Recunoașterea vocii lui Dumnezeu // Învață să Îl întâlneștiMostră

Cum se mișcă vântul (și aduce pace)

Duhul Sfânt din noi, aceasta am auzit pentru tine:

Mi-ai auzit vocea pentru mult timp. M-ai recunoscut înainte să știi că eram eu. Era o voce care a adus confort când erai speriat, o voce care a oferit siguranță când erai îngrijorat. A fost un balsam pentru răni, cuvinte care nu erau cuvinte - o voce care aduce prezență, o voce care face parte din tine. Cum poți să nu răspunzi vântului care îți bate în față? Cum poți să nu simți dragostea care respiră pe pielea ta?

Eu sunt vocea celor fără voce, vocea celor ce cântă. Sunt vocea momentelor de calm și vocea furtunii. Îi ridic pe cei slabi și îi sprijin pe cei ce merg înainte, cei ce merg și îmi văd fața. Ei își țin mâinile deschise când merg. Ei pot să se ridice și rămân în picioare. 

Această viață nu este una care aduce distrugere inimii tale. Nu, așa ceva nu este posibil. Durerea, lacrimile și devastarea apar atunci când întunericul aduce haos, iar pacea nu a ajuns încă la tine. Fiul meu aduce pace. Vântul acoperă pământul. Pentru că e nevoie de mai mult decât curaj, mai mult decât siguranță de sine, mai mult decât muncă asiduă pentru a aduce pace. Vântul - ceea ce simți și urmezi, aduce cu el ingredientele pentru pace. Fiule, fiică, tu mă cunoști. Tu poți aduce pace - pentru tine, pentru cei din jur, pentru cei din lumea ta - pentru că tu poți să răspunzi la ceea ce este mai adevărat decât orice poți vedea cu siguranță.

Tu ai simțit vântul. Tu ai simțit respirația duhului meu peste tine. Tu ai auzit-o, știind că este cel ce te ajută, cel ce te ghidează în toate lucrurile. Vreau să te ajut să mă recunoști mai bine. Vreau să măresc dorința ta de a mă cunoaște mai bine. Dar te las pe tine să hotărăști. Te las pe tine să te gândești dacă vrei să ai o dragoste mai mare față de mine. Pentru că vântul se mișcă, dar nu te părăsește. Vântul te ridică și te poartă, dacă îi dai voie.

Deci există lucruri pe care trebuie să le faci. Există alegerea de a merge înainte, într-un loc în care îți pot arăta mai mult despre cine sunt eu. Noi doi, vezi? Tu ești aici acum, cu mine, sufletul tău fiind viu prin duhul meu din tine. Și crești, crescându-ți dragostea, încrederea și siguranța în mine. Fiecare alegere de a mă auzi. Fiecare alegere de a mă căuta. Fiecare predare cu mâini deschise și inimă deschisă și mers înainte. Tu crești și mergi și te predai și simți vântul pe fața ta și vântul șoptește în sufletul tău. 

Tu mă cunoști. Tu mă cunoști. Eu vreau ca tu să mă cunoști mai mult. 

Exercițiu:

Suntem disperați după pace. Nu-i așa?  

Pacea pare așa de rară zilele astea, în viețile noastre ocupate, cu pacea lumii noastre.

Dar pacea... nu o putem căuta și dobândi pe cont propriu. Nu putem să muncim și să obținem pacea pe cont propriu. Nu pacea de care avem nevoie. Nu pacea adevărată... care se simte în inimile noastre. Nu funcționează așa, indiferent de ce scrie în cărțile despre autoajutorare.

Deci, hai să fim contra-culturali și să luăm o altă abordare.

Haide... în loc să căutăm pacea pe cont propriu... să Îl căutăm pe Dumnezeu mai mult. Să învățăm să primim mai mult din Dumnezeu, ca pacea Lui să devină pacea noastră... chiar în mijlocul vieții noastre ocupate.

Să ne concentrăm pe simțirea și recunoașterea Duhului Sfânt care se mișcă prin noi astăzi, suflarea lui Dumnezeu în noi.

Deci, avem o alegere de făcut. Tu ai o alegere de făcut.

Mergi înainte. Sau stai unde ești. Continuă. Sau rămâi unde este siguranță.

Sau faci o alegere de a încerca să rămâi în control.

În fiecare moment, tu faci o alegere ... să fii prezent pentru El, pentru tine, sau nu.

Rămâi în liniște pentru câteva minute, și întoarce-ți inima și mintea către Dumnezeu. Modul în care îți vorbește El acum poate fi diferit de ceea ce te aștepți tu... Totuși, El este plin de surprize, iar acesta, ca întotdeauna, este doar începutul... 

„Vântul te ridică și te poartă, dacă îi dai voie.”

Isuse, vino...