Neemia 9:1-38
Neemia 9:1-38 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcați în saci și presărați cu țărână, pentru ținerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărțindu-se de toți străinii, au venit și și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. După ce au stat jos, au citit în cartea Legii Domnului Dumnezeului lor a patra parte din zi, și altă a patra parte din zi și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea Domnului Dumnezeului lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au suit pe scaunul leviților și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor. Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur, din Haldeea, și i-ai pus numele Avraam. Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai făcut legământ cu el și ai făgăduit că vei da seminței lui țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, iebusiților și ghirgasiților și Ți-ai ținut cuvântul, căci ești drept. Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și le-ai auzit strigătele la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, pentru că știai cu câtă îngâmfare se purtaseră față de părinții noștri și Ți-ai arătat slava Ta, cum se vede astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbușit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. Te-ai coborât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învățături și orânduiri minunate. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învățături și o lege. Le-ai dat, de la înălțimea cerurilor, pâine când le era foame și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete. Și le-ai spus să intre în stăpânirea țării pe care juraseși că le-o vei da. Dar părinții noștri s-au îngâmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, n-au vrut să asculte și au dat uitării minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit nici chiar atunci când și-au făcut un vițel turnat și au zis: ‘Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!’ și s-au dedat la mari ocări față de Tine. În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă să-și potolească setea. Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat. Le-ai dat în mână împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpânit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara despre care spuseseși părinților lor că au s-o ia în stăpânire. Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place. Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare. Totuși ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, și s-au dedat la mari ocări față de Tine. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor și, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din mâinile vrăjmașilor lor. Când au avut odihnă, au început iarăși să facă rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor și, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori. I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlinește, Ți-au întors spatele cu îndărătnicie, și-au înțepenit grumazul și n-au ascultat. I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-ai dat înștiințări prin Duhul Tău, prin proroci, și tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine. Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și îndurător. Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu, care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi. Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău. Împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri și părinții noștri n-au păzit Legea și n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înștiințărilor pe care li le dădeai. Când erau stăpâni, în mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai, în țara întinsă și roditoare pe care le-o dăduseși, nu Ți-au slujit și nu s-au abătut de la faptele lor rele. Și astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri pentru ca să se bucure de roadele și de bunurile lui! El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre și suntem într-o mare strâmtorare!” Pentru toate acestea, noi am încheiat un legământ, pe care l-am făcut în scris. Și căpeteniile noastre, leviții noștri și preoții noștri și-au pus pecetea pe el.
Neemia 9:1-38 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și în ziua a douăzeci și patra a acestei luni copiii lui Israel s-au adunat cu postire și cu pânze de sac și cu țărână asupra lor. Și sămânța lui Israel s-a separat de toți străinii și au stat în picioare și au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. Și s-au ridicat pe locul lor și au citit în cartea legii DOMNULUI Dumnezeului lor, o a patra parte din zi; și o altă a patra parte au mărturisit și s-au închinat DOMNULUI Dumnezeului lor. Atunci au stat în picioare pe trepte, dintre leviți: Ieșua și Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani și au strigat cu o voce tare către DOMNUL Dumnezeul lor. Atunci leviții Ieșua și Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodiia, Șebania și Petahia au spus: Ridicați-vă în picioare și binecuvântați pe DOMNUL Dumnezeul vostru pentru totdeauna și întotdeauna; și binecuvântat să fie numele tău glorios, care este înălțat mai presus de orice binecuvântare și laudă. Tu, chiar tu, ești singur DOMN; tu ai făcut cerul, cerul cerurilor, cu toată oștirea lor, pământul și toate lucrurile care sunt pe el, mările și tot ce este în ele și tu le păstrezi pe toate; și oștirea cerului ți se închină ție. Tu ești DOMNUL Dumnezeu, care l-ai ales pe Avram și l-ai scos din Urul caldeilor, și i-ai dat numele Avraam; Și i-ai găsit inima credincioasă înaintea ta și ai făcut un legământ cu el că îi vei da țara canaaniților, a hitiților, a amoriților și a pereziților și a iebusiților și a ghirgasiților, că o vei da, spun eu, seminței sale și ți-ai împlinit cuvintele tale, pentru că ești drept; Și ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și ai auzit strigătul lor la Marea Roșie; Și ai arătat semne și minuni asupra lui Faraon și asupra tuturor servitorilor săi și asupra întregului popor al țării sale, pentru că ai cunoscut că s-au purtat cu mândrie împotriva lor. Astfel ți-ai făcut un nume, precum este în această zi. Și ai despărțit marea înaintea lor, astfel ei au mers prin mijlocul mării pe uscat; și pe persecutorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape puternice. Mai mult, tu i-ai condus ziua printr-un stâlp de nor; și noaptea printr-un stâlp de foc, pentru a le da lumină pe calea pe care trebuiau să meargă. Tu ai coborât de asemenea pe muntele Sinai și ai vorbit cu ei din cer, și le-ai dat judecăți drepte și legi adevărate, statute bune și porunci; Și le-ai făcut cunoscut sabatul tău sfânt și le-ai poruncit prin mâna lui Moise, servitorul tău, precepte, statute și legi; Și le-ai dat pâine din cer pentru foamea lor și ai scos apă pentru ei din stâncă, pentru setea lor și le-ai promis că vor intra să stăpânească țara pe care ai jurat că le-o vei da. Dar ei și părinții noștri s-au purtat cu mândrie și și-au înțepenit gâturile și nu au dat ascultare poruncilor tale, Și au refuzat să dea ascultare, nici nu și-au amintit de minunile tale pe care le-ai făcut printre ei; ci și-au înțepenit gâturile și în răzvrătirea lor au rânduit o căpetenie pentru a se întoarce la robia lor; dar tu ești un Dumnezeu gata să ierte, plin de har și milostiv, încet la mânie și de o mare bunătate, și nu i-ai părăsit. Da, când și-au făcut un vițel turnat și au spus: Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt și au făcut mari batjocuri; Totuși, tu, în îndurările tale cele multe, nu i-ai părăsit în pustie; stâlpul de nor nu s-a depărtat de ei ziua, pentru a-i conduce pe cale; nici stâlpul de foc noaptea, pentru a le arăta lumină și calea pe care trebuiau să meargă. Le-ai dat de asemenea duhul tău cel bun pentru a-i instrui, și nu le-ai oprit mana ta de la gura lor și le-ai dat apă pentru setea lor. Da, patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie; astfel încât nu le-a lipsit nimic; hainele lor nu s-au învechit și picioarele lor nu s-au umflat. Mai mult, le-ai dat împărății și națiuni și i-ai împărțit în ținuturi; astfel, ei au stăpânit țara lui Sihon și țara împăratului Hesbonului și țara lui Og, împăratul Basanului. Pe copiii lor de asemenea i-ai înmulțit ca stelele cerului și i-ai adus în țara pe care ai promis-o părinților lor, că vor intra să o stăpânească. Astfel copiii au intrat și au stăpânit țara și tu ai supus înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și i-ai dat în mâinile lor, cu împărații lor și pe popoarele țării, ca să le poată face precum au voit. Și ei au luat cetăți întărite și un pământ gras și au stăpânit case pline de toate bunătățile, fântâni săpate, vii și grădini de măslini și pomi roditori în abundență; astfel ei au mâncat și s-au săturat și s-au îngrășat și s-au desfătat în marea ta bunătate. Totuși au fost neascultători și s-au răzvrătit împotriva ta și au aruncat legea ta în spatele lor și au ucis pe profeții tăi care au mărturisit împotriva lor pentru a-i întoarce la tine și au făcut mari batjocuri. De aceea i-ai dat în mâna dușmanilor lor, care i-au chinuit; și în timpul tulburării lor, când au strigat către tine, tu i-ai auzit din cer; și conform cu îndurările tale cele multe le-ai dat salvatori, care i-au salvat din mâna dușmanilor lor. Dar după ce au avut odihnă, din nou au făcut ce este rău înaintea ta; de aceea i-ai lăsat în mâna dușmanilor lor, astfel încât ei au avut stăpânire asupra lor; totuși când s-au întors și au strigat către tine, tu i-ai auzit din cer; și de multe ori i-ai eliberat conform îndurărilor tale; Și ai mărturisit împotriva lor, ca să îi întorci înapoi la legea ta; totuși s-au purtat cu mândrie și nu au dat ascultare poruncilor tale, ci au păcătuit împotriva judecăților tale (pe care dacă un om le face, va trăi în ele); și și-au retras umărul și și-au înțepenit gâtul și au refuzat să asculte. Totuși mulți ani i-ai răbdat și ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău în profeții tăi; totuși ei au refuzat să își plece urechea; de aceea i-ai dat în mâna popoarelor țărilor. Totuși de dragul marilor tale îndurări tu nu i-ai mistuit în întregime, nici nu i-ai părăsit, pentru că tu ești un Dumnezeu plin de har și milostiv. De aceea acum, Dumnezeul nostru, marele, puternicul și înfricoșătorul Dumnezeu, care ții legământul și mila, să nu pară mică, înaintea ta, tot acest necaz, care a venit asupra noastră, asupra împăraților noștri, asupra prinților noștri și asupra preoților noștri și asupra profeților noștri și asupra părinților noștri și asupra întregului tău popor, din timpul împăraților Asiriei până în această zi. Dar totuși tu ești just în tot ce a venit asupra noastră, pentru că tu ai lucrat drept, dar noi am lucrat cu stricăciune; Nici împărații noștri, prinții noștri, preoții noștri, nici părinții noștri nu au ținut legea ta, nici nu au dat ascultare poruncilor tale și mărturiilor tale, cu care ai mărturisit împotriva lor. Fiindcă ei nu ți-au servit în împărăția lor și în marea ta bunătate pe care le-ai dat-o și în țara cea întinsă și grasă pe care ai dat-o înaintea lor, nici nu s-au întors de la lucrările lor rele. Iată, noi suntem servitori în această zi; și în țara pe care ai dat-o părinților noștri să mănânce rodul ei și bunătățile ei, iată, noi suntem servitori în ea; Și aceasta dă mult venit împăraților pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; de asemenea ei au stăpânire peste trupurile noastre și peste vitele noastre după plăcerea lor și noi suntem în mare strâmtorare. Și pentru toate acestea noi facem un legământ statornic și îl scriem; și prinții noștri, leviții și preoții noștri îl sigilează.
Neemia 9:1-38 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s‑au adunat să postească, îmbrăcați în sac și presărați cu țărână. Cei ce erau din neamul lui Israel s‑au separat de toți străinii, au venit și au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. După ce s‑au așezat, au citit din cartea Legii DOMNULUI, Dumnezeului lor, a patra parte din zi. În altă a patra parte din zi și‑au mărturisit păcatele și s‑au închinat înaintea DOMNULUI, Dumnezeului lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s‑au urcat pe platforma leviților și au strigat cu glas tare către DOMNUL, Dumnezeul lor. Apoi, leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați‑vă și binecuvântați‑L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru! Din veșnicie în veșnicie, binecuvântat fie Numele Tău cel slăvit; fie înălțat mai presus de orice binecuvântare sau laudă! Numai Tu ești DOMNUL! Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu păstrezi viața tuturor și oștirea cerurilor Ți se închină Ție. Tu ești acela DOAMNE Dumnezeule, care l‑ai ales pe Avram, l‑ai scos din Ur, din Caldeea, și i‑ai pus numele Avraam. Ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai încheiat legământ cu el ca să‑i dai țara canaaniților: a hitiților, a amoriților, a fereziților, a iebusiților și a ghirgasiților – s‑o dai seminției lui. Și Ți‑ai ținut promisiunea, căci Tu ești drept. Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și le‑ai auzit strigătele la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui; Știai că s‑au purtat cu îngâmfare față de ei și Ți‑ai făcut un nume care dăinuie și astăzi. Ai despicat marea înaintea lor și au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, dar pe cei ce‑i urmăreau i‑ai prăbușit în străfunduri, ca o piatră în ape năvalnice. I‑ai călăuzit printr‑un stâlp de nor ziua și printr‑un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi drumul pe care aveau să‑l urmeze. Te‑ai coborât pe muntele Sinai și le‑ai vorbit din ceruri: le‑ai dat hotărâri drepte, legi adevărate, rânduieli și porunci bune. Le‑ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt și le‑ai dat porunci, rânduieli și o Lege prin robul Tău Moise. Pâine din ceruri le‑ai dat când le era foame; apă din stâncă le‑ai scos când le era sete. Și le‑ai spus să intre să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le‑o vei da. Dar părinții noștri s‑au îngâmfat și‑au înțepenit grumazul și n‑au urmat poruncile Tale. N‑au vrut să asculte și nu și‑au adus aminte de minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și‑au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și‑au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, milostiv și îndurător, îndelung răbdător și bogat în bunătate și nu i‑ai părăsit. Chiar dacă și‑au făcut un vițel turnat și au zis: «Acesta este Dumnezeul tău care te‑a scos din Egipt» – rostind astfel mari blasfemii – Tu, în îndurarea Ta cea mare, nu i‑ai părăsit în pustiu: stâlpul de nor nu s‑a îndepărtat de la ei, călăuzindu‑i pe drum în timpul zilei, nici stâlpul de foc noaptea, luminând drumul pe care să meargă. Le‑ai dat Duhul Tău cel bun ca să‑i învețe; n‑ai oprit mana Ta de la gura lor și le‑ai dat apă să‑și potolească setea. Patruzeci de ani Te‑ai îngrijit de ei în pustiu: n‑au dus lipsă de nimic, hainele nu li s‑au învechit și picioarele nu li s‑au umflat. Le‑ai dat împărății și popoare și le‑ai împărțit fiecare petic de pământ. Au luat în stăpânire țara lui Sihon, țara regelui Heșbonului și țara lui Og, regele Bașanului. Le‑ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i‑ai adus în țara făgăduită părinților lor, pe care urmau să o ia în stăpânire. Fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; i‑ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i‑ai dat în mâna lor, împreună cu regii și popoarele țării, ca să le facă după cum doresc. Au cucerit cetăți întărite și pământuri roditoare; au luat în stăpânire case pline de tot felul de bunătăți, fântâni săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug. Au mâncat, s‑au săturat, s‑au îngrășat și s‑au desfătat în bunătatea Ta cea mare. Totuși, au fost neascultători, s‑au răzvrătit împotriva Ta și au lepădat Legea Ta. I‑au ucis pe profeții Tăi, care‑i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, și au rostit mari blasfemii. Atunci, i‑ai dat în mâna vrăjmașilor lor, care i‑au asuprit. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine și Tu i‑ai auzit din ceruri. În îndurarea Ta cea mare, le‑ai dat izbăvitori, care i‑au izbăvit din mâna vrăjmașilor lor. Dar, când au avut odihnă, au făcut iarăși ce este rău înaintea Ta. Tu i‑ai lăsat în mâna vrăjmașilor lor și ei i‑au stăpânit. Dar iarăși au strigat către Tine, și Tu i‑ai auzit din ceruri și i‑ai izbăvit adesea, după îndurarea Ta. I‑ai mustrat ca să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s‑au arătat obraznici și n‑au ascultat de poruncile Tale. Au păcătuit împotriva hotărârilor Tale – prin care va trăi cel ce le împlinește –, Ți‑au întors spatele cu îndărătnicie, și‑au înțepenit grumazul și n‑au ascultat. I‑ai răbdat astfel mulți ani, i‑ai mustrat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi și, fiindcă n‑au vrut să audă, i‑ai dat în mâna popoarelor vecine. Dar, în îndurarea Ta cea mare, nu i‑ai nimicit și nu i‑ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv, plin de îndurare. Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșător, Tu, Cel ce ții legământul și îndurarea, nu privi ca un lucru neînsemnat toate greutățile prin care am trecut noi, regii, comandanții, preoții, profeții și părinții noștri, precum și întregul Tău popor, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi! Tu ai fost drept în tot ce a venit asupra noastră, căci Te‑ai arătat credincios, deși noi am făcut rău. Regii, dregătorii, preoții și părinții noștri n‑au împlinit Legea și n‑au luat aminte la poruncile și înștiințările prin care îi mustrai. Când încă aveau rege și multe binefaceri care veneau de la Tine în țara întinsă și roditoare pe care le‑ai dăruit‑o, nu Ți‑au slujit și nu s‑au abătut de la faptele lor rele. Iată‑ne astăzi robi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri ca să mănânce roadele și bunătățile ei! Iată‑ne robi în ea! Roadele ei se înmulțesc pentru împărații pe care i‑ai rânduit peste noi, din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac peste trupurile și peste vitele noastre, iar noi suntem într‑o mare strâmtorare!” Din pricina acestor lucruri, încheiem o învoială în scris; pe documentul pecetluit sunt numele dregătorilor, ale leviților și ale preoților noștri.
Neemia 9:1-38 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcați în saci și presărați cu țărână, pentru ținerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărțindu-se de toți străinii, au venit și și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. Au stat fiecare la locul lui și au citit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; și altă a patra parte din zi și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au suit pe scaunul leviților și au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Sculați-vă și binecuvântați-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el și mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri, și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur, din Haldeea, și i-ai pus numele Avraam. Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai făcut legământ cu el și ai făgăduit că îi vei da seminței lui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a fereziților, a iebusiților și a ghirgasiților și Ți-ai ținut cuvântul, căci ești drept. Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și le-ai auzit strigătele la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, pentru că știai cu câtă îngâmfare se purtaseră față de părinții noștri, și Ți-ai arătat slava Ta, cum se vede astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar i-ai prăbușit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. Te-ai coborât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învățături și orânduiri minunate. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învățături și o Lege. Le-ai dat, de la înălțimea cerurilor, pâine când le era foame și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete. Și le-ai spus să intre în stăpânirea țării pe care juraseși că le-o vei da. Dar părinții noștri s-au îngâmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, n-au vrut să asculte și au dat uitării minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit nici chiar atunci când și-au făcut un vițel turnat și au zis: «Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!» și s-au dedat la mari ocări față de Tine. În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie, și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă să-și potolească setea. Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat. Le-ai dat în mână împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpânit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara despre care le spuseseși părinților lor că au s-o ia în stăpânire. Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place. Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare. Totuși, ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, i-au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, și s-au dedat la mari ocări față de Tine. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au apăsat. Dar în vremea necazului lor au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit din înălțimea cerurilor și, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din mâinile vrăjmașilor lor. Când au avut odihnă, au început iarăși să facă rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit din înălțimea cerurilor și, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori. I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care îl fac viu pe cel ce le împlinește, Ți-au întors spatele cu îndărătnicie, și-au înțepenit grumazul și n-au ascultat. I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-ai dat înștiințări prin Duhul Tău, prin proroci, și tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine. Dar în marea Ta îndurare nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și îndurător. Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșător, Tu, care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi! Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău. Împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri și părinții noștri n-au păzit Legea și n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înștiințărilor pe care li le dădeai. Când erau stăpâni, în mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai, în țara întinsă și roditoare pe care le-o dăduseși, nu Ți-au slujit și nu s-au abătut de la faptele lor rele. Și astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pământul pe care li l-ai dat părinților noștri ca să se bucure de roadele și de bunurile lui! El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre și suntem într-o mare strâmtorare!” Pentru toate acestea noi am încheiat un legământ, pe care l-am făcut în scris. Și căpeteniile noastre, leviții noștri și preoții noștri și-au pus pecetea pe el.
Neemia 9:1-38 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, israelienii, înconjurați la mijloc cu saci și cu pământ pe cap, au venit împreună pentru ținerea unui post. Cei care aparțineau poporului Israel, s-au separat de toți străinii; și stând în picioare, și-au mărturisit păcatele lor și nedreptățile strămoșilor lor. Apoi s-au dus la locurile lor; și un sfert din zi au citit din cartea legii Dumnezeului lor numit Iahve. Într-un alt sfert al zilei, și-au mărturisit păcatele și s-au închinat Dumnezeul lor care se numește Iahve. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe platforma leviților și au strigat cu mare intensitate spre Dumnezeul lor numit Iahve. Leviții, Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Dumnezeul vostru numit Iahve – Cel care este din eternitate în eternitate! Să Îți fie binecuvântat numele Tău glorificat care este deasupra oricărei binecuvântări și deasupra oricărei laude! Tu ești Iahve; și în afară de Tine, nu este un altul! Tu ai făcut cerul și cerul cerului cu toată armata constelației lor. Tu ai creat Pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu oferi viață tuturor vietăților. Ție se închină «armata cerului». Tu ești Iahve – (Dumne)zeul care l-a ales pe Avram. Tu ești Cel care l-ai scos din Ur – din Caldeea – și i-ai pus numele Avraam. Tu ai văzut că în inima lui Îți era loial; și ai ratificat cu el un legământ. În cadrul lui, tu i-ai promis că îi vei da ca țară teritoriul canaaniților, al hitiților, al amoriților, al periziților, al iebusiților și pe cel al ghirgasiților. I-ai promis că tot acel teritoriu îl vei da urmașului lui. Acum noi vedem că Ți-ai respectat promisiunea; pentru că Tu ești corect. Apoi ai văzut suferințele strămoșilor noștri în Egipt, ai auzit cum strigau după ajutor de pe malul Mării Roșii. Ai făcut semne și minuni împotriva faraonului, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui – pentru că ai văzut mândria lor față de strămoșii noștri – și astfel Ți-ai făcut un renume, cum se poate constata astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor; și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren uscat. Dar ai aruncat în adâncuri pe urmăritorii lor, ca pe o piatră care ajunge în ape adânci. Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua și printr-un stâlp de foc noaptea – ca să le luminezi drumul pe care mergeau. Ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din cer. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, regulamente și porunci bune. Le-ai oferit sfântul Tău Sabat și le-ai dat porunci, reguli și o lege prin sclavul Tău numit Moise. Atunci când le era foame, le-ai dat pâine din cer; iar atunci când le era sete, le-ai scos apă din stâncă. Le-ai poruncit să vină să ia în proprietate țara despre care Tu ai jurat că le-o vei da. Dar ei – strămoșii noștri – au devenit aroganți, și-au făcut ambiții personale și nu Ți-au ascultat poruncile. Au refuzat să asculte ce le spuneai; și nu și-au amintit de extraordinarele Tale lucrări pe care le-ai făcut printre ei. Au fost ambițioși; și în revolta lor, și-au desemnat un conducător, intenționând să se întoarcă în sclavia în care trăiseră. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, bun și milos; nu Te mânii imediat și ești plin de bunătate. Așa se explică faptul că nu i-ai abandonat. Ei și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!»; și au devenit astfel vinovați de multă blasfemie. Dar chiar și atunci, Tu Ți-ai demonstrat marea Ta bunătate și nu i-ai abandonat în deșert. Stâlpul de nor nu a încetat să îi ghideze ziua pe drum; iar stâlpul de foc a continuat să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuia să se deplaseze. Le-ai dat chiar și bunul Tău Spirit ca să îi învețe. Nu Ți-ai retras mana de la gurile lor; și ai continuat să le dai apă când le era sete. Patruzeci de ani i-ai îngrijit în deșert; și nu le-a lipsit nimic. Nu li s-au învechit hainele și nu li s-au umflat picioarele. Le-ai dat în mână regate și popoare ale căror teritorii le-ai împărțit între ei. Astfel, au moștenit teritoriul lui Sihon – adică cel condus de regele din Heșbon – și teritoriul lui Og, regele Bașanului. Le-ai înmulțit fiii care au ajuns ca stelele cerului; și i-ai adus în țara în care le-ai spus părinților lor să intre ca să o ia în proprietate. Fiii lor au intrat și au luat această țară în proprietatea lor. Tu i-ai smerit înaintea israelienilor pe locuitorii acelor teritorii – pe canaaniți – și ai făcut ca (evreii) să îi învingă pe regii lor și pe popoarele țării; iar (israelieni)lor le-a plăcut acest lucru. Au cucerit orașe fortificate și terenuri agricole productive. Au luat în proprietatea lor case, diverse bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și mulți pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au avut satisfacție pentru că Ți-ai manifestat astfel marea Ta bunătate față de ei. Dar apoi au fost neascultători, s-au revoltat împotriva Ta, au aruncat legea Ta la spatele lor, i-au omorât pe profeții Tăi care vorbeau (categoric) împotriva lor ca să îi determine să se întoarcă la Tine; și au devenit astfel vinovați de multă blasfemie. Atunci i-ai făcut să ajungă la discreția dușmanilor lor care i-au exploatat. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat spre Tine; iar Tu i-ai auzit din cer. În marea Ta bunătate, le-ai dat salvatori care i-au eliberat din opresiunea dușmanilor lor. Dar când au avut odihnă, ei au făcut din nou ce este rău în fața Ta. Atunci iar i-ai lăsat la discreția dușmanilor lor care le-au fost stăpâni. Dar ei s-au întors și au strigat din nou spre Tine; iar Tu i-ai auzit din cer. Manifestându-Ți bunătatea, Tu i-ai salvat de multe ori. I-ai avertizat să se întoarcă la respectarea legii Tale; dar ei au devenit aroganți, nu au ascultat de cerințele poruncilor Tale și au păcătuit încălcând deciziile Tale – deși (ai spus că) omul care le respectă, va trăi. Și-au întors spatele cu revoltă, au fost ambițioși și nu au ascultat. I-ai tolerat așa mulți ani; dar i-ai avertizat prin Spiritul Tău, vorbindu-le prin profeții Tăi. Totuși, ei nu au luat în considerare ce le spuneai. Astfel, i-ai făcut să ajungă la discreția popoarelor străine. Cu toate acestea, datorită marii Tale bunătăți, nu i-ai distrus (total), nici nu i-ai abandonat; pentru că Tu ești un Dumnezeu milos și plin de compasiune! Acum, Dumnezeul nostru, – Dumnezeule mare, autoritar și care inspiri frică –, Tu, cel care-Ți menții legământul și bunătatea: nu considera ca fiind puțin lucru toate adversitățile pe care le-am suportat atât noi cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri. Deci tot poporul Tău a suportat toate acestea încă din vremea regilor Asiriei și până acum! Referitor la tot ce a venit împotriva noastră, recunoaștem că Tu ai fost corect; pentru că ți-ai respectat promisiunile, dar noi am făcut ce este rău! Regii, conducătorii, preoții și părinții noștri nu au respectat legea Ta. Ei nu s-au conformat cerințelor poruncilor și nici avertizărilor Tale prin care i-ai prevenit. Stând în regatul lor, atunci când trăiau în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine în acea țară mare și bogată pe care le-ai dat-o, ei nu Ți-au slujit și nu s-au întors de la faptele lor rele. Și acum stăm astăzi aici ca sclavi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri ca să îi mănânce fructele și ca să beneficieze de bunătățile ei! Suntem sclavi chiar în această țară! Producția ei îi îmbogățește pe acei regi pe care Tu i-ai desemnat să fie stăpânii noștri – din cauza păcatelor noastre. Ei sunt stăpâni aici și acționează așa cum doresc împotriva corpurilor noastre și împotriva vitelor noastre; iar noi suntem într-un mare necaz!” Cu privire la toate acestea, noi am ratificat în scris o înțelegere irevocabilă. Au semnat acel document conducătorii, leviții și preoții.
Neemia 9:1-38 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În luna-a șaptea, când sosi A douăzeci și patra zi, Fiii poporului pe care Neamul lui Israel îi are, Numai în saci se îmbrăcară Și-n cap, țărână, își turnară, Căci un post mare au vestit. Atuncea, ei s-au despărțit De toți străinii cari erau În țara lor, de locuiau, Și-au mers de și-au mărturisit Păcatul ce l-au săvârșit Și ei și cei ce se vădeau Cum că ai lor părinți erau. Din cartea Legii Domnului, I s-a citit poporului Un sfert de zi și, fiecare, Păcatele pe cari le are, Apoi și le-au mărturisit Alt sfert de zi și, negreșit, S-au strâns ‘naintea Domnului, Ca să se-nchine-n fața Lui. Bani, cu Buni după el, Cu Iosua, cu Cadmiel, Chenani și Șebania, Cu Șerebia-asemenea, Și celălalt Bani veniră Grabnic atunci și se suiră Pe scaunul Leviților, Să strige către Domnul lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care E făcătorul cerului Precum și a oștirii lui. Domnu-a făcut acest pământ Și toate câte, pe el, sânt. La toate, viață, El le-a dat, Iar cerul I s-a închinat. Pe-Avram, Tu Doamne l-ai ales Și-apoi, din Ur, Tu l-ai cules. L-ai scos afară din Haldeea, Iar numele, după aceea, Îndată Tu i l-ai schimbat Și „Avraam” a fost chemat. În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților. În al Egiptului ținut, Numai Tu Doamne ai văzut În ce necaz mare erau Părinții noști’, pe când trăiau. La Marea Roșie au stat Și către Tine au strigat, Iar Tu, atunci, i-ai auzit. Minuni și semne-ai săvârșit, În contra Faraonului, Precum și a poporului Pe care el îl stăpânea Și-a țării pe care-o avea, Căci i-ai știut pe fiecare, Cu cât de multă îngâmfare – Față de-ai noștri – s-au purtat, Când în Egipt ei s-au aflat. Prin tot ceea cei ai făcut Atunci, ei, slava, Ți-au văzut. Și astăzi ea este văzută Și tuturor li-e cunoscută. Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit. Ziua, un stâlp de nor erai, Iar noaptea, Tu Te arătai Un stâlp de foc. În acest fel, Tu l-ai condus pe Israel, Pe drumul ce l-ai pregătit. Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate. Poporului, Tu i-ai făcut Sabatul Tău, de cunoscut. Porunci, prin Moise, i-ai lăsat; Învățături și legi i-ai dat. Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire. Părinții noști’ s-au îngâmfat: Poruncile-Ți nu le-au urmat, Ci ei – cu toții – au vădit Că gâtul și-au înțepenit. Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat Nici chiar atunci când ai văzut Că un vițel ei și-au făcut, Zicând: „Acesta e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu Cari din Egipt ne-a scos afară Și astăzi, liberi suntem, iară!” La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine. În îndurarea Ta cea mere, I-ai însoțit, fără-ncetare, Când prin pustiu, al Tău popor A rătăcit. Stâlpul de nor, Pe timpul zilei, l-a-nsoțit Și-apoi, când seara a venit, Stâlpul de foc a luminat Calea pe care a umblat. Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească. Au rătăcit, ani patruzeci, Pe-ale pustiului poteci, Însă nimic nu le-a lipsit. Straiul nu li s-a învechit, Iar talpa nu li s-a umflat. În mână, împărați le-ai dat Și-ale lor țări le-ai împărțit. Poporul Tău a cucerit Țara ce o avea Sihon – Cel cari domnise la Hesbon – Și țara ce o stăpânise Og care în Basan domnise. Ai înmulțit fiii pe care, Neamul lui Israel îi are, Încât fiii poporului, Precum stelele cerului, Ajunseră-n număr să fie. I-ai adunat de prin pustie Și-apoi le-ai dat, drept moștenire, Țara pe cari, în stăpânire, Părinților lor le-a fost dată, De mult, în vremea-ndepărtată. Ai lor feciori intrară-n țară Și-n stăpânire o luară. Tu ai smerit, în fața lor, Poporul Canaaniților. Din țară, fost-au alungați Locuitori și împărați. Peste cetățile-ntărite, Peste ogoarele-nsorite, Sau peste case și cetăți Cari pline-au fost de bunătăți, Ori peste puțuri și măslini, Pomi roditori, vii sau smochini, Ei au ajuns să stăpânească, Prin bunătatea Ta cerească. Pe săturate au mâncat Și-n acest fel s-au îngrășat, Căci numai într-o desfătare Trăit-au ei, fără-ncetare. În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine. Atuncea, Tu i-ai părăsit Și-ai lor vrăjmași i-au înrobit. Când în necaz ei s-au aflat, Grabnic la Tine au strigat. Apoi, plânsul poporului, Din înălțimea cerului, De-ndată Tu l-ai auzit Și îndurare ai vădit, Căci ai lăsat izbăvitori Să-l scape de asupritori. Dar când odihnă au avut Din nou, cu toți au început, Legea, de-a nu Îți asculta Și-a face rău în fața Ta. Atuncea, Tu i-ai părăsit Și-ai lor vrăjmași i-au stăpânit. Iarăși, la Tine au strigat, Iar Tu, din nou, i-ai ascultat, Căci îndurare ai vădit, Pentru că iar i-ai izbăvit. De multe ori, poporul Tău Față de Tine-a făcut rău. Dar Tu, mereu, l-ai ajutat. Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit. Totuși, mulți ani Tu i-ai răbdat Și multe înștiințări le-ai dat, Prin Duhul și prorocii Tăi. Dar ei, cu toți, s-au vădit răi Și n-au vrut ca să ia aminte La sfintele Tale cuvinte. Atunci, ai dat al lor popor, În mâinile vrăjmașilor. Neamuri străine au venit Și peste el a stăpânit. Însă, în bunătatea-Ți mare, Tu arătat-ai îndurare, Pentru că nu l-ai părăsit Și astfel nu l-au nimicit Vrăjmașii, căci ești iertător, Ești milostiv și-ndurător. Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat. În tot ce ni s-a întâmplat, Tu ai fost drept și credincios, Iar noi răi fost-am, ne-ndoios. Toți căpitani-aceia cari, Peste popor erau mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți N-au păzit Legea ce ne-ai dat, Porunca nu Ți-au ascultat, Nici înștiințările pe care Ni le-ai trimis fără-ncetare. Pe când erau stăpâni în țară, Când binefaceri căpătară Din partea Ta – căci Tu le-ai dat, Ogoarelor lor, rod bogat – Nu te-au slujit. S-au abătut Și lucruri rele au făcut. De-aceea s-a-ntâmplat apoi, Ca astăzi, robi s-ajungem noi. Poporul Tău e înrobit, Pe un pământ ce l-au primit Părinții noștri, de la Tine, Ca să le meargă astfel bine Și bucurii să poată-avea, Prin rodul care o să-l dea. Pământul nostru, mai apoi, Nu mai rodește pentru noi, Ci pentru alții, care sânt Străini față de-acest pământ, La care noi am fost aduși, În starea de a fi supuși, Din pricina păcatelor, Făcute de al nost’ popor. Alți împărați ne stăpânesc Și fac așa precum poftesc Cu vitele ce le avem Și-apoi cu noi, care suntem Aduși, azi, într-o strâmtorare Ce se vădește foarte mare!” Noi, pentru ceea ce s-a zis, Făcut-am legământ, în scris, Semnat de toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, De tot soborul de preoți, Precum și de Leviții toți.
Neemia 9:1-38 Noua Traducere Românească (NTR)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s-au adunat cu toții ca să țină un post. Fiecare își acoperise coapsele cu o pânză de sac și își presărase țărână pe cap. Cei din neamul lui Israel s-au separat de toți străinii și, stând în picioare, și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. Au stat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii DOMNULUI, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, și-au mărturisit păcatele și s-au închinat DOMNULUI, Dumnezeul lor. Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare către DOMNUL, Dumnezeul lor. Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să-Ți fie Numele cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! Tu ești DOMNUL și în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată armata lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu dai viață tuturor acestora, iar armata cerurilor Ți se închină. Tu ești DOMNUL, Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram, Care l-ai scos din Ur, din Caldeea, și i-ai pus numele Avraam. Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat cu el un legământ, potrivit căruia le vei da descendenților lui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgașiților. Ți-ai ținut promisiunile, căci Tu ești drept. Apoi ai văzut asuprirea strămoșilor noștri în Egipt și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai știut cât de arogant s-au purtat cu aceștia, și Ți-ai făcut un Nume, cum se știe astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor, și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat. Însă pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape mari. Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua, și printr-un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau. Ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din Ceruri. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat porunci, hotărâri și o Lege prin mâna lui Moise, slujitorul Tău. Le-ai dat pâine din cer, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete, și le-ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși, cu mâna ridicată, că le-o vei da. Însă ei, strămoșii noștri, s-au mândrit, au fost încăpățânați și n-au ascultat de poruncile Tale. Au refuzat să asculte și nu și-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. S-au încăpățânat și, în răzvrătirea lor, și-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavie. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, și nu i-ai părăsit. Chiar și atunci când și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău, Care te-a scos din Egipt!» și s-au făcut vinovați de multă blasfemie, Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în deșert. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetat să le lumineze noaptea drumul pe care mergeau. Le-ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ți-ai retras mana de la gura lor și ai continuat să le dai apă ca să-și potolească setea. Timp de patruzeci de ani le-ai asigurat hrana în deșert și n-au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat. Le-ai dat regate și popoare și ai împărțit între ei fiecare teritoriu. Astfel, ei au luat în stăpânire țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara în care le-ai zis părinților lor să intre ca s-o ia în stăpânire. Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să facă cu ei ce consideră că este bine. Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case pline cu tot felul de bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și s-au bucurat de viață datorită bunătății Tale celei mari. Dar, apoi, s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i-au ucis pe profeții Tăi, care îi avertizau să se întoarcă la Tine, și s-au făcut astfel vinovați de multă blasfemie. Atunci i-ai dat pe mâna dușmanilor lor, care i-au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din Ceruri. În marea Ta îndurare, le-ai dat eliberatori, care i-au eliberat din mâna dușmanilor lor. Când au avut odihnă însă, au făcut iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat pe mâna dușmanilor lor, care au domnit peste ei. Dar ei s-au întors și au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din Ceruri și, în îndurarea Ta, i-ai eliberat în numeroase rânduri. I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s-au mândrit, n-au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, pe care, dacă omul le respectă, va trăi prin ele. Ți-au întors spatele cu încăpățânare, s-au răzvrătit și n-au ascultat. I-ai îngăduit așa mulți ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot n-au vrut să asculte și, astfel, i-ai dat pe mâna popoarelor străine. Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu plin de har și milostiv. Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care păstrezi legământul și îndurarea, nu privi ca pe ceva neînsemnat toate greutățile prin care am trecut, atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri, tot poporul Tău, din zilele împăraților Asiriei și până în ziua aceasta! Cu privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci ai lucrat cu credincioșie, dar noi am făcut ceea ce este rău! Regii, conducătorii, preoții și strămoșii noștri n-au împlinit Legea Ta. N-au dat ascultare poruncilor și înștiințărilor Tale prin care i-ai avertizat. În regatul lor, în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine, în țara cea întinsă și bogată pe care le-o dăduseși, ei nu Ți-au slujit și nu s-au întors de la faptele lor cele rele. Și, iată-ne astăzi sclavi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri, ca să-i mănânce roadele și bunătățile! Iată-ne sclavi chiar în ea! Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz“. Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înțelegere de neclintit, pe document punându-și pecetea conducătorii, leviții și preoții.