O viață deplin predatăMostră

Vineri

Citește: Marcu 12:41-44

SORA: Marcu 12:43-44

„Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a spus: «Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie; căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce îi mai rămăsese ca să trăiască.»“

Devoțional

În templul din Ierusalim erau treisprezece cutii pentru colectă și fiecare avea forma unei trompete. Fiecare cutie avea o etichetă pentru a arăta felul colectei. Unele erau pentru plata animalelor de jertfă, în timp ce altele erau pentru plata taxelor. Câteva erau etichetate pentru darul de bunăvoie, pentru cei care doreau să dea cât puteau. Monedele colectate mergeau în vistierie și erau strânse și duse în templu.

Dintre toți oamenii care erau în curtea templului, dintre toate cutiile pentru colectă, Domnul Isus a observat dărnicia unei văduve: doi bănuți mici. Toate cutiile erau în curtea femeilor – locul unde le era îngăduit femeilor să intre – care se afla în afara curții interioare a templului și a templului însuși. Domnul Isus putea predica oriunde în templu, și totuși intenționat s-a dus acolo, unde și femeile, și bărbații intrau.

Bănuții (de aramă) pe care i-a aruncat văduva la colectă aveau o valoare mică; fiecare echivala cu răsplata pentru șase minute din munca dintr-o zi. Aceasta era tot ce avea ea, era o valoare aproape inexistentă, dar a fost onorată de Domnul Isus în mod public, pentru că El a cunoscut valoarea dărniciei ei. Prin credință, văduva a dat tot ce avea, în comparație cu alții care au dat mult și cărora le-a rămas mult.

Văduva I-a dat lui Dumnezeu tot. Când noi Îl iubim mult pe Dumnezeu, putem să Îi dăm totul, să Îi dăm mult. Îl putem onora dăruindu-I cel mai bun timp al nostru, cele mai bune talente și toată lauda și închinarea noastră. Când ne simțim mici, neimportanți, dar alegem să-L slujim pe Dumnezeu, El este glorificat. Deși sunt multe feluri în care putem dărui și sluji lui Dumnezeu, cum ar fi prin voluntariat sau prin darurile noastre, Dumnezeu dorește să dăruim și din finanțele noastre. Jertfa văduvei ne arată că nu contează cât de mult avem să dăruim, Dumnezeu este onorat de sacrificiul nostru. Când dăruim pentru Împărăția Lui, nu contează cantitatea, ci atitudinea. Așa Îl glorificăm pe El și sacrificiul făcut pe crucea Golgotei.

Domnului Isus nu îi pasă cât avem să dăruim, Lui îi pasă să dăruim lui Dumnezeu cu bucurie și generozitate, cu toată inima noastră. Ca și văduva, când dăruim tot ce putem Domnului, putem fi siguri că El vede darul nostru și că îl va folosi spre gloria Lui. Nimic din ce Îi dai lui Dumnezeu nu se risipește, nicicum!