Psalmul 142:3-6 - Compare All Versions

Împărtășește

Când duhul meu a fost copleșit înăuntrul meu, atunci ai cunoscut cărarea mea. În calea pe care am umblat, ei au pus pe ascuns o capcană pentru mine. M-am uitat la dreapta mea și am privit, dar nu a fost niciun om care să mă cunoască, mi-a lipsit locul de scăpare; nimeni nu s-a îngrijit de sufletul meu. Am strigat către tine, DOAMNE, am spus: Tu ești locul meu de scăpare și partea mea în țara celor vii. Dă atenție strigătului meu, pentru că am fost foarte înjosit, eliberează-mă de persecutorii mei, căci sunt mai puternici decât mine.

Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu mi-au întins o cursă. Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.” Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!

Când spiritul îmi este întristat, Tu îmi cunoști comportamentul. Ei mi-au pus capcane mascate pe drumul pe care merg. Privește la dreapta și constată că nu este nimeni care să mă ajute! Am rămas fără adăpost; și nu este nimeni care să simtă împreună cu mine! Doamne, eu te chem zicând: „Tu ești adăpostul meu și moștenirea mea pe pământul oamenilor vii!” Ascultă-mă când strig (spre Tine); pentru că sunt foarte trist! Salvează-mă de persecutorii mei, pentru că îmi sunt superiori în forță!

Când duhul meu este mâhnit, Tu-mi știi cărarea, negreșit. Cei răi s-au adunat acum Și-o cursă mi-au întins pe drum. Doamne, spre dreapta Îți rotește Ai Tăi ochii, iar apoi privește! De nimeni nu sunt cunoscut, Orice speranță mi-am pierdut, Căci sunt privit cu nepăsare Și nu mai am nici o scăpare. Doamne, la Tine doar, strig eu: „Tu ești scăparea mea, mereu, Iar pe pământ, Te dovedești Că a mea moștenire ești.” Să iei aminte Domnul meu, La al meu strigăt, tot mereu, Pentru că sunt nenorocit, Sunt strâmtorat și sunt lovit! Mă izbăvește de cei cari Mă prigonesc, căci ei sunt tari.

înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea. Și când slăbește în mine duhul meu, tu cunoști cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă. Privește la dreapta mea și vezi: nu este nimeni care să mă cunoască! Niciun [loc de] refugiu nu mai este pentru mine și nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu. Am strigat către tine, Doamne, am zis: tu ești refugiul meu, tu ești partea mea pe pământul celor vii.

Când îmi este sleit duhul în mine, Tu-mi cunoști cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi-au ascuns curse. Uită-Te în partea dreaptă și privește cu atenție; nimeni nu mă mai recunoaște! Am rămas fără adăpost; nimănui nu-i pasă de viața mea! Te chem, DOAMNE, zicând: „Tu ești adăpostul meu, partea mea de moștenire pe pământul celor vii!“. Ascultă-mi strigătul, căci sunt atât de mâhnit! Scapă-mă de cei ce mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine!

Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.” Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!