NeașteptatMostră

Indiferent dacă înțelegem de ce sau de ce nu, singura cale prin orice șoc neașteptat este prin el. Oricât de mult ne-am dori să putem ocoli, trece pe sub, peste sau să fim eliberați de o anumită situație, există momente în care Dumnezeu vrea să ne ducă printr-un proces, pentru că asta este cel mai bine pentru noi. 

Atunci, provocarea devine alegerea de a nu lăsa inamicul să folosească aceste evenimente neplanificate pentru a ne fura elanul. Inamicul vrea să ne deraieze viețile de la planurile și scopurile lui Dumnezeu - dacă nu pentru restul vieții, atunci măcar pentru o perioadă. Vrea să ne fure concentrarea de la promisiunile lui Dumnezeu și să o îndrepte către criza noastră. El vrea să ne paralizeze în prezent și să ne acopere ochii pentru a nu mai putea vedea speranța pentru viitorul nostru. 

Trecând prin problema cu care te confrunți nu înseamnă doar să supraviețuiești până când aceasta va trece, iar apoi să rămâi amorțit pentru tot restul vieții tale. Trecând prin aceasta înseamnă să continui să trăiești o viață cu scop și pasiune - întotdeauna mergând înainte, fără să îți iei privirea de la obiectiv - oricât de devastator ar fi imprevizibilul. Pentru mine, confruntarea cu cancerul m-a ajutat să îmi reînnoiesc hotărârea: Deși știu că voi trăi pentru totdeauna în eternitate, aleg să trăiesc pe deplin aici pe pământ și să profit de fiecare secundă pentru scopurile lui Dumnezeu și ale Împărăției Lui până în ziua în care voi muri.

Încă eram mama copiilor mei, așa că nu aveam de gând să las vestea cancerului să mă oprească mental de la a-mi crește fetele. Încă eram soția lui Nick și nu urma să dau voie acestei vești să mă îndepărteze emoțional. Voiam să fiu prezentă în fiecare moment pe care îl împărtășeam. Voiam să continui să conduc lucrarea noastră și să mă folosesc de fiecare zi pe care urma să o mai am pe această planetă pentru gloria lui Dumnezeu.

Cancerul era o boală pe care o aveam, nu ceea ce eram. Nu voiam ca o boală neașteptată să definească întreaga mea stare sufletească, așa că nu intenționam să o las să determine dispoziția din casa mea, să mă deraieze de la credința mea, sau să mă oprească de la a trăi fiecare moment pe care Dumnezeu mi l-a dat. Nu puteam. Dar acea decizie presupunea ca, la fiecare oră - sau chiar de la un moment la altul - să duc o luptă în mintea mea și să am voința de a rămâne pe această cale. Indiferent de problema prin care treceam, încă eram copilul lui Dumnezeu, mamă, soție, învățătoare și fiică - și trebuia să lupt pentru a rămâne concentrată asupra acestor lucruri.

Text adaptat din Unexpected: Leave Fear Behind, Move Forward in Faith, Embrace the Adventure de Christine Caine. Drepturi de autor © 2018 de Christine Caine. Retipărit cu permisiunea Zondervan Publishing. Toate drepturile rezervate.