Apocalipsa 5:1-14
Apocalipsa 5:1-14 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă şi pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. Şi am văzut un înger puternic vestind cu glas răsunător: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-I desfacă peceţile?” Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu era în stare să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. Şi unul din bătrâni mi-a spus: „Nu plânge! Iată, Leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David, El a învins ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.” Şi am văzut un Miel stând ca înjunghiat în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în toată lumea. El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron. Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Ei cântau o cântare nouă, spunând: Vrednic eşti să iei cartea şi să-I desfaci peceţile, pentru că ai fost înjunghiat şi cu sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu oameni din fiecare seminţie şi limbă şi neam şi popor şi i-ai făcut împărăţie şi preoţi ai Dumnezeului nostru şi ei vor domni peste pământ. M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era miriade de miriade şi mii de mii. Ei spuneau cu glas răsunător: Vrednic este Mielul cel înjunghiat să primească puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea. Şi am auzit toate făpturile care sunt în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare, pe toate câte sunt în ele zicând: Celui care şade pe tron şi Mielului să fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor! Şi cele patru fiinţe spuneau: „Amin!”, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.
Apocalipsa 5:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și am văzut în mâna dreaptă a celui ce ședea pe tron o carte care fusese scrisă pe dinăuntru și pe din afară, sigilată cu șapte sigilii. Și am văzut un înger puternic, proclamând cu voce tare: Cine este demn să deschidă cartea și să desfacă sigiliile ei? Și nimeni nu a fost în stare în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, să deschidă cartea, nici să se uite la ea. Și eu am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit demn să deschidă cartea și să o citească, nici să se uite la ea. Și unul dintre bătrâni mi-a spus: Nu plânge; iată, Leul din tribul lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins pentru a deschide cartea și a desface cele șapte sigilii ale ei. Și am privit și, iată, în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor, a stat în picioare un Miel ca înjunghiat, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. Și a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a celui ce ședea pe tron. Și când a luat cartea, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut jos înaintea Mielului, având fiecare din ei harpe și potire de aur pline de arome, care sunt rugăciunile sfinților. Și cântau o cântare nouă, spunând: Tu ești demn să iei cartea și să deschizi sigiliile acesteia, pentru că ai fost înjunghiat și ne-ai răscumpărat lui Dumnezeu prin sângele tău, din fiecare rasă și limbă și popor și națiune; Și ne-ai făcut Dumnezeului nostru, împărați și preoți; și vom domni pe pământ. Și am văzut și am auzit vocea multor îngeri de jur împrejurul tronului și a ființelor vii și a bătrânilor; și numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii, Spunând cu voce tare: Demn este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea și bogățiile și înțelepciunea și tăria și onoarea și gloria și binecuvântarea. Și pe fiecare creatură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe cele ce sunt în mare și pe toate care se află în acestea le-am auzit spunând: Binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea fie ale aceluia ce șade pe tron și a Mielului, pentru totdeauna și întotdeauna. Și cele patru ființe vii au spus: Amin. Și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut jos și se închinau celui ce trăiește pentru totdeauna și întotdeauna.
Apocalipsa 5:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui așezat pe tron o carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să‑i rupă pecețile?” Și nimeni, nici din cer, nici de pe pământ, nici de sub pământ, nu putea să deschidă cartea și să se uite în ea. Și am plâns mult pentru că nimeni n‑a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Și unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.” Și în mijlocul tronului și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui așezat pe tron. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare câte o harfă și cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Ei cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești să iei cartea și să‑i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice popor și de orice neam! Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru; ei vor împărăți pe pământ.” M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al făpturilor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și binecuvântarea!” Și pe toate făpturile din cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare – pe toate câte se află în aceste locuri – le‑am auzit zicând: „Ale Celui ce stă pe tron și ale Mielului să fie binecuvântarea, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat [Celui ce este viu în vecii vecilor].
Apocalipsa 5:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” Și nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea și să se uite în ea. Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Și unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei!” Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam! Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărăți pe pământ.” M-am uitat, și, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ și I s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor.
Apocalipsa 5:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Am văzut apoi că în mâna dreaptă a Celui care stătea pe tron, era un sul de carte. Acesta fusese scris atât pe interior, cât și pe exterior; și avea șapte sigilii. Am mai văzut un mare înger, care a strigat cu vocea lui: „Cine este capabil să rupă sigiliile și să desfacă sulul?” Dar nimeni din cer, de pe pământ și de sub pământ nu a putut să desfacă sulul și să se uite în interiorul lui. Atunci am plâns mult timp, pentru că nimeni nu fusese capabil să desfacă acel sul și să se uite în el. Dar unul dintre acei bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Cel care a obținut victoria, este Leul care provine dintre descendenții lui Iuda; și are ca strămoș pe David! El poate să rupă cele șapte sigilii și să desfacă sulul!” Când am privit, am văzut un Miel care părea să fi fost înjunghiat. El stătea în mijlocul tronului, înconjurat de cele patru ființe vii și de (acei douăzeci și patru de) bătrâni. Avea șapte coarne și șapte ochi – acestea însemnând (simbolic) cele șapte spirite ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. El a venit și a luat sulul din mâna dreaptă a Celui care stătea pe tron. Când a luat Mielul acel sul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o harpă și cupe de aur pline cu tămâie care reprezintă rugăciunile sfinților. Toți aceștia cântau un nou cântec, zicând: „Tu meriți să iei sulul și să îi rupi sigiliile; pentru că ai fost înjunghiat. Și cu sângele Tău, ai răscumpărat oameni pentru Dumnezeu. Ei sunt din fiecare familie de popoare și de limbi ale pământului, provenind din orice națiune. Ai făcut din ei un regat, le-ai dat calitatea de preoți pentru Dumnezeu; și vor guverna pe pământ!” Am privit apoi în direcția din care auzeam venind sunetul unor voci; și am văzut mulți îngeri care înconjurau atât tronul, cât și pe cele patru ființe și pe bătrâni. Numărul acestor îngeri era de zece mii înmulțit cu zece mii și (alte) mii de mii… Ei spuneau cu mare intensitate în vocea lor: „Mielul care a fost înjunghiat, merită să primească autoritate, bogăție, înțelepciune, forță, onoare, glorie și să fie lăudat!” Apoi am auzit toate ființele care există în cer, pe pământ, sub pământ și în mare – zicând: „Lauda, onoarea, gloria și autoritatea să Îi fie recunoscute pentru eternitate Celui care stă pe tron și Mielului!” Atunci cele patru creaturi vii au zis: „Amin!”; și acei (douăzeci și patru de) bătrâni au căzut la pământ și s-au închinat [Celui care este viu pentru eternitate].
Apocalipsa 5:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„O carte-n urmă, am văzut, În mâna Celui ce-a șezut, Pe acel scaun, de domnie. Scrisă, ea se vedea să fie, Pe dinăuntru și-apoi, iară, Fusese scrisă și pe-afară. Șapte peceți se mai vedeau, Și, cartea, o pecetluiau. Atuncea mi s-a arătat Un înger, care a strigat: „Cine o fi, acum, în stare, Cine se-arată vrednic, oare, Să vină, cartea, să o ia, Rupând pecețile din ea, Să o deschidă mai apoi, Și s-o citească, pentru noi?” Dar nimenea nu s-a găsit, În cer, să fie potrivit – Nici pe pământ, de-asemenea, Și nici sub el – care să ia Cartea, și s-o deschidă-apoi, Să o citească, pentru noi. Am plâns, atunci când am văzut, Că nimenea nu a putut, Să fie vrednic și să ia, Cartea, ca să se uite-n ea. Dar, un bătrân s-a-nfățișat, ‘Nainte-mi, și a cuvântat: „Să nu mai plângi, căci a venit Leul care a biruit. El este – după cum se știe – Din a lui Iuda seminție Și-i a lui David Rădăcină. Iată că El are să vină Și va deschide cartea care, Șapte peceți, peste ea, are.” Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu. El a venit și a luat Cartea, cea care s-a aflat În brațul drept al Celui care, Scaunul de domnie-l are. Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate. Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume. Tu ai făcut, din ei, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, O minunată-mpărăție De preoți, care au să vie – Căci rânduiți astfel, ei sânt – Să-mpărățească, pe pământ!” Când, ochii, iar i-am ridicat Și împrejur, eu m-am uitat – La scaunul Celui Prea Sfânt, La toți bătrânii care sânt Și la făpturile pe care, Scaunu-n jurul său le are – Glasuri de îngeri au vorbit, Pe care eu le-am auzit. Numărul lor e foarte mare: De zece mii de ori, el are Tot zece mii și mii de mii, Încât e greu, minte, să ții. Vocile ce le-am auzit, În felu-acesta au vorbit: „Mielul cari fost-a junghiat, Vrednic, acum, s-a arătat, Puterea ca să-I fie dată, Înțelepciunea – totodată – Cinstea și slava și tăria, Laude-apoi, și bogăția!” Toate făpturile ce sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ, Sau sub pământ sunt aciuate, Ori sunt, în mare, răsfirate, Precum și toate cele care Au un alt loc de așezare, În clipa ‘ceea au vorbit Și-aste cuvinte le-au rostit: „Celui care, pe scaun, șade Și stăpânește, I se cade, Cinste și slavă a-I fi dată Și stăpânire. Totodată, Acestea toate se cuvin, Să-i fie date-apoi, din plin, Și Mielului. Fie-ale Lor, Toate, în vecii vecilor!” Făpturile acolo-aflate – Și care, patru sunt, de toate – Când auzeau vorbele-acele, Spuneau „Amin!”, într-una, ele. Bătrânii care-au fost aflați De față – care-s arătați, Că douăzeci și patru sânt – S-au aruncat, toți, la pământ, Ca să se-nchine, fiecare, Apoi, în fața Celui care Este, mereu, nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor.”
Apocalipsa 5:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și am văzut în mâna dreaptă a celui care ședea pe tron o carte scrisă pe o parte și pe alta, sigilată cu șapte sigilii, și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i desfacă sigiliile?”. Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu putea să deschidă cartea și să se uite în ea. Și am plâns mult pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Atunci, unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată, a învins leul din tribul lui Iúda, vlăstarul lui Davíd! El va deschide cartea și cele șapte sigilii ale sale”. Și am văzut stând [în picioare], la mijloc, între tron și cele patru ființe și între bătrâni, un Miel ca înjunghiat, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. El a venit și a luat [cartea] din mâna dreaptă a celui care șade pe tron. Când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă și cupe din aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților, și cântau un cântec nou, spunând: „Vrednic ești tu să primești cartea și să desfaci sigiliile sale, pentru că ai fost înjunghiat și ai cumpărat pentru Dumnezeu prin sângele tău [oameni] din toate triburile, limbile, popoarele și neamurile și i-ai făcut pentru Dumnezeul nostru o împărăție și preoți și vor domni pe pământ”. Am văzut și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al ființelor și al bătrânilor, iar numărul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii și de mii de ori mii. Ei spuneau cu glas puternic: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea și tăria, cinstea, gloria și binecuvântarea”. Și am auzit orice creatură în cer, pe pământ și sub pământ și în mare și toate câte sunt în ele, spunând: „Celui care șade pe tron și Mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria și puterea în vecii vecilor!”. Iar cele patru ființe spuneau: „Amin!”. Și bătrânii au căzut [la pământ] și l-au adorat.
Apocalipsa 5:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)
În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii. Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine merită să deschidă sulul și să-i desfacă sigiliile?“. Dar nimeni în Cer, nici pe pământ, nici sub pământ n-a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el. Și am plâns mult, pentru că nu s-a găsit nimeni care să merite să deschidă sulul și să se uite în el. Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“. Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul. El a venit și a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron. Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kithara și vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților – și cântau o cântare nouă: „Tu meriți să iei sulul și să-i deschizi sigiliile, pentru că ai fost înjunghiat și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu, oameni din orice seminție, limbă, popor și națiune și i-ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru; și ei vor domni pe pământ!“. M-am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie. Ei spuneau cu glas tare: „Demn este Mielul, Care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, măreția, onoarea, gloria și lauda!“. Apoi, pe orice făptură care este în Cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit-o zicând: „A Celui Ce stă pe tron și a Mielului să fie lauda, onoarea, gloria și puterea, în vecii vecilor!“. Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s-au aruncat la pământ și s-au închinat.
Apocalipsa 5:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” Și nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.” Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ!” M-am uitat și, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ și s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!