Marcu 16
16
Învierea lui Iisus
1Când s-a sfârșit acel Sabat,
Femeile au cumpărat
Miresme, iar apoi, s-au dus,
Să ungă trupul Lui Iisus.
Alăturea de Magdalina,
Către mormânt, suiau colina –
În pas ușor și fără teamă –
Maria – a lui Iose mamă –
Cu Salome, mână în mână.
2În prima zi din săptămână,
Când soarele a răsărit,
Către mormânt, ele-au pornit.
3Neliniștite, se simțeau
Și, tot mereu, se întrebau:
„Cum vom putea? Cine-i în stare,
Să-mpingă piatra ‘ceea mare,
De pe mormânt?” Când au ajuns
4Și-n cimitir, ele-au pătruns,
Văzură piatra folosită
Drept ușă, că e prăvălită.
5Îndată, în mormânt intrară
Și cu privirea-l cercetară.
Au tresărit, când au văzut
Un tinerel, ce-a apărut
La dreapta lor, înveșmântat
În haine albe. S-au speriat
Femeile, când l-au zărit,
6Dar vorba lui, le-a liniștit:
„Vă rog, să nu vă-nspăimântați!
Eu știu că voi Îl căutați
Pe Cel ce fost-a răstignit.
Însă, degeaba ați venit.
Iisus, din morți, a înviat
Așa precum v-a înștiințat!
Veniți acum, ca să vedeți
7Unde-a zăcut! Vestea duceți,
Lui Petru și-ucenicilor,
Că înviat-a Domnul lor.
În Galileea, veți putea,
Curând, cu toții, a-L vedea.”
8Ele, afară, au ieșit,
Și-nspământate, au fugit.
N-au spus, la nimeni, ce-au văzut,
La cimitir, căci s-au temut.
Arătările lui Iisus după înviere
9După ce Paștele-a trecut,
Când săptămâna a-nceput,
Iisus, din morți, a înviat
Și, mai întâi, S-a arătat
Celei pe care-o vindecase,
Când șapte draci, din ea, El scoase;
Maria Magdalina fuse,
Femeia care Îl văzuse
Prima, după ce a-nviat.
10Ea a fugit și a-nștiințat
Pe ucenici; ei Îl plângeau,
Pe Domnul, și se tânguiau.
11Că El e viu, nu au crezut,
Nici că Maria L-a văzut.
12Apoi, Iisus S-a arătat
La doi discipoli ce-au plecat,
Cu treburi, undeva la țară.
Pe drumul lor, în fapt de seară,
Li S-a înfățișat Iisus.
13Aceștia, bucuroși, au spus
Și celorlalți, că L-au văzut –
Dar nici pe ei, nu i-au crezut.
14Iisus se-ntoarse înapoi,
La toți cei unsprezece-apoi,
Și astfel, li S-a arătat,
Să creadă că a înviat.
În casa lor, când a venit,
Pe ucenici, El i-a găsit,
În jurul mesei, adunați.
Atuncea, ei au fost mustrați
Pentru-a lor inimă-mpietrită,
Și necredința dovedită,
Mereu, când vești au căpătat –
Prin martori – că a înviat.
Trimiterea celor unsprezece
15Apoi, le-a zis: „O să porniți,
Ca Evanghelia s-o vestiți.
O veți purta din gură-n gură,
S-o afle orișice făptură.
16Cel care crede, se botează
Și-n felu-acesta, se salvează –
Căci o să fie mântuit –
Iar cine nu, e osândit!
17Iată ce semne-i însoțesc
Pe toți acei ce dovedesc
Credință: în Numele Meu,
Ei au să poată, tot mereu,
Să scoată draci; mai pot apoi,
Ca să vorbească în limbi noi;
18Pot, șerpi, în mână, ca să ia;
Ceva de moarte, de vor bea,
Nu au să fie vătămați;
Bolnavii fi-vor vindecați,
Când, acești ucenici ai Mei,
Vor pune, mâna, peste ei.”
19Domnul Iisus, când a sfârșit,
Cu ucenicii, de vorbit,
Ușor, la cer, S-a înălțat
Și locul și l-a reluat,
Șezând la dreapta Domnului.
20Cât despre ucenicii Lui,
Aceștia-n lume au pornit
Și-apoi, au propovăduit,
Așa cum i-a-nvățat Iisus.
În orice loc, pașii i-au dus,
Le sta alături Dumnezeu,
Care, prin ei, lucra mereu.
Cu semne, El Și-a însoțit
Cuvântul, și L-a întărit,
Ca noi să Îl avem, din plin,
În vecii vecilor. Amin.
Selectat acum:
Marcu 16: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca