Versete biblice populare din 1 Corinteni 15

Partajează

De-aceea, vă îndemn, dragi frați, Ca, neclintiți și tari, să stați; În lucrul Domnului, apoi, Necontenit, sporiți dar, voi, Pentru că astă osteneală Nu-i în zadar, fără-ndoială.”

Dar mulțumiri fie, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Cari, biruință, ne-ncetat – Prin Domnul nost’, Iisus – ne-a dat.

Dar eu vă zic, dragii mei frați, Ca nu cumva să vă-nșelați: „Tovărășii rele”, se spune Că „strică obiceiuri bune”.

Prin harul Său, sunt, astăzi, eu, Ceea ce sunt. Iar harul Lui, Aflați dar, că zadarnic, nu-i, Față de mine. M-am trudit, Mai mult decât s-au ostenit Toți, laolaltă; dar nu eu, Ci harul de la Dumnezeu, Aflat în mine, ne-ncetat, Este cel care a lucrat.

Unde îți este boldul, moarte, Și cine o să ți-l mai poarte?” Al morții bold s-a dovedit A fi păcatul, negreșit; Iar Legea este cea prin care, Acest păcat, putere, are.

O taină, iată, îndrăznesc, Acum, să vă dezvăluiesc: Nu toți urmează s-adormim, Însă, schimbați, avem să fim, Într-o clipită, fiecare, Când va fi ultima chemare, A trâmbiței. Ea va suna, Și morții se vor aduna, Căci au să-nvie-n nemurire Ne mai supuși la putrezire; Iar noi, ceilalți, dragii mei frați, Pe loc, avem a fi schimbați.

Căci dacă moartea a venit Prin om, tot astfel, am primit Și învierea morților. După cum, în Adam, toți mor, Toți au să-nvie – cum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus

Căci trebuie, precum v-am spus, Ca al nost’ trup – ce e supus, Până acum, la putrezire – Să se îmbrace-n nemurire.

El trebuie să-mpărățească, Până când o să reușească, Pe-ai Săi vrăjmași, să îi adune Și-apoi, sub tălpi, să-i poată pune. Vrăjmașul care, negreșit, La urmă, fi-va nimicit, Doar moartea poate ca să fie, Așa precum Scriptura scrie.