Versete biblice populare din Marcu 6

Partajează

Atuncea, i-a chemat Iisus, Mai la o parte, și-a zis: „Știu. Să mergem, într-un loc pustiu, Ca să vă odihniți acum, Căci ați bătut atâta drum.” Iisus știa că-s obosiți, Că tot mereu sunt hărțuiți, Încât n-au timp nici să prânzească Și nicidecum să se-odihnească.

Minuni, la ei, n-a mai făcut, Căci necredința le-a văzut

Din luntre, ei au debarcat, Norodul i-a întâmpinat. Ca niște oi – fără păstor – Văzându-i, pe Învățător L-a-nvins mila: a vindecat Bolnavi, și-nvățături, a dat.

Doar mâinile Și-a așezat, Și-n acest fel, a vindecat Câțiva bolnavi, fiind uimit De necredința ce-a găsit. Cetăți și sate străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Împărtășea norodului, Din plin, învățătura Lui.

Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini, Spre cer, ochii, și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Dându-le-apoi, la ucenici, Să le împartă tuturor. Astfel, acel întreg popor Aflat acolo, a mâncat Până când toți s-au săturat. Coșuri, în urmă-au fost aduse, Și-n ele, resturi fost-au puse, Iar când, apoi, s-au numărat, Văzură că s-au ridicat Douăsprezece coșuri, rase, Cu firmiturile rămase.