Păstorii

Da, Îl voi crede pe Dumnezeu pe cuvânt. 

În viața Sa, Isus S-a numit pe Sine însuși „Păstorul cel bun", care are grijă de turma Sa, adică noi. El are grijă de noi pentru că ne iubește, pentru că exact asta a venit să facă în această lume: să ne aducă în turma Sa. Ce imagine frumoasă despre cum să ne iubim unii pe alții; dar Isus nu este singurul păstor bun de la care putem învăța.

După nașterea lui Isus, cine au fost primii care I-au răspuns? Păstorii. Deși își îngrijeau turma când îngerul a venit să anunțe nașterea lui Mesia, ei și-au lăsat în urmă prețioasa lor turmă (mijlocul lor de trai) când a apărut ceva mai important.

„Haideți să mergem la Betleem și să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat, despre care ne-a spus Domnul". Deci s-au grăbit să plece și au găsit-o pe Maria și pe Iosif, și pe copil…

Răspunsul păstorilor la Isus este imediat și entuziast. Odată ce îngerii termină de cântat, păstorii pleacă. Nu numai că își abandonează munca, lăsându-și oile pe câmp (nu există nicio indicație în text cât timp a trecut între cântecul îngerilor și plecarea păstorilor), ci s-au grăbit. Acești păstori au alergat să meargă să vadă acest copil. Isus a venit pe lume, iar păstorii au alergat după El.

Acești păstori au procedat corect. Ei au înțeles ce merită să urmărească și să găsească (pe Isus) și ce merită să lase în urmă (oile).

Păstorii s-au întors, glorificându-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le auziseră și le văzuseră…

Lauda se găsește adesea de cealaltă parte a acțiunii pline de credință. Atunci când Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt și „ne străduim să așteptăm cu nerăbdare ceea ce ne așteaptă" (Filipeni 3:13), ne poziționăm pentru a da mărturie despre ceea ce inspiră închinarea.

Păstorii ar fi putut cu ușurință să rămână pe loc. În schimb, s-au dus și L-au găsit pe Isus. Odată ce L-au găsit pe Isus, nu au putut să nu-L laude pe Dumnezeu. Deși s-au întors la turmele lor, s-au întors la îndatoririle și responsabilitățile lor zilnice, ei au fost schimbați. Nopțile în care vegheau asupra turmelor lor erau acum pline de laude, precum cele ale îngerilor.

În versetul 21, când povestea păstorilor s-a încheiat, Luca ne spune că a doua zi este ziua în care copilul a fost circumcis și i s-a dat numele de Isus. Ei nici măcar nu-i știau numele, și totuși au mers la Betleem să vadă copilul. Nici măcar nu-i știau numele, și totuși s-au grăbit să-L găsească. Ei nici măcar nu Îi știau numele, și totuși au „L-slăvit și lăudat pe Dumnezeu" pentru El. 

Noi, care nu doar că știm numele Lui, ci Îl cunoaștem și pe Duhul Său, nu vom lăsa în urmă rutina zilnică și nu vom lua în considerare semnificația a ceea ce este El?