Vreau să se roage, ne-ncetat –
În orice loc s-ar fi aflat –
Bărbații, și-apoi, mâini curate,
Spre cer, să fie înălțate,
Fără-ndoieli, fără mânie.
Vreau ca femeile să știe
Să se îmbrace cuviincios,
Și-ntr-un chip vrednic și frumos –
Plin de sfială și rușine –
Lui Dumnezeu, să I se-nchine,
Nu cu un păr mândru-mpletit –
Cu aur doar, împodobit –
Și nici cu straie scumpe care
Sclipi-vor, de mărgăritare.
S-aducă dar, la rugăciune,
Mereu, doar faptele lor bune,
Așa precum le șade bine
Și după cum li se cuvine
Unor femei evlavioase,
Care se cheamă credincioase.