O Dragoste UluitoareMostră

O dragoste uluitoare se arată

Ce cuvinte ai folosi pentru a descrie experiențele tale religioase anterioare? Îți vin în minte cuvinte precum iubirea, iertarea sau autenticitatea? Sau gândul îți zboară la cuvintele distant, neinteresat, supărat sau ipocrit? Experiențele noastre din trecut pot umbri perspectiva noastră actuală despre Dumnezeu. Descrierile pe care le folosim cu privire la oamenii care ne-au influențat cel mai mult viața sunt de obicei asemănătoare cu modul în care îl etichetăm noi pe Dumnezeu.

Recunoașterea acestui lucru este crucială, deoarece prea mulți dintre noi ne raportăm în mod constant la Dumnezeu având ca fundament succesele sau eșecurile celor ce ne-au influențat cel mai mult. Poate am crescut în jurul unor lideri spirituali sau al unor părinți care ne-au povestit multe despre har, dar care au trăit o viață bazată pe performanțe, de parcă harul ar fi fost doar un fel de basm. Această deziluzie ne-a făcut fie să ne îndepărtăm de Dumnezeu, fie să ne petrecem toată viața străduindu-ne să câștigăm favoarea Lui.

Evanghelia întoarce totul pe dos atunci când realizăm că harul este de fapt realitatea, iar religia este basmul. A câștiga favoarea lui Dumnezeu este un concept care poate exista doar în imaginația noastră. Iubirea Tatălui este mult mai mult decât atât, nu poate fi limitată la o târguială sau la o răsplată meritată, iar statornicia ei este independentă de orice acțiune din partea noastră. Pur și simplu, iubirea Lui este atât de mare încât nu o putem înțelege deplin.

Și dragostea Sa este îndreptată către noi.

Ești preocuparea permanentă a lui Dumnezeu și tu nu ai făcut absolut nimic pentru a obține aceasta.

Iubirea aceasta uluitoare, debordantă a Tatălui a fost descoperită deplin în Isus. În trădarea, maltratarea și rușinea pe care Isus le-a îndurat pe cruce, vedem un ecou al umilinței asumate de tatăl din pilda fiului risipitor. Așa cum tatăl și-a dorit să spele rușinea fiului său și și-a ridicat poala hainei pentru a alerga spre acel copil al său care nu mai merita absolut nimic, Isus a stat atârnat pe cruce, în văzul tuturor pentru cei fără niciun merit, ca să ne curățească de orice vinovăție. Așadar, crucea care era cândva un simbol al rușinii, ne va înfățișa pentru totdeauna nesfârșita dragoste și compasiune a unui Tată iertător.

De meditat: Cum ți-au afectat experiențele din trecut perspectiva cu privire la iubirea Tatălui? Ești tentat să te rogi numai atunci când te simți suficient de demn sau poți fi vulnerabil în rugăciune, recunoscându-ți nevoia de iertare și putere?

Rugăciune: Isuse, dorința Ta de a asculta de Tatăl și de a purta rușinea mea pe cruce este dincolo de orice înțelegere! Îți mulțumesc că Ți-ai revărsat dragostea Ta asupra mea și că mi-ai dat un exemplu frumos despre cum să-i iubesc pe alții în mod altruist!