YouVersion
Pictograma căutare

Psalmul 32:1-5 - Compare All Versions

Psalmul 32:1-5 VDC (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)

Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” (Oprire) Și Tu ai iertat vina păcatului meu.

Partajează
Psalmul 32 VDC

Psalmul 32:1-5 NTR (Noua Traducere Românească)

Fericit este cel a cărui fărădelege este iertată, cel al cărui păcat este acoperit! Fericit este omul căruia DOMNUL nu-i ia în considerare nelegiuirea și în duhul căruia nu există înșelăciune! Când tăceam, mi se uscau oasele și toată ziua gemeam. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; ajunsesem sleit de vlagă, ca în timpul arșiței verii. Selah Atunci mi-am mărturisit păcatul și nu Ți-am ascuns nelegiuirea mea. Am zis: „Îmi voi mărturisi DOMNULUI fărădelegile!“ și, astfel, Tu ai iertat vina păcatului meu. Selah .

Partajează
Psalmul 32 NTR

Psalmul 32:1-5 BVA (Biblia în Versiune Actualizată 2018)

Acela care are nedreptatea iertată și al cărui păcat a fost acoperit, este un om fericit! Acela căruia Iahve nu îi ia în considerare vina și în spiritul căruia nu există înșelăciune, este (tot) fericit! Când tăceam, mi se uscau oasele din cauza gemetelor mele permanente. Atât ziua cât și noaptea, mâna Ta mă apăsa. Forța mea se diminuase; și ajunsesem ca o plantă uscată de căldura verii. Atunci mi-am recunoscut păcatul și nu Ți-am ascuns vina mea. Am zis: „Îmi voi recunoaște (în fața) lui Iahve nedreptățile pe care le-am comis!” Și Tu mi-ai iertat vina și păcatul.

Partajează
Psalmul 32 BVA

Psalmul 32:1-5 BTF2015 (Biblia Traducerea Fidela 2015)

Binecuvântat este cel a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit. Binecuvântat este omul căruia DOMNUL nu îi impută nelegiuirea și în al cărui duh nu este viclenie. Când tăceam, oasele mele au îmbătrânit prin răcnetul meu cât era ziua de lungă. Căci zi și noapte mâna ta era grea asupra mea, seva mi s-a schimbat în seceta verii. Selah. Atunci mi-am recunoscut păcatul în fața ta și nu mi-am ascuns nelegiuirea. Am spus: Voi mărturisi DOMNULUI fărădelegile mele; și tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Selah.

Psalmul 32:1-5 EDC100 (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)

Psalmul 32:1-5 VBRC2020 (Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020)

Fericit este [omul] căruia i s-a iertat fărădelegea, căruia i s-a acoperit păcatul! Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greșeala și în duhul căruia nu este prefăcătorie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele și gemeam ziua întreagă. Zi și noapte apăsa peste mine mâna ta, vlaga mi se usca în dogoarea verii. Sélah Eu ți-am făcut cunoscut păcatul meu, nu ți-am ascuns fărădelegea mea. Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”. Și tu ai iertat vinovăția păcatului meu. Sélah

Psalmul 32:1-5 BIV2014 (Biblia în versuri 2014)

Ferice e de-acela care, Pentru fărădelegea-i mare, Iertare-n urmă-a dobândit Și-al său păcat e-acoperit! Ferice e de orișicine Căruia Domnul nu-i va ține În seamă, vreo nelegiuire, Și-al cărui duh nu are știre De viclenii ascunse-n el! Ferice e de omu-acel! Atâta timp cât am tăcut, Să se topească-au început Oasele mele, apăsate De gemetele-mi necurmate. Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire) Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)