul lui Isus. Pilát s-a mirat că murise deja și, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosíf trupul. [Iosíf], cumpărând un giulgiu, a luat jos [trupul], l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. Iar Maria Magdaléna și Maria, [mama] lui Ióses, priveau unde l-au pus.

Marcu 15:1-47 Noua Traducere Românească (NTR)

Imediat ce s-a făcut dimineață, conducătorii preoților s-au întrunit cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul ca să se sfătuiască. Apoi, după ce L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat. Pilat L-a întrebat: ‒ Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându-i, a zis: ‒ Tu o spui! Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri. Pilat L-a întrebat din nou: ‒ Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei! Dar Isus n-a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit. Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un deținut pe care-l cereau ei. Era unul numit Barabba, închis împreună cu răsculații care comiseseră o crimă în timpul răscoalei. Mulțimea a venit și a început să-i ceară lui Pilat să facă așa cum făcea de obicei. Pilat le-a răspuns, zicând: ‒ Vreți să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor? Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui. Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba. Pilat, răspunzând iarăși, le-a zis: ‒ Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care-L numiți Împăratul iudeilor? Ei au strigat din nou: ‒ Răstignește-L! Pilat i-a întrebat: ‒ Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau și mai tare: ‒ Răstignește-L! Și, astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit. Soldații L-au dus în palat, adică în pretoriu, și au chemat toată cohorta. L-au îmbrăcat cu o mantie vișinie, au împletit o coroană de spini și I-au așezat-o pe cap. Și au început să-L salute, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându-I-se. După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia vișinie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus afară să-L răstignească. Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. L-au adus la locul numit Golgota , care tradus înseamnă „Locul Craniului“. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să știe ce să ia fiecare. Era ceasul al treilea când L-au răstignit. Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația: „Împăratul iudeilor“. Au răstignit împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui. Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți“. Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți și dă-Te jos de pe cruce!“. Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“. Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei. Când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Eloi, Eloi, lema sabactani ?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“. Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“. Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-L dea jos!“. Dar Isus, strigând cu glas tare, Și-a dat suflarea. Atunci draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos. Când centurionul care stătea în fața lui Isus a văzut că Și-a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“. Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salome, care Îl urmaseră pe Isus și-I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim. Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să-i ceară trupul lui Isus. Pilat a rămas uimit că murise deja și l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă murise de mult timp. Aflând aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L-a înfășurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.

Marcu 15:1-47 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Dimineața, preoții cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii și tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat în mâinile lui Pilat. Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. Preoții cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat. La fiecare Praznic al Paștelor, Pilat le slobozea un întemnițat, pe care-l cereau ei. În temniță era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarășii lui din pricina unui omor pe care-l săvârșiseră într-o răscoală. Norodul s-a suit și a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. Pilat le-a răspuns: „Voiți să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. Dar preoții cei mai de seamă au ațâțat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. Pilat a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Dar ce voiți să fac cu Acela pe care-L numiți Împăratul iudeilor?” Ei au strigat din nou: „Răstignește-L!” „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește-L!” Pilat a vrut să facă pe placul norodului și le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. Ostașii au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze și să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus. Și au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpățânii”. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei trăgând la sorți, ca să știe ce să ia fiecare. Când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor”. Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.” Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți și coboară-Te de pe cruce!” Tot astfel și preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, își băteau joc de El între ei și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, și pe Sine Însuși nu Se poate mântui! Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Cei răstigniți împreună cu El, de asemenea, își băteau joc de El. La ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, Lama Sabactani?”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!” Și unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!” Dar Isus a scos un strigăt tare și Și-a dat duhul. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos. Sutașul, care sta în fața lui Isus, când a văzut că Și-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic și a lui Iose, și Salome, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și-I slujeau, și multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim. Când s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise așa de curând. A chemat pe sutaș și l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredințat de la sutaș că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pânza de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Maria Magdalena și Maria mama lui Iose se uitau unde-L puneau.