Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat:
‒ Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm?
El i-a răspuns:
‒ Du-te și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui.
Regele i-a zis:
‒ De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele DOMNULUI?
Atunci el a zis:
‒ Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n-au păstor, iar DOMNUL a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă“.
Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat:
‒ Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?
Micaia a zis:
‒ Ascultă, deci, Cuvântul DOMNULUI! L-am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul Său și am văzut toată armata cerurilor stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui. Și DOMNUL a întrebat:
‒ Cine-l va amăgi pe Ahab, ca să meargă în Ramotul Ghiladului și să piară acolo?
Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea DOMNULUI și I-a zis:
‒ Eu îl voi amăgi.
‒ Cum? l-a întrebat DOMNUL.
‒ Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.
Și DOMNUL i-a zis:
‒ Îl vei amăgi și vei reuși! Du-te și fă așa!
Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. DOMNUL a rostit nenorocirea împotriva ta.
Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis:
‒ Pe unde a ieșit Duhul DOMNULUI de la mine ca să-ți vorbească?
Micaia a răspuns:
‒ Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi!
După aceea, regele lui Israel a zis:
‒ Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, și spune-le: „Așa vorbește regele: «Aruncați-l pe acest om în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“.
Dar Micaia a zis:
‒ Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu DOMNUL a vorbit prin mine.
Apoi a zis:
‒ Să auziți, toate popoarele!
Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, au pornit spre Ramotul Ghiladului. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale regale!“. Regele lui Israel s-a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.
Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“. Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“. Și s-au întors spre el ca să-l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor. Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s-au întors de la el. După aceea, un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce-ți mâna și scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“. Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“.
Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese DOMNUL. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l-a construit și toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? Ahab a adormit alături de strămoșii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.
Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel. Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fata lui Șilhi. El a umblat pe toate căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI. Totuși, înălțimile n-au fost îndepărtate, iar poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel.
Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat-o și războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? El i-a nimicit pe bărbații care se prostituau și care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său. În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator. Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș, care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber. Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“. Dar Iehoșafat nu a vrut.
Iehoșafat a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat, alături de strămoșii săi, în cetatea tatălui său, David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI și a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. El i-a slujit lui Baal, i s-a închinat și L-a provocat astfel la mânie pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
