O viață deplin predatăMostră

Săptămâna 2

Luni

Citește: Luca 1:5-25; 39-45

SORA: Luca 1:45

„Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.“

Devoțional

Cât de fermă este credința ta atunci când dorințele inimii tale sunt nesatisfăcute? Dar atunci când rugăciunile tale par să rămână fără răspuns mai mult timp decât ți-ai imaginat? Când citim despre Elisabeta, ar putea fi ușor la început să presupunem că viața ei a fost perfectă. Era căsătorită cu un preot, iar ea însăși descindea dintr-un neam de preoți, considerată o binecuvântare specială pentru un evreu. Elisabeta și Zaharia au fost credincioși, au urmat toate poruncile și au fost numiți neprihăniți.

Dar Elisabeta nu a putut avea copii, lucru pe care comunitatea ei l-a considerat o mare dezamăgire. Elisabeta și Zaharia aveau o vârstă înaintată, ceea ce făcea și mai puțin probabil – aproape imposibil din punct de vedere uman – ca ei să poată avea copii. Totuși, chiar și în anii de dezamăgire și descurajare, Elisabeta a rămas fermă în credința ei.

La momentul perfect ales de Dumnezeu, când verișoara ei, Maria, aștepta și ea primul ei născut, și anume pe Isus, Elisabeta a rămas însărcinată, urmând să aibă un fiu. Acesta urma să se numească Ioan. Ioan a fost ales de Dumnezeu pentru a fi cel care avea să-L vestească și să-I pregătească calea Mântuitorului care urma să vină, Isus Hristos. Elisabeta nu numai că a fost martoră la puterea incredibilă a lui Dumnezeu arătată în viața ei, dar a văzut cu ochii ei și venirea lui Mesia cel promis. Ea a fost chiar prima persoană care l-a mărturisit pe Isus ca fiind Mesia! Elisabeta a recunoscut bucuria de a fi folosită de Dumnezeu și, ca o revărsare a bucuriei sale, a binecuvântat-o și s-a bucurat împreună cu Maria pentru miracolul pe care Maria avea să-l aducă pe lume.

Numai Dumnezeu ar fi putut ști toate piesele care trebuiau să se unească pentru ca acest miracol să se întâmple, o binecuvântare care avea să-i schimbe viața Elisabetei. După mulți ani de așteptare și după vârsta ei înaintată, nu mai era nicio îndoială că acest fiu era cu adevărat un miracol de la Domnul. Sterilitatea Elisabetei nu ar fi putut fi schimbată prin nimic făcut prin propriile ei puteri.

Când ne aflăm în mijlocul unor circumstanțe pustii, poate părea imposibil să ne imaginăm că într-o zi rugăciunile noastre ar putea fi totuși ascultate. S-ar putea să nu vedem niciodată toate aspectele în care Dumnezeu lucrează. S-ar putea să nu înțelegem niciodată de ce a trebuit să așteptăm un răspuns. Dar, la fel ca Elisabeta, putem alege să rămânem neclintiți în credința noastră. Putem privi înapoi la tot ce a făcut Dumnezeu și Îl putem lăuda pentru credincioșia Sa. Când ne amintim de credincioșia lui Dumnezeu și Îl lăudăm pentru bunătatea Sa, ne punem speranța în capacitatea și dorința Lui de a acționa în favoarea noastră. Cu El, nimic nu este imposibil.