Atitudini ale Cetățenilor ÎmpărățieiMostră

CAPITOLUL 8 Atitudini ale cetățenilor Împărăției

8.21. PROSLĂVIT PRIN MOARTE

IDEI DE BAZĂ
• Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim este un moment de maximă popularitate, când oamenii Îl aclamă la scară deschisă. Isus știe însă că nu aceasta este adevărata Sa proslăvire, iar oamenii care acum Îl aclamă se vor schimba.
• Isus vorbește despre o înălțare superioară aprecierilor și popularității oamenilor: o proslăvire prin sacrificarea vieții acesteia pământești pentru o rodire bogată în viață veșnică. Aceasta este proslăvirea martirului.
• Isus consideră că nu se cuvine să se roage să fie salvat de ceasul sacrificiului suprem, al bobului de grâu care moare, pentru că tocmai acest sacrificiu este indispensabil rodirii veșnice.
Intrarea lui Isus în Ierusalim călare pe un măgăruș este în contrast cu acea zi în care mulțimea Îl aclamă ca pe un rege. Și cu această ocazie, El exersează smerenia ca fiind o caracteristică de bază a Împărăției. Isus nu era interesat de aclamațiile mulțimii, nu avea dorințe de afirmare pământească, ci mai degrabă vorbește de punctul culminant al misiunii Sale, momentul sacrificiului suprem ca fiind un timp al adevăratei Sale proslăviri. Urmașii lui Isus, urmând exemplul Său, sunt reținuți în fața proslăvirii lumești și cultivă atitudinea proslăvirii cerești prin acceptarea sacrificării vieții acesteia pentru obiectivul suprem de rodire în Împărăția lui Dumnezeu. Calea lui Cristos este numită „calea crucii" sau drumul sacrificiului suprem. Obiectivul creștinului nu este să să-și păstreze viața pentru lumea aceasta, câștigând ieftinele și efemerele laude ale oamenilor, ci păstrarea ei pentru viața veșnică. Nu toți creștinii vor ajunge martiri, dar toți creștinii adevărați se lasă răstigniți împreună cu Isus în viața de zi cu zi, cultivă atitudinea sacrificiului suprem și sunt oricând disponibili pentru el dacă este nevoie. De aceea rugăciunea adevăraților urmași ai lui Cristos în fața provocărilor acestei vieți nu va fi rugăciunea „bobului care rămâne singur, păstrându-și viața" ci rugăciunea „bobului care moare pentru a aduce multă roadă". Ei se roagă zicând: „Scopul vieții mele este ca Dumnezeu să fie proslăvit și vreau ca El să fie proslăvit fie prin viața mea, fie prin moartea mea!"
Află mai multe detalii