Àwọn Ẹsẹ Bíbélì Tí Ọ̀pọ̀ Èèyàn Mọ Matheu 10

Pín

Écă eu vĕ petrecŭ ca oĭ nolgica de luchĭ: Tr’açea s’hițĭ mintimen̄ĭ că nepărtiçĕle, și blânḑĭ ca porunghilĭ.

Açelŭ çe ’șĭ află bana va s’o chéră, și açelŭ çe ’șĭ o chére tră mine va s’o află.

Și s’nu vĕ aspĕriațĭ de açelĭ çe vatămă trupŭlu, ma sufletŭlu nu potŭ s’lu omóră. S’vĕ hibă frică cama multŭ, de açelŭ çe póte s’ chéră în gheenă și trupŭlu și sufletŭlu.

Și açelŭ çe nu lĭa cruçea luĭ și nu v̄ine după mine, nu este axiu de mine.

Și ași, açelŭ çe va s’me spună pre mine în fața ómen̄ĭlorŭ, va s’lŭ spunŭ și eu în fața a Tatăluĭ a meŭ, care este în çerŭ. Și açelŭ çe va să s’lépădă de mine în fața ómen̄ĭlorŭ, va s’me lépedŭ și eu de elŭ în fața a Tatăluĭ a meŭ din çerŭ.

Vindecațĭ pre lăngețĭ, curațĭ pre leproșĭ, [înv̄iațĭ pre morțĭ] și scótețĭ pre demon̄ĭ; dóră luatŭ, dóră s’dațĭ.

Di tr’ açea nŭ avețĭ frică; că voĭ hițĭ cu multu cama scumpĭ de câtŭ mulțĭ carabeĭ.

S’nu vĕ se pară că am venită s’bagŭ pace peste locŭ; n’am venită s’bagŭ pace ma cuțitŭ.