Geneza INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlu și conținut.
Geneza este prima carte din Pentateùh. Evreii au numit-o „bᵊrēʾšîṯ” (= „la început”), după cuvântul cu care începe cartea. LXX și tradiția patristică, pornind de la conținutul cărții, au numit-o „Geneza” (sau „Facerea”).
Tratează despre originile lumii, istoria primară și istoria patriarhilor, capii de trib ai națiunii ebraice ca popor al lui Dumnezeu.
TM este bine conservat. Fidelitatea sa față de original este recunoscută în mod universal și a fost confirmată de descoperirile recente de la Marea Moartă.
Teologia.
Tratând istoria populară a începuturilor omenirii până la sfârșitul perioadei patriarhilor, autorul are intenția de a arăta calea negativă străbătută de oamenii care s-au îndepărtat de Dumnezeu și cea pozitivă a capilor de trib evrei care au vrut să se reapropie de el.
Totul este încadrat în opera creatoare și răscumpărătoare a Dumnezeului evreilor.
El a creat lumea și oamenii, nu din capriciu sau egoism, ci pentru a comunica în afară de sine iubirea sa mântuitoare: toate creaturile cosmosului sunt bune, iar stăpânul lor, omul, este foarte bun (Gen 1,31). Datorită acestei bunătăți, Dumnezeu iese din „izolarea” sa pentru a crea cerul și pământul, lumea materială și omul.
Din partea sa, omul merge, progresiv, pe drumul vinovăției. Se îndepărtează din ce în ce mai mult de fața lui Dumnezeu. Acesta nu-l cruță și îl judecă în mod sever. Totuși, alături de judecata de condamnare, strălucește mereu mila îndurătoare a Domnului care își păstrează totdeauna un „rest”, descendentul care va zdrobi capul șarpelui; de ex.: Enòs, care își pleacă genunchiul pentru a invoca numele Domnului; Noe, care, în calitate de „noul Adàm”, reînnoiește creația; lanțul genealogic al semiților occidentali, care poartă binecuvântarea până la Abrahàm, prietenul ales de Dumnezeu. De acum înainte, el va fi alesul asupra căruia se va concentra tot interesul istoriei mântuirii. La început erau „toți oamenii”: crearea bărbatului, a femeii, a omenirii, a popoarelor pământului, după limbi și națiuni – teme universale; de la Abrahàm încolo va fi individul: el va fi capul poporului ales, părintele multor regi, binecuvântarea tuturor neamurilor.
În a doua parte a Genezei, numită și „istoria patriarhilor”, redactorul relatează reconstruirea din partea lui Dumnezeu a planului originar de mântuire, care fusese distrus de oameni în timpul istoriei primare. Este relatată alegerea gratuită a lui Abrahàm, a lui Isàac și a lui Iacòb, care acceptă cu plăcere planul lui Dumnezeu. În același timp este descrisă eliminarea lui Ismaèl, a lui Esàu și chiar a lui Iosíf, care ar fi putut să se bucure, din punct de vedere uman, de drepturi. Toate acestea arată cititorilor că mântuirea nu depinde de om, ci de bunătatea gratuită a Dumnezeului care o dăruiește.
Structura cărții:
I. ORIGINEA LUMII ȘI A OMULUI (1,1–11,32):
Creația și căderea în păcat (1,1–6,4);
Potopul (6,5–9,17);
De la Noe la Abrahàm (9,18–11,32).
II. ISTORIA PATRIARHILOR (12,1–50,26):
Abrahàm (12,1–20,18);
Isàac și Ismaèl (21,1–25,18);
Isàac și Iacòb (25,19–36,43);
Iosíf (37,1–50,26).
Àwon tá yàn lọ́wọ́lọ́wọ́ báyìí:
Geneza INTRODUCERE: VBRC2020
Ìsàmì-sí
Pín
Daako
Ṣé o fẹ́ fi àwọn ohun pàtàkì pamọ́ sórí gbogbo àwọn ẹ̀rọ rẹ? Wọlé pẹ̀lú àkántì tuntun tàbí wọlé pẹ̀lú àkántì tí tẹ́lẹ̀
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Geneza INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlu și conținut.
Geneza este prima carte din Pentateùh. Evreii au numit-o „bᵊrēʾšîṯ” (= „la început”), după cuvântul cu care începe cartea. LXX și tradiția patristică, pornind de la conținutul cărții, au numit-o „Geneza” (sau „Facerea”).
Tratează despre originile lumii, istoria primară și istoria patriarhilor, capii de trib ai națiunii ebraice ca popor al lui Dumnezeu.
TM este bine conservat. Fidelitatea sa față de original este recunoscută în mod universal și a fost confirmată de descoperirile recente de la Marea Moartă.
Teologia.
Tratând istoria populară a începuturilor omenirii până la sfârșitul perioadei patriarhilor, autorul are intenția de a arăta calea negativă străbătută de oamenii care s-au îndepărtat de Dumnezeu și cea pozitivă a capilor de trib evrei care au vrut să se reapropie de el.
Totul este încadrat în opera creatoare și răscumpărătoare a Dumnezeului evreilor.
El a creat lumea și oamenii, nu din capriciu sau egoism, ci pentru a comunica în afară de sine iubirea sa mântuitoare: toate creaturile cosmosului sunt bune, iar stăpânul lor, omul, este foarte bun (Gen 1,31). Datorită acestei bunătăți, Dumnezeu iese din „izolarea” sa pentru a crea cerul și pământul, lumea materială și omul.
Din partea sa, omul merge, progresiv, pe drumul vinovăției. Se îndepărtează din ce în ce mai mult de fața lui Dumnezeu. Acesta nu-l cruță și îl judecă în mod sever. Totuși, alături de judecata de condamnare, strălucește mereu mila îndurătoare a Domnului care își păstrează totdeauna un „rest”, descendentul care va zdrobi capul șarpelui; de ex.: Enòs, care își pleacă genunchiul pentru a invoca numele Domnului; Noe, care, în calitate de „noul Adàm”, reînnoiește creația; lanțul genealogic al semiților occidentali, care poartă binecuvântarea până la Abrahàm, prietenul ales de Dumnezeu. De acum înainte, el va fi alesul asupra căruia se va concentra tot interesul istoriei mântuirii. La început erau „toți oamenii”: crearea bărbatului, a femeii, a omenirii, a popoarelor pământului, după limbi și națiuni – teme universale; de la Abrahàm încolo va fi individul: el va fi capul poporului ales, părintele multor regi, binecuvântarea tuturor neamurilor.
În a doua parte a Genezei, numită și „istoria patriarhilor”, redactorul relatează reconstruirea din partea lui Dumnezeu a planului originar de mântuire, care fusese distrus de oameni în timpul istoriei primare. Este relatată alegerea gratuită a lui Abrahàm, a lui Isàac și a lui Iacòb, care acceptă cu plăcere planul lui Dumnezeu. În același timp este descrisă eliminarea lui Ismaèl, a lui Esàu și chiar a lui Iosíf, care ar fi putut să se bucure, din punct de vedere uman, de drepturi. Toate acestea arată cititorilor că mântuirea nu depinde de om, ci de bunătatea gratuită a Dumnezeului care o dăruiește.
Structura cărții:
I. ORIGINEA LUMII ȘI A OMULUI (1,1–11,32):
Creația și căderea în păcat (1,1–6,4);
Potopul (6,5–9,17);
De la Noe la Abrahàm (9,18–11,32).
II. ISTORIA PATRIARHILOR (12,1–50,26):
Abrahàm (12,1–20,18);
Isàac și Ismaèl (21,1–25,18);
Isàac și Iacòb (25,19–36,43);
Iosíf (37,1–50,26).
Àwon tá yàn lọ́wọ́lọ́wọ́ báyìí:
:
Ìsàmì-sí
Pín
Daako
Ṣé o fẹ́ fi àwọn ohun pàtàkì pamọ́ sórí gbogbo àwọn ẹ̀rọ rẹ? Wọlé pẹ̀lú àkántì tuntun tàbí wọlé pẹ̀lú àkántì tí tẹ́lẹ̀
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași