Biblia Pentru CopiiMostră

O femeie stătea pe un deal plin de zgomote, ochii ei trişti priveau o scenă teribilă. Fiul ei murea. Acea femeie era Maria, ea stătea aproape de locul unde Isus a fost pironit pe o cruce.

Cum s-au putut întâmpla toate acestea? Cum s-a putut ca Isus, care a dus o viaţă atât de curată să sfârşească într-un mod atât de groaznic? Cum a putut Dumnezeu accepta ca Fiul Său să fie pironit pe o cruce şi să moară acolo? Nu era Isus cine a spus că este? A greşit Dumnezeu?

Nu! Dumnezeu n u a greşit. Isus nu a făcut nici-o greşeală. Isus a ştiut că va fi dus la moarte ca un răufăcător. Chiar de pe vremea când EL era doar un copilaş, un bătrân numit Simeon i-a spus Mariei că o mare tristeţe îi stă în faţă.

Cu câteva zile înainte ca Isus să fie omorât, o tânără a venit, a turnat parfum şi a uns picioarele lui Isus. Văzând acest lucru ucenicii au zis: „Ce rost are risipa aceasta?” Isus a zis: „Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.”

După aceea, Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici, a fost de acord să-l trădeze pe Isus mai marelui preot, pentru 30 de arginţi.

Isus a luat ultima cină cu ucenicii, cina specială de paşte, un obicei al iudeilor. El a spus uncenicilor lucruri minunate despre Dumnezeu şi promisiunile pe care Acesta le-a dat pentru toţi cei ce-L iubesc. După aceea Isus a luat pâine şi un pahar şi a împărţit tuturor. Isus le-a spus că acestea reprezintă trupul şi sângele Lui care se oferă pentru iertarea păcatelor.

Apoi Isus a spus tuturor prietenilor că El va fi trădat şi toţi îl vor părăsi. Petru a luat cuvântul, şi I-a zis: „Eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” Dar Isus i-a răspuns: „înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Noaptea târziu, Isus a mers în Grădina Ghetsimani să se roage. Ucenicii care îl însoţeau au adormit. „O Tată” s-a rugat Isus, „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Pe neaşteptate a venit o mulţime de oameni în grădină, conduşi de Iuda. Isus nu s-a opus, dar Petru a tăiat urechea unui om. Liniştit, Isus a atins urechea omului şi a vindecat-o. Isus ştia că acest arest era voia lui Dumnezeu.

Mulţimea l-a dus pe Isus la casa marelui preot. Acolo liderii iudei au spus că Isus trebuie să moară. În apropiere, Petru stătea alături de serivitori lângă focul de afară şi privea. De trei ori i s-a spus lui Petru: „Şi tu erai cu Isus!” De trei ori Petru a negat lucrul acesta, mai mult decât atât s-a lepădat şi a jurat că nu-l cunoaşte pe Isus.

Chiar în clipa aceea a cântat cocoşul. A fost exact cum a spus Domnul lui Petru. Amintindu-şi de cuvintele lui Isus, Petru a plâns cu amar.

Şi lui Iuda i-a părut rău. El ştia că Isus nu era vinovat de nici-un păcat sau crimă. Cu părere de rău a dus înapoi preoţilor cei 30 de arginţi pe care îi primise pentru Isus. Iuda a aruncat banii jos, a mers afară şi s-a spânzurat.

Preoţii l-au dus pe Isus înaintea lui Pilat, guvernatorul roman. Pilat a spus: „Nu găsesc vină în omul acesta.” Dar mulţimea scriga: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”

Până la urmă, Pilat a poruncit ca Isus să moară, răstignit pe o cruce. Soldaţii l-au ţintuit pe Isus, scuipau asupra lui şi-l loveau. Au făcut o cunună de spini şi i-au pus-o pe cap. L-au ţintuit pe o cruce şi L-au lăsat să moară.

Isus a ştiut că va muri în felul acesta. De asemeni El a ştiut că moartea Lui va aduce iertare pentru toţi păcătoşii care se vor încrede în El. Doi criminali au fost răstigniţi împreună cu Isus. Unul a crezut în Isus - şi a mers în Paradis. Celălalt nu a vrut să creadă.

După multe ore de suferinţă, Isus a zis: „S-a sfârşit!” Şi a murit. Prietenii L-au înmormântat.

Soldaţii romani au sigilat mormântul şi a pus să fie păzit. Astfel că nimeni nu putea intra sau ieşii.

Dacă acesta ar fi fost sfârşitul povestirii, cât de trist ar fi. Dar Dumnezeu a făcut ceva minunat. Isus nu a rămas în mormânt!

În prima zi a săptămânii, câţiva dintre ucenicii, venind la mormânt, au văzut piatra de la mormânt dată la o parte. Când au privit în mormânt au văzut că Isus nu mai era înăuntru.

O femeie stătea şi plângea lângă mormânt. Isus i s-a arătat! Bucuroasă ea s-a grăbit să spună şi celorlalţi ucenici. „Isus este viu! Isus a înviat!”

Curând Isus s-a arătat ucenicilor, le-a arătat semnele cuielor în palmele Lui. Era adevărat. Isus era din nou în viaţă! El l-a iertat pe Petru pentru că s-a lepădat de El, şi a spus tuturor ucenicilor să povestească tuturor despre El. El s-a întors din nou în cer, din locul în care venise pentru primul Crăciun.

Sfârşit