Versete biblice populare din Marcu 12

Partajează

Iisus, ochii, Și-a pironit, Pe cărturar, căci a voit – Mai înainte să-i răspundă – Să poată, gândul, să-i pătrundă. Apoi, nu după vreme multă, A zis: „Israele, ascultă! Al nostru Domn și Dumnezeu, Singurul Domn va fi, mereu!”, Și-apoi, „Pe Domnul”, s-a mai zis Să Îl iubești, precum e scris, „Cu inima, cu sufletul, Precum și cu tot cugetul!” Aceasta e porunca-ntâi – Porunca cea de căpătâi. A doua, asemănătoare, Este porunca următoare: „Aproapele să îți iubești, Precum tu însuți iubit ești De către tine, cu ardoare.” Asta-i porunca cea mai mare.”

A aruncat. Atunci, Iisus, Spre ucenici, S-a-ntors și-a spus: „Văzut-ați voi? Cu-adevărat, Această văduvă a dat Mai mult decât au dat toți cei, Care-au pus bani, ‘naintea ei, Căci, din prisosul lor, au dat; Dar ea, sărmana, a lăsat Tot ce avea, în visterie, Deși se zbate-n sărăcie; Bănuțul care îl avea, Ca să trăiască-i trebuia.”

În fața visteriei, sta Iisus, cu-ai Săi, și se uita, Cum cei ce-n Templu pătrundeau, În visterie, bani puneau. Cei mai mulți bani au fost lăsați De cei care erau bogați. O văduvă veni și ea Și-apoi, puținul ce-l avea, Doi bani – întreaga-i avuție, De-un gologan – în visterie

Iar a-L iubi cu sufletul, Cu inima, cu cugetul, Și a-ți iubi aproapele, Mai mult e decât jertfele Și decât arderea de tot – Eu, cel puțin, așa socot.”

Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați ce e de dat Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!” – Le-a zis Iisus. Ei s-au mirat, Și-nvinși, de-acolo, au plecat.