Proverbele 8:1-36
Proverbele 8:1-36 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea? Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor. Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor. Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului. Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare. Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte. Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele. Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea. Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales. Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea. Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase. Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă. Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere. Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate. Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ. Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi. Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales. Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății, Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele. DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime. Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul. Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape. Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile; Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii. Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului, Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor, Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului, Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui; Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor. De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele. Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați. Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele. Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI. Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Proverbele 8:1-36 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul? Ea se așază sus, pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii, și strigă lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților: „Oamenilor, către voi strig și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu! Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor! Ascultați, căci am lucruri mari de spus și buzele mi se deschid ca să-i învețe pe alții ce este drept! Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc minciuna. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința. Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul scump! Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele, și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea. Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu. De la mine vine sfatul și izbânda; eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii, toți judecătorii pământului. Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. Cu mine sunt bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, și venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să le dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munților, înainte de a fi dealurile, când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului, când a pironit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. Și acum, fiilor, ascultați-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele! Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu! Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele! Căci cel ce mă găsește găsește viața și capătă bunăvoința Domnului, dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul; toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”
Proverbele 8:1-36 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Oare nu strigă înțelepciunea? Oare nu se aude vocea abilității înțelegerii lucrurilor? Ea se oprește pe locurile înalte, pe toate străzile, la intersecții, lângă porțile care conduc spre intrarea în oraș și la uși. Acolo, vocea ei strigă cu mare intensitate: „Oamenilor, la voi strig; și vouă – fiilor oamenilor – se adresează vocea mea! Voi care sunteți fără judecată sănătoasă, învățați prudența; proștilor, învățați să înțelegeți lucrurile! Ascultați, pentru că vă voi spune lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este corect! Gura mea va spune adevărul, pentru că buzele mele urăsc degradarea morală. Toate cuvintele gurii mele formulează afirmații corecte; și nu este nimic necinstit sau eronat în ele. Toate (lucrurile) sunt clare pentru cel care are capacitatea înțelegerii lucrurilor și corecte pentru cei care au găsit cunoașterea. Primiți îndrumarea mea în loc de argint și alegeți cunoașterea în schimbul aurului de cea mai bună calitate; pentru că înțelepciunea este mai scumpă decât pietrele valoroase. Și orice ți-ai dori, nimic nu poate deveni echivalentul ei. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența. Eu guvernez cunoașterea și capacitatea de a examina lucrurile cu atenție. Frica de Iahve te face să urăști ce este rău. Îți spun acum ce urăsc eu: mândria și aroganța, comportamentul rău și vorbirea inacceptabilă. Eu sunt autorul sfatului și al abilității analizei oricărui lucru. Capacitatea de înțelegere este tot a mea; și forța (pentru realizarea tuturor acestor lucruri) îmi aparține. Prin mine guvernează regii; și cei care conduc, se folosesc de mine pentru a emite legi compatibile cu dreptatea. Prin mine guvernează prinții și toți oamenii cu mari posesiuni materiale care conduc pământul. Eu iubesc pe oamenii care mă iubesc; și cei care mă caută, mă vor găsi. Eu aduc bogăție și onoare, abundență și prosperitate. Fructul pe care îl produc eu este mai bun decât aurul – chiar mai bun decât aurul curat. Profitul meu depășește argintul de cea mai bună calitate. Eu merg pe drumul dreptății, pe mijlocul potecilor corectitudinii, ca să dau bogăție celor care mă iubesc și să le umplu camerele unde își țin tezaurul. Iahve mă avea (cu El) la începutul acțiunilor Lui – chiar înaintea celor mai vechi lucrări pe care le-a făcut. Eu am fost din eternitate – de la început – înainte să existe pământul. Am fost născută atunci când încă nu existau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă. Am fost concepută și adusă în existență înainte de formarea munților și înainte de existența dealurilor. Atunci Iahve încă nu făcuse nici pământul, nici câmpiile și nici măcar prima particulă a prafului lumii. Când El a fixat cerul, eu eram acolo, asistând la momentul în care (i-)a marcat orizontul pe suprafața de mari dimensiuni, când a stabilit norii sus și a consolidat izvoarele care provin din zone adânci. Am fost prezentă când Iahve a stabilit limitele mării, pentru ca apele ei să nu încalce porunca Lui. Când a planificat temeliile pământului, eu eram meșterul care stătea lângă El; și în fiecare zi eram delectarea Lui, bucurându-mă permanent în prezența Lui. Eram încântată de întreaga lume creată de El și aveam satisfacție privind la fiii oamenilor. Deci acum, fiilor, ascultați-mă! Cei care își trăiesc viața conform metodelor mele, sunt binecuvântați! Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; nu o ignorați! Omul care mă ascultă, este binecuvântat. La fel se va întâmpla și cu cel care veghează zilnic la porțile mele, așteptând la pragul ușii mele. Să știți că oricine mă găsește, a descoperit viața; și obține astfel bunăvoință de la Iahve. Dar cel care nu reușește să mă găsească, se rănește singur. Toți cei care mă urăsc, iubesc moartea.”
Proverbele 8:1-36 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Nu strigă, oare, la tot pasul Înțelepciunea? Oare glasul, Priceperea nu și-a-nălțat? Ea, pe-nălțimi, s-a așezat, Pe drum, afară, la răscruci Și orice cale-o să apuci, Strigătul ei se-aude-n toate Părțile țării: în cetate, La porți, când este cald sau frig: „Hei, oameni! Către voi, eu strig! Spre voi se-ndreaptă glasul meu – Ai oamenilor fii – mereu! Învățați minte, proștilor! Vă deșteptați, nebunilor! Veniți cu toți de m-ascultați Și lucruri mari o să aflați! Buzele-mi gata-s să vă-nvețe Ce este drept, să dea povețe, Căci gura-mi adevăr rostește Și-adânc, minciuna, o urăște. Doar adevăr, în ale mele Cuvinte, afli. N-au în ele Nimic nedrept, strâmb sau sucit. Toate sunt spuse lămurit, Pentru cel care-i priceput; Iar pentru cine a știut, Știința mea să-și însușească, Sunt drepte și-au să-i folosească. Învățătura-mi învățați Și mai degrabă o luați Decât luați argint. Vă jur, Că decât aurul cel pur, Mai mult face știința mea, Căci preț mai mare, are ea. Înțelepciunea prețuiește Mai mult decât se dovedește Mărgăritaru-a prețui; Și nu se va asemui Cu ea – oricât e de măreț – Vreun lucru ce-i la mare preț. Eu, eu Înțelepciunea, stau În mintea omului; de vreau, Planuri măiestre născocesc, Pe care-adânc le chibzuiesc. Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu Pot să vă dăruiesc, mereu – Căci toate de la mine vin, Unde găsite sunt, din plin – Pricepere, izbândă, sfat. Eu, pentru voi, le am de dat. Puterea, mie-mi aparține, Iar împărații, doar prin mine, Domnesc. Și de la mine au Drepte porunci – căci eu le dau – Toți voievozii. Tot prin mine, În a lui mână cârma ține Cel care-i mare dregător Sau cel care-i judecător. Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește. Cu mine este bogăția, Slava, dreptatea, avuția. Mai bun e rodul ce l-am dat, Decât e aurul curat. Venitu-n urma mea cules – Decât argintul cel ales – E mult mai bun. Pe drumul meu, Spre nevinovăție, eu Calc ne-ncetat. Cărarea mea, Una și-aceeași e cu cea Ce duce spre neprihănire, Să pot da dreaptă moștenire La toți acei ce mă iubesc Și-averile să le sporesc. Din tot ce-a făcut Dumnezeu, Prima lucrare am fost eu, ‘Nainte ca orice să fie. M-a așezat din veșnicie, ‘Nainte de orice-mpărat, Când nu era întemeiat Pământul. Deci eu m-am născut, Când încă nu era făcut Adâncul și când în izvoare Nu era apă curgătoare. Când m-am născut, munți nu erau Și nici dealuri nu se zăreau; N-a fost pământ și nici câmpie, N-a fost nici o ființă vie. Din pulberea pământului Ce-nvăluiește lumea lui, Nici un crâmpei n-a fost făcut Pe vremea-n care m-am născut. Când Domnul ceru-a întocmit, Am fost acolo și-am privit; Atunci când zare a trasat Peste adânc și-a atârnat, Sus, norii și când au țâșnit Ape din hău și-au izbucnit Izvoarele către lumină, Când mării – cea de sine plină – Hotar apelor ei i-a pus – Și să nu-l calce El i-a spus – Pământul când l-a-ntemeiat, Eram acolo. Am lucrat Alăturea de Dumnezeu. Meșterul Lui fusesem eu. Plăcerea Domnului eram Și-n fața Lui mereu jucam. Dădeam pământului ocol, Dansând pe al său rotocol, Găsindu-mi, pe cuprinsul lui, Plăcere-n fiii omului. Acum fiilor, ascultați Și de la mine învățați! Pe-aceia, eu îi fericesc, Care cărările-mi păzesc. Învățătura mi-ascultați Și sfatul nu mi-l lepădați, Ca să vă faceți mai deștepți, Să fiți, mereu, mai înțelepți. Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea. Cel ce pe mine m-a găsit, Poate să fie fericit, Căci viața el o dobândește Și de la Dumnezeu, primește Bunăvoință. Dar greșesc Acei care păcătuiesc În contra mea: vor vătăma, Fără a ști, chiar inima Și trupul lor. De mă urăsc, E semn că moartea o iubesc.
Proverbele 8:1-36 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Oare nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță înțelegerea glasul? Ea se așază pe vârful înălțimilor, de-a lungul drumurilor și printre poteci. Strigă lângă porți, la intrarea cetății, la accesul intrărilor. Către voi, oameni, strig și glasul meu este pentru fiii oamenilor. Înțelegeți, voi, nepricepuților, istețimea și voi, nesimțiților, deveniți pricepuți la inimă! Ascultați, căci voi spune [lucruri] nobile și buzele mi se deschid pentru cele drepte! Căci cerul gurii mele murmură adevărul și lucru abominábil este vinovăția pentru buzele mele. În dreptate sunt toate cuvintele gurii mele, nu este în ele [nimic] întortocheat și strâmb. Toate sunt curate pentru cel care pricepe, sunt drepte pentru cei care au găsit cunoașterea. Primiți disciplina mea, și nu argintul, cunoașterea, mai degrabă decât aurul ales. Căci înțelepciunea este mai bună decât coralii și toate dorințele nu sunt egale cu ea. Eu, înțelepciunea, locuiesc cu istețimea și am aflat cunoașterea chibzuinței. Teama de Domnul înseamnă a urî răul; eu urăsc mândria, trufia, calea rea și gura perversă. Ale mele sunt sfatul și planul, eu sunt priceperea, a mea este forța. Prin mine domnesc regii și cei care conduc hotărăsc dreptatea. Prin mine conduc conducătorii, nobilii și toți judecătorii dreptății. Eu îi iubesc pe cei care mă iubesc și cei care mă caută mă găsesc. Bogăția și onoarea sunt cu mine, averea trainică și dreptatea. Roadele mele sunt mai bune decât aurul, decât aurul fin, și veniturile mele sunt mai de ales decât argintul. Eu umblu pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății, ca să aibă moștenire cei care mă iubesc și eu să le umplu vistieriile. Domnul m-a creat ca început al căii sale, înaintea faptelor sale de odinioară. Din veșnicie am fost formată, de la început, înaintea pământului. Când nu erau abisurile eu am fost născută, când nu erau izvoarele pline de apă. Înainte să fie fondați munții, înaintea colinelor am fost născută. Când încă nu făcuse pământul și câmpiile, nici cele dintâi pulberi ale lumii, când a stabilit cerurile, eu eram acolo; când a stabilit bolta deasupra abisului, când a întărit norii deasupra și când a fixat izvoarele abisului, când a pus mării o limită ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a hotărât temeliile pământului, eu eram lângă el de încredere, preferată zi de zi, bucurându-mă înaintea lui tot timpul. Mă bucuram pe rotocolul pământului și preferința mea erau fiii oamenilor. Acum, fiilor, ascultați-mă, căci fericiți sunt cei care păzesc căile mele! Ascultați disciplina și veți fi înțelepți! Nu o neglijați! Fericit este omul care mă ascultă veghind la porțile mele zi de zi și observând ușorii intrărilor mele. Cel care mă găsește găsește viața și capătă favoare de la Domnul. Dar cel care păcătuiește împotriva mea își tratează cu violență sufletul, iar toți cei care mă urăsc iubesc moartea.
Proverbele 8:1-36 Noua Traducere Românească (NTR)
Nu strigă înțelepciunea? Nu-și înalță glasul priceperea? Ea stă pe vârful înălțimilor, de-a lungul drumului, la răspântia cărărilor. Strigă tare lângă porți, în fața cetății, la intrarea ușilor: „Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu! O, naivilor, înțelegeți ce este prudența! Nesăbuiților, înțelegeți ce este priceperea! Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari; și buzele mele vor rosti ce este drept! Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic corupt sau pervertit în ele. Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința. Primiți mai degrabă îndrumarea mea decât argintul, și mai degrabă cunoștința decât aurul scump. Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu descopăr cunoștința și discernământul. Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite. Al meu este sfatul și înțelepciunea, a mea este priceperea, a mea este puterea. Prin mine domnesc împărații și conducătorii dau legi drepte. Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății. Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi. Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu este mai valoros decât argintul ales. Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății, ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. DOMNUL mă avea la începutul lucrărilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul. Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă. Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu, când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii. Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului, când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului, când a stabilit limitele mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului, eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram desfătarea Lui, bucurându-mă tot timpul în fața Lui, bucurându-mă de lumea pământului Său și găsindu-mi plăcerea în fiii omului. Acum, deci, fiilor, ascultați-mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele! Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n-o ignorați! Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele. Fiindcă oricine mă găsește pe mine găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI. Dar cel ce mă respinge se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea“.
Proverbele 8:1-36 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul? Ea se așază sus, pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii, și strigă lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților: „Oamenilor, către voi strig și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor! Ascultați, căci am lucruri mari de spus și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept! Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința. Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul scump. Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea. Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu. De la mine vin sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii, toți judecătorii pământului. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. Cu mine sunt bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat și venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munților, înainte de a fi dealurile, când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului, când a pironit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. Și acum, fiilor, ascultați-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele! Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu! Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele! Căci cel ce mă găsește, găsește viața și capătă bunăvoința Domnului. Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”