Marcu 15
15
Iisus înaintea lui Pilat
1Când zorii au îndepărtat
Al nopții văl întunecat,
Cei mai de seamă din preoți,
Cu cărturarii și cu toți
Membrii Soborului, veniră,
Degrabă, și se sfătuiră.
Iisus a fost, apoi, legat
Și dat pe mâna lui Pilat.
2Acesta, binevoitor,
„Ești Rege al Iudeilor?” –
L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus,
Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.
3De multe, fost-a acuzat,
De preoți, dar n-a ripostat.
4„I-auzi pe-acești oameni ce zic?
Tu nu ai, de răspuns, nimic?” –
L-a întrebat Pilat. Iisus,
Nici un cuvânt, însă, n-a spus,
5Lăsându-l, astfel, pe Pilat,
Peste măsură de mirat.
Hotărârea de moarte întărită
6Când Paștele se prăznuia,
Pilat, mereu, obișnuia,
A slobozi noroadelor,
Un condamnat, pe voia lor.
7Atunci, zăcea în închisoare,
Un om, numit Baraba, care,
Într-o răscoală, a ucis
Pe cineva, fiind închis.
8Gloata ceru, de la Pilat,
Ca să îi dea un condamnat,
Așa cum datina era.
9„Pe cine vreți a ‘libera?” –
A zis Pilat, către popor.
„Pe Regele Iudeilor?”
10În acest fel, el a vorbit,
Știind cât e de pizmuit
Iisus, de către cărturari,
Bătrâni și preoții cei mari,
Și că doar pizma i-a-ndemnat,
Pe a lui mână, de L-au dat.
11Dar preoții cei mai de seamă –
Care-ncepură să se teamă
Că ar putea fi scos Iisus,
Din temniță – gloatei i-au spus
Să ceară-a fi eliberat
Baraba, de către Pilat.
12„Acum, să-mi spuneți, ce doriți
Să-i fac, Celui ce Îl numiți
Drept „Rege al Iudeilor”?” –
A zis Pilat, către popor.
13Întreg norodul a răcnit:
„Vrem ca să fie răstignit!”
14„Dar ce-a făcut?” – zise Pilat.
„Să-L răstignești!” – gloata-a strigat.
15Voind a fi pe placul lor,
Pilat – marele dregător –
Dorința, le-a îndeplinit.
Baraba fost-a slobozit,
Și-n timpu-acesta, pe Iisus,
Să-L bată cu nuiele-a pus,
‘Nainte de-a fi răstignit.
16Ostași-atunci, L-au îmbrâncit
În curtea marelui palat
17Și-n purpură L-au îmbrăcat.
Au împletit și o cunună,
De spini, pe cap, ca să I-o pună.
18Apoi, toți au strigat, râzând:
„Cu plecăciune!”, și, pe rând
I-au zis: „Mărite Împărat,
Peste Iudei, înscăunat!”
19În cap, c-o trestie-L loveau,
De câte ori îngenuncheau
În fața Lui. Când, în sfârșit,
20Batjocurile-au isprăvit,
De purpură L-au dezbrăcat,
Cu haina Lui L-au îmbrăcat,
Iar când fu totul pregătit,
L-au dus să fie răstignit.
Răstignirea
21Să ducă crucea lui Iisus,
Ostașii, pe un om l-au pus.
Acesta, Simon, se numea
Și în Cirena locuia.
El, doi feciori, a dobândit:
Pe Alexandru, la primit,
Întâiul, și a fost urmat
De cel cari, Ruf, era chemat.
Convoiul a pornit la drum,
Iar Simon Îi ducea, acum,
Crucea, care L-a apăsat,
22Și-ncet, pe coastă, a urcat.
Dealul acela se numea
„Golgota” și se întindea
Aproape de Ierusalim,
Iar al său numele îl găsim
Al „Căpățânii”-n tălmăcire.
23Pe dealu-acela, avem știre
Că, lui Iisus, să bea, I-au dat –
Soldații – vin amestecat
Cu smirnă, însă, El n-a vrut –
Capul Și-a-ntors și n-a băut.
24Pe cruce-apoi, L-au răstignit,
Și hainele-I le-au împărțit,
Trăgând la sorți, ca fiecare,
Să poată ști ce parte are.
25La ceasu-al treilea, a fost dus,
Pe deal, de către-ostași, Iisus.
26De-asupra crucii, un soldat,
O însemnare-a așezat,
Pe care fost-a scrijelită
Vina ce Îi era găsită.
Norodul, cari pe deal s-a dus,
Putea citi scrisul: „Iisus,
Împărat al Iudeilor”.
27Pe dealul Căpățânilor,
Lângă Iisus, au răstignit
Și doi tâlhari. S-au potrivit,
Unul în dreapta lui Iisus,
Iar celălalt, la stânga-I pus.
28Astfel, Scriptura s-a-mplinit:
„În rând cu cel nelegiuit,
Cel ce era nevinovat,
Acuma, este așezat”.
Batjocurile trecătorilor
29Toți trecătorii Îl priveau
Și, batjocoritori, ziceau:
„Tu, care-ai zis că Templu-l strici
Și în trei zile îl ridici,
30Acum, ai face foarte bine,
Dacă Te-ai mântui pe Tine
Și, de pe cruce-ai să pogori.
Haide! Sau, poate vrei să mori?!”
31La fel, și preoții cei mari,
Cu-ai lor bătrâni și cărturari,
Își băteau joc de El, zicând:
„Pe mulți i-a mântuit, dar când,
Chiar El trebuie mântuit,
32Nu poate! Dacă S-a numit
„Hristos”, „Rege-al lui Israel”,
Coboare, și vom crede-n El!”
Chiar și tâlharii condamnați,
Atuncea, și crucificați –
Deși același chin răbdau –
Tot în batjocură-I vorbeau.
Moartea lui Iisus
33De la ceasul al șaselea
Și până la al nouălea,
Un văl de beznă s-a întins
Și toată țara a cuprins.
34Când ceasu-al nouălea s-a dus,
Cu glas tare, strigă Iisus –
Menit să-nfrunte-ai vremii ani –
„O, Eloi! Lama Sabactani!”
Aceasta-nseamnă, tălmăcit,
„Doamne, de ce M-ai părăsit?”
35Unii, din cei care stăteau,
Acolo și, la El, priveau,
Au zis: „Dar asta, ce să fie?!
Sigur, îl strigă pe Ilie!”
36Degrabă, cineva s-a dus
Și un burete a adus,
Pe care-ntâi l-a înmuiat
Bine-n oțet. L-a ridicat –
Fiind într-o trestie pus –
Să poată bea, din el, Iisus.
37Dar El n-a vrut, ci-a mai strigat
Odat’, și-apoi, Duhul Și-a dat.
38Perdeaua-n Templu așezată,
În două fost-a sfâșiată.
39Sutașul care L-a păzit,
A spus, văzând că a murit:
„A fost, precum a zis mereu:
A fost, Fiul lui Dumnezeu.”
40Multe femei, pe deal, erau –
Mai la oparte – și priveau
La cele ce s-au întâmplat.
Printre acelea, s-au aflat:
Maria – ea se mai numea
Și Magdalina; o-nsoțea
Maria – a lui Iacov mamă,
Și a lui Iose; fără teamă,
De ele, s-a alăturat
Și Salome. Ele-au plecat,
41Din Galileea, cu Iisus.
Și din Ierusalim s-au dus,
Multe femei, să-L însoțească
Și, ne-ncetat, să Îi slujească.
Îngroparea lui Iisus
42Când înserarea s-a lăsat –
Fiind ‘nainte de Sabat –
43Un om, acolo, a sosit.
Acela, Iosif, s-a numit,
Și locuia-n Arimateea.
El ocupa, în vremea ‘ceea,
Locul de sfetnic, în Sobor.
Omul acela, răbdător,
Pe lume, aștepta să vie,
A Domnului Împărăție.
Deci Iosif, la Pilat, s-a dus,
Să ceară trupul lui Iisus.
44Pilat s-a minunat, aflând
Că a murit, așa curând.
Ne-ncrezător, el l-a chemat
Pe-al său sutaș și-a întrebat,
Dacă Iisus, chiar, a murit.
45Sutașul i-a istorisit
Tot ceea ce s-a întâmplat.
Fiind, astfel, încredințat
De moartea Lui, a poruncit,
Lui Iosif, a-i fi dăruit
Trupul. Acesta L-a luat,
46De pe-a Lui cruce; L-a-nfășat
Cu in, din pânză nepătată –
Nouă, atuncea cumpărată –
Punându-L într-o grotă-adâncă –
Într-un mormânt săpat în stâncă.
O piatră mare-a prăvălit,
Drept ușă, Celui adormit.
47Maria Magdalina sta
Și-n jur, atentă, se uita,
Fiind cu cealaltă Marie –
Mama lui Iose – ca să știe
Unde-L va duce pe Iisus
Și, în ce loc, El va fi pus.
Selectat acum:
Marcu 15: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca