Până când lupta n-a-nceput,
O juruință I-a făcut
Iefta, lui Dumnezeu, și-a spus:
„Dacă în mână-mi vei fi pus –
Acum – pe-ai lui Amon copii,
Atuncea, oricine – să știi –
Care în față-mi o să iasă
Când voi intra în a mea casă –
După ce-ntâi am biruit
Întreg poporul Amonit –
Are să fie închinat
Lui Dumnezeu și-I va fi dat,
De-ndată, ardere de tot,
Pentru că eu așa socot
Să îmi arăt recunoștința.
Aceasta îmi e juruința!