Exodul 10
10
Lăcustele
1Domnul, pe Moise, l-a chemat
Și-apoi, astfel a cuvântat:
„La Faraon, te duci, grăbit,
Și-i spui că Eu am împietrit
Inima lor, a tuturor –
A lui și-a slujitorilor –
Ca să-Mi arăt semnele Mele,
Azi, între voi și, despre ele,
2Fiului tău, să îi vorbești
Și-asemeni, să-i mărturisești
Și fiului fiului tău –
Precum i-ai spus tatălui său –
Tot ceea ce s-a petrecut,
Cum M-am purtat și ce-am făcut
Eu, în Egipt. Astfel, mereu,
Veți ști cum că Domnul sunt Eu.”
3Îndată, Moise și Aron
Se duseră la Faraon,
Și înaintea lui au spus:
„Până când fi-vei nesupus?
Cât ai să Mi te-mpotrivești?
Când ai de gând să te smerești
În fața Mea? Pe-al Meu popor,
Din țara Egiptenilor,
Să-l lași să plece, să-Mi slujească!
4De nu-l lași, au să năvălească
Lăcustele-mpotriva ta.
Mâine, ele-n Egipt vor sta,
Pentru că Eu ți le trimit.
5Va fi, de ele-acoperi,
Egiptul tot. Când au să cadă,
Pământul n-o să se mai vadă.
Lăcustele vor fi mâncat
Tot ce-a lăsat nevătămat
Ploaia de piatră. Au să fie,
Roși și copacii din câmpie.
6De ele, ți se vor umplea
Și casa ta, și-asemenea
Și ale slujitorilor,
Și ale Egiptenilor.
Așa ceva, n-au mai văzut
Părinții tăi și n-au putut
Să vadă nici părinții lor –
În țara Egiptenilor –
De când ei s-au născut și sânt
Locuitori, pe-acest pământ.”
Moise, îndată, a ieșit
Și-n mare grabă a venit
În fața Faraonului.
7Văzându-l, toți slujbașii lui
I-au zis lui Faraon apoi:
„Dar cât timp, oare, pentru noi,
Omul acesta se vădește,
O pacoste? Îngăduiește,
Mai bine-acum, poporului
Să plece și Domnului lui
Să Îi slujească, precum cere.
Tu nu vezi că Egiptul piere?”
8Atunci, pe Moise și Aron,
Ei i-au întors la Faraon:
„Duceți-vă să Îi slujiți” –
Le spuse el – „precum doriți,
Lui Dumnezeu. Dar spune-mi cine
Sunt cei cari vor pleca cu tine?”
9„O să luăm, cu noi, copiii,
Bătrânii noști’, precum și fiii
Și fiicele pe cari le-avem.
Boii și oile mai vrem
Să le luăm, cu noi, la drum,
Pentru că trebuie acum,
Ca în a Domnului onoare,
Să prăznuim o sărbătoare” –
Răspuns-au Moise și Aron.
10Atunci, măritul Faraon,
Furios, vorbit-a celor doi:
„Numai așa fie cu voi
Al vostru Domn și Dumnezeu,
Precum o să vă-ngădui eu,
Din țara mea, ca să plecați,
Cu-ai voștri fii! Mă ascultați:
E foarte rău ceea ce vrei
Să faci acum! Seama să iei,
11Căci altfel, mă împotrivesc!
De vreți însă, vă învoiesc
Pe voi – bătrânii – să porniți
La drum, să mergeți să-I slujiți
Lui Dumnezeu, cum ați voit.”
În urmă, el i-a izgonit,
Din fața sa, pe amândoi.
12Domnul i-a zis lui Moise-apoi:
„Întindeți mâna peste țară
Și, de îndat’, au să apară
Lăcustele, peste pământ,
Iar ierburile, ce mai sânt –
Care de piatră-au fost scăpate –
De ele-acum vor fi mâncate.”
13Moise, toiagul, și-a întins
Peste-al Egiptului cuprins,
Iar Domnul a făcut să bată
Un vânt atunci, în țara toată.
O zi și-o noapte, a suflat
Vântul acel și-a adunat
Lăcustele din răsărit.
Când zorii zilei s-au ivit,
14De ele, țara s-a umplut,
Căci nicicând nu s-a mai văzut,
În lume, un astfel de roi.
Și nici în vremile de-apoi,
Așa ceva, n-o să mai fie
Și-astfel de roiuri n-au să vie.
15Lăcustele-au acoperit
Totul, de nu s-a mai zărit
Pământul. Ele au mâncat
Iarba care s-a mai aflat,
În țara Egiptenilor
Și au ros rodul pomilor.
Tot ce fusese ocolit
De piatră, fost-a nimicit
De furia lăcustelor.
În țara Egiptenilor,
Verde, n-a mai rămas nimic:
Frunza-n copaci și-al ierbii spic
Au dispărut – tot s-a distrus.
16Atunci, îndat-a fost adus
Moise cu frate’ său, Aron,
Și-nfățișați lui Faraon.
Acesta zise: „Negreșit,
Iată că am păcătuit
Față de Domnul Dumnezeu
Și-apoi față de voi toți. Eu
17Vreau să vă rog acuma, iată,
Să îmi iertați, încă o dată,
Păcatul și să încercați
Pe Domnul să-L înduplecați,
Să se îndure de-a mea soarte
Și-astă urgie, care, moarte,
În jurul ei, a semănat,
S-o-ndepărteze de îndat’.”
18Moise și frate’ său, Aron,
Plecară, de la Faraon.
Când au ieșit din fața lui,
S-au dus ‘naintea Domnului
Și rugăciuni I-au înălțat.
19Atuncea, El a-ndepărtat
Toate lăcustele din țară.
Un vânt puternic, a pus iară,
Să bată-acum, dinspre apus.
Acesta a luat pe sus
Și-a azvârlit întregul roi,
În Marea Roșie apoi,
Unde lăcustele pieriră,
Căci apele le înghițiră.
20Dar Faraon și-a împietrit
Inima iar – cum a voit
Domnul, din nou – și astfel, el
Nu l-a lăsat pe Israel,
Să părăsească țara lui,
Ca să slujească Domnului.
Întuneric de trei zile
21Domnul, pe Moise, l-a chemat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Iată, acum ce am să-ți cer:
Să îți ridici mâna, spre cer,
Căci bezna grea se va întinde
Și-ntreg Egiptul va cuprinde.
Această beznă ce-o să vie,
Atât de deasă o să fie,
Că va putea fi pipăită.”
22Porunca dată, împlinită
A fost de Moise, imediat.
Spre cer, brațul și-a ridicat
Și-o mare beznă s-a întins
Peste-al Egiptului cuprins.
Trei zile bezna a ținut.
23Nimeni, nimic, n-a mai văzut
Și nimeni nu s-a-ncumetat
Atunci, să se fi ridicat
Din locul lui. Unde-a șezut
Israel – în al său ținut –
A fost, în acel timp, lumină.
24Moise a fost chemat să vină
La Faraon, care i-a zis:
„Vă las, așa cum v-am promis,
Să mergeți și să Îi slujiți
Lui Dumnezeu. Însă, să știți,
Că trebuie ca să lăsați
Aici, și oi și boi. Luați
Pe-ai voștri fii numai, cu voi.”
25Astfel răspunse Moise-apoi:
„Chiar dacă tu – căci știm că ai –
Voiești ca nouă să ne dai
Ceea ce trebuie jertfit,
Precum și ce e rânduit
Să fie ardere de tot
Adusă Domnului, nu pot
26A lăsa turmele la voi.
Ci ele vor pleca cu noi,
Căci nici o unghie nu poate
Rămâne-aici. Vor pleca toate.
Din ele doar, lua-vom noi,
Jertfe care vor fi apoi,
Aduse Domnului, căci știm
Cum trebuie să Îi slujim.
Și doar la locul potrivit
Afla-vom ce e nimerit,
Din rândul turmei, să luăm,
Și Domnului să-I închinăm.”
27Dar după voia Domnului,
Inima Faraonului –
Din nou acum – s-a împietrit
Și astfel, nu s-a învoit
Să-i lase – precum a promis –
Să plece și de-aceea-a zis
28El, către Moise, mâniat:
„Ieși de la mine, imediat!
Să nu-ndrăznești ca să mai vii,
În față-mi, pentru că, să știi,
Că de mai dau ochii cu tine,
Nu are să îți fie bine!
Deci, să nu spui că nu ți-am zis:
Voi pune ca să fii ucis!”
29„Da!”– zise Moise – „Nu voi sta,
De-acuma, înaintea ta!”
Currently Selected:
Exodul 10: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
